Atitudini

Incorectitudini politice universal acceptate

  Trăim timpuri în care se pare că principiul suprem este corectitudinea politică. Dar uite că aceasta are excepții, prevede […]

 

Trăim timpuri în care se pare că principiul suprem este corectitudinea politică. Dar uite că aceasta are excepții, prevede derogări pe care le acceptă toate forurile mondiale, toate țările creștine, ceea ce este de fapt incorect politic.

În ultimul său mandat de președinte, Ion Iliescu a vorbit despre cele 12 milioane de victime ale holocaustului. Evreimea (nu mai țin minte acum exact care anume foruri) a sărit în sus și a precizat că holocaustul se referă doar la cei 6 milioane de evrei (cifră care de ani de zile este în continuă scădere, cel puțin victimele de la Auschwitz, dar în contabilitatea lor nu se ștornează nimic). Omenirea civilizată nu protestează la această definiție a holocaustului care are în vedere talmudul și conform căreia doar evreii sînt oameni și doar viața lor are valoare. Mie asta îmi pare incorect politic.

Nu este firesc să te bucuri de masacrarea unor nevinovați, cu atît mai puțin nu este firesc să transformi acest masacru într-o sărbătoare, o sărbătoare a bucuriei. Și totuși, poporul evreu a transformat masacrul unor nevinovați într-o sărbătoare a bucuriei. Este vorba de Purim, cînd evreii se bucură de uciderea în două zile a peste 70.000 de perși nevinovați ca urmare a uneltirilor reginei evreice Estera. Haman a vrut uciderea evreilor din Persia, și pentru asta a fost spînzurat. Dar fiii lui și cei peste 70.000 de perși ce vină aveau? Omenirea civilizată nu protestează la transformarea unui masacru într-o bucurie. Mie asta îmi pare incorect politic.

                                                                        *

La data de 8 iunie 2014 a murit Alexander Imich, evreu născut în Polonia la data de 4 febr. 1903 (fugit de frica naziștilor în URSS unde a fost pe perioada războiului internat într-un lagăr de muncă întrucît ar fi refuzat să primească cetățenia sovietică), în acel moment cel mai bătrîn om de pe planetă.

La data de 11 aug. 2017 a murit Israel Kristal evreu născut în Polonia la data de 15 sept. 1903, supraviețuitor al holocaustului, în acel moment cel mai bătrîn om de pe planetă.

Nu vreau să se înțeleagă că eu aș susține că lagărele, fie bolșevice fie naziste, erau sanatorii de odihnă și regenerare care au prelungit viața celor internați, dar văd și aici ceva incorect politic.

Am făcut o listă scurtă (fără nici un fel de cercetări suplimentare, numai pe baza a ceea ce mi-am amintit) cu 12 foști deținuți politică români care au depășit vîrsta de 90 de ani. Dar spre deosebire de evreii internați în lagărele naziste, aceștia au fost de trei ori mai ghinioniști:

– evreii au stat în lagărele naziste pînă la 5 ani, unii dintre cei la care mă refer mai jos au stat 23 de ani;

– evreii nu au fost supuși la muncile la care au fost supuși deținuții politici români, nu au fost puși iarna să intre pînă la brîu în apa înghețată din deltă pentru a tăia stuful, nici să sape pămîntul arid de la canal;

– spre deosebire de evrei, care pînă la internarea (abuzivă) în lagăre au avut o viață plăcută și liniștită, lucrînd ca bancheri sau cămătari, medici sau farmaciști, bijutieri, muzicieni, etc. mulți dintre deținuții politici români au petrecut înainte de arestare ierni grele ascunși în munți, cu arma în mînă, luptînd împotriva dușamnilor țării.

Apoi, au fost trimiși în lagăre de evreii bolșevici, dar după eliberare au ajuns la vîrsta de cel puțin 90 de ani.

