Lichele

Infama atitudine antiromânească a slugilor soroșiste de la revista „22”

         Grupul pentru Dialog Social (GDS) și revista „22”… Acestea două sunt instrumentele de indobitocire prin care […]

         Grupul pentru Dialog Social (GDS) și revista „22”…

Acestea două sunt instrumentele de indobitocire prin care slugile și mercenarii lui  George Soros agresează psihic, prin instrumente pseudo-culturale, poporul român de 25 de ani! Ei sunt cei cei care au impus termenul de romi pentru țigani, special pentru a crea confuzii! Aceasta pe langa alte acțiuni antiromânești care au vizat distrugerea acestei țări, ruinarea economiei și îndobitocirea românilor prin spălarea creierilor!

Silviu-Brucan și George Soros la sediul GDS în ianuarie 1990. (Foto Emanuel Parvu)

Silviu-Brucan și George Soros la sediul GDS în ianuarie 1990. (Foto Emanuel Parvu)

George Soros a creat acest grup neokominternist, în ianuarie 1990, alaturi de răposatul  Silviu Brucan, agent demonstrat al KGB.  În ianuarie 2015 s-au sărbătorit 25 de ani de la înființare și a participat și președintele Klaus Werner Iohannis la aniversare, ca să nu mai fie dubii cât este de patriot” și de cine a fost susținut în alegeri!

http://www.agerpres.ro/politica/2015/01/27/iohannis-de-a-lungul-timpului-gds-a-aparat-valorile-democratiei-si-ale-pluralismului-19-58-37

http://www.dcnews.ro/klaus-iohannis-laura-codru-a-kovesi-intalnire-la-25-de-ani-de-la-infiin-area-grupului-pentru-dialog-social_465926.html

Gabriel Liiceanu la prima conferinţă de presă a GDS (Hotel Intercontinental, decembrie 1989) – foto revista 22.

Gabriel Liiceanu la prima conferinţă de presă a GDS (Hotel Intercontinental, decembrie 1989) – foto revista 22.

Pe lângă infatuatul Gabriel Liiceanu, iată cine mai face parte din GDS, de la începuturi: Andrei Pleșu, Horia Roman Patapievici, Vladimir Tismăneanu sau Monica Macovei. După cum se știe, primul președinte al GDS, sociologul Alin Teodorescu, informator al DSS și agent AVO, a fost simultan și președinte al Fundației Soros, organizație cu activități speciale care și-a început activitatea antiromânească în România cu un buget de 1 milion de dolari.”

http://www.ziaristionline.ro/2014/07/26/silviu-brucan-gazda-lui-george-soros-la-gds-grupul-pentru-dialog-social-in-ianuarie-1990-foto-documente-de-emanuel-parvu/

 Vă prezentăm infamul articol despre Marea Unire de la 1 Dcembrie 1918, semnat de un alogen în revista „22” și replica unui român pe site-ul domnului profesor Ion Coja:

 

                  Adevăr istoric contra mitologie naţională

Unul dintre miturile cele mai înrădăcinate ale românilor, ridicat până şi la nivel de sărbătoare naţională, este cel al Unirii de la 1 decembrie 1918. Aceasta ar fi fost un act entuziast al întregului popor ardelean.

Care este însă adevărul istoric? Ni-l spune chiar reputatul istoric român, domnul profesor Lucian Boia, în cartea sa Primul război mondial, apărută anul trecut la Editura Humanitas.

Cu obiectivitate și moderaţie, eminentul istoric arată cum un grup de intelectuali români, întruniţi la Alba Iulia, au decis unirea, fără să ţină seama de celelalte naţionalităţi ardelene. Care ar fi fost însă dorinţa lor reală? Probabil, influenţaţi de cultura maghiară, care înregistrase în ultimii ani progrese repezi printre ei, ar fi preferat să rămână în graniţele Ungariei, cu o largă autonomie, la egalitate cu celelalte naționalităţi conlocuitoare (sârbi, croaţi, slovaci etc.). De altfel, aceşti intelectuali nu reprezentau, conform obiectivului recensământ maghiar din 1910, decât aproximativ o treime din populaţia oraşelor. Ceilalţi români, care trăiau la ţară, nici nu se gândeau la unire.