Vă dau o listă cu nume pentru ca tinerii, în afară de artiști și artiste, cîntăreți și cîntărețe, fotbaliști, băieți de băieți și fete de fete, să afle despre cei a căror viață a fost închinată dragostei de Dumnezeu și de țară, și pentru asta au pătimit (la stabilirea vîrstei am avut în vedere anul de naștere și cel al morții, chiar dacă la momentul decesului nu împliniseră vîrsta menționată de mine):

99 de ani – părintele călugăr Adrian Făgețeanu (1912-2011), membru al grupului    „Rugul Aprins”;

98 de ani – Marina Chirca (1915-2013), luptătoare în Munții Făgărașului în grupul de rezistență „Haiducii Muscelului” înființat de frații Arnăuțoiu din Nucșoara;

97 de ani – Filon Verca (1915-2012), conducător legionar, organizator al rezistenței în Munții Banatului, evadat de două ori din beciurile securității din Timișoara, autorul excepționalei cărți „Parașutați în România vîndută” în care-și povestește viața;

97 de ani – parintele arhimandrit aromân Arsenie Papacioc (1914-2011), legionar;

97 de ani – părintele arhimandrit Mina Dobzeu (1921- 2018), cel care l-a creștinat în temniță pe Nicu-Aurelian Steinhard, viitorul călugăr Nicolae Steinhard;

95 de ani – Aspazia Oțel Petrescu (1923-2018), membră a cetățuilor de fete (forma de organizare a tinerelor legionare);

94 de ani – părintele arhimandrit Iustin Pîrvu (1919-2013), legionar;

94 de ani – părintele Nicolae Bordașiu (1924-2018), legionar;

91 de ani – Elisabeta Rizea (1912-2003), membră a aceluiași grup „Haiducii Muscelului”;

90 de ani – părintele Nicolae Ciolacu (1910-2000), aromân, legionar, unul dintre liderii mișcării de rezistență „Haiducii Dobrogei” înființate de Gogu Puiu,, călugărit după eliberare;

90 de ani – părintele Sofian Boghiu (1912-2002), membru al grupului „Rugul Aprins”;

90 de ani – mitropolitul Bartolomeu Anania (1921-2011), legionar.

Nu mai continui cu lista celor între 80-90 de ani.

Oare să fie adevărat ce spun americanii? Că ce nu te ucide te întărește?

                                                                        *

Este incorect politic faptul că ONU, UNESCO, UE, nimeni nu stabilește o zi de oamgiere a martirilor români. Această zi cred că ar putea fi oricare zi din an.

Ar putea fi ziua de 19 iulie 1959 cînd au fost executați frații Toma și Petre Arnăuțoiu, conducătorii grupului „Haiducii Muscelului” dar și ziua în care, în 1948, rămas fără muniție, aromânul Gogu Puiu, șeful grupului „Haiducii Dobrogei”, s-a aruncat în aer cu ultima grenadă.

Ar putea fi ziua de 18 februarie 1952 cînd a murit Valeriu Gafencu cel numit „Sfîntul închisorilor”.

Ar putea fi și ziua în care Gheorghe Gheorghiu-Dej a decretat amnistia deținuților politici.

Ar putea fi chiar și ziua de 1 iunie sau noaptea de 29/30 nov.

Nu este zi din an în care patrioții români să nu fi jertfit dar erau alte timpuri, pe acest pămînt se nășteau eroi. Acum, cînd este nevoie mai mult decît oricînd de eroi, din cauza globalizării nu se vor mai naște.

                                                                                                                  Dan Cristian IONESCU

4 Comments

  1. Tagetes

    @Dan Cristian Ionescu Cand „eroii’ dv. luptau prin munti in tara erau peste 4 milioane de analfabeti mostenire a fericirii capitalisto regale. Opinca la picior, mamaliga si semnatura cu degetul mare erau semnele de recunoastere ale taranului roman .
    Adevaratii eroi au fost taranii si muncitorii care intre 1950-1989 de ani au cladit o tara.

  2. Marian
  3. Dan Cristian Ionescu

    D-lui. „Tagetes”:
    1. Daca ati avut impresia ca eu admir si regret vremurile monarhiei, va inselati. Nu le admir si nici nu le regret.
    2. Nu stiu de ce erau atitia analfabeti in Romania. Stiu ca tatal meu, nascut intr-un sat de munte, a facut doua facultati, fratele lui mai mare trei facultati si a obtinut un doctorat in teologie iar sora intermediara a facut o facultate. Cu totii si-au facut studiile in conditii grele fiind nevoiti sa munceasca pentru a se intretine si pentru a trimite bani acasa pentru parinti si pentru fratele si surorile mai mici.
    3. In ce priveste notiunile de „erou” si „eroism” este evident ca avem pareri diferite, dar este firesc atita timp cit fiecare are dreptul sa vada lucrurile in felul lui.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*