Autorul stabileşte apoi o serie de adevăruri istorice. El arată cum imperialistul Brătianu a cerut, pentru a intra în război, teritoriul până la Tisa. Apoi, cum catastrofala armată română a intrat repede (probabil în câteva zile) în derută, în contrast cu puternica armată austro-ungară, în care multiplele nationalităţi au arătat atâta entuziasm. În sfârşit, cum injustulTratat de la Trianon a răpit Ungariei şirul de trei oraşe din apropiere de frontieră, ca, de exemplu, cel denumit de localnici Sătmar, în maghiară Szatmar (nu denumirea oficială românească actuală de Satu Mare). Ce importanţă avea că zona înconjurătoare era pur românească, dacă oraşul principal era majoritar maghiar.

Lucrarea domnului Boia ar trebui cât mai repede tradusă în limbile de circulaţie internaţională, ca şi în maghiară.

                                                                                                      Dini G. Jónas
8 aprilie 2015

http://www.revista22.ro/adevar-istoric-contra-mitologie-nationala-54958.html

 

                   Răspuns la ticăloșia revistei „22”

Sunt stupefiat nu de faptul că un individ îşi descrie coşmarurile, este dreptul său, ci că o revistă din România i le face publice. Că omul delirează e limpede. Iată: „un grup de intelectuali români, întruniţi la Alba Iulia, au decis unirea[…]  Ceilalţi români, care trăiau la ţară, nici nu se gândeau la unire.”
La 1 Decembrie 1918, pe Platoul Romanilor din Alba Iulia au fost prezenţi peste 100.000 de delegaţi ai tuturor localităţilor din Transilvania. Aici nu a fost o adunare spontană, un „miting”, aşa cum fusese cea de pe Câmpia Libertăţii de la Blaj în 3/15 Mai 1848, ci un For, o Mare Adunare Naţională constituită din reprezentanţii aleşi ai tuturor românilor din Transilvania, delegaţi abilitaţi să ia hotărâri în numele acestora. Era în realitate un Parlament ad hoc. Fiecare delegat avea asupra sa un „credenţional”, o listă cu numele şi prenumele locuitorilor din localitatea pe care el o reprezenta, în numele cărora era autorizat să decidă.

Iar acum nu mă refer la omul de rând care nu este foarte la curent cu ce s-a întâmplat acolo, ci îi am în vedere pe istoricii profesionişti. Toţi pomenesc cu un prilej sau cu altul de 1 Decembrie, dar nu ştiu câţi dintre ei au avut în mână un „credenţional” în original.

Ei bine, eu am avut nu unul, sute. Am studiat nume cu nume înşirate acolo. Rubrica ultimă din dreapta se intitula „Semnătura”. Aceasta era cea care mă emoţiona până la lacrimă (pentru cinicii cărora asemenea formulări le provoacă o grimasă încărcată de tot dispreţul fac precizarea că unii oameni, printre care mă prenumăr, au şi lacrimi ale sufletului). Rar apărea şi câte o semnătură, a preotului, a dascălului, a vreunui ţăran mai răsărit. De regulă, se înşirau de sus până jos cruci apăsate cu degetul, amprentă după amprentă. Dovada elocventă a nivelului cultural ce le era hărăzit românilor din luminatul Imperiu. Degetele acelor români „care trăiau la ţar㔺i care „nici nu se gândeau la unire” erau mânjite cu pământ şi cu gunoi de grajd, erau tocite de mânerul toporului, de coada sapei şi de dârjala coasei, dar ei ţineau din toată fiinţa să-şi pecetluiască pe coala de hârte care-i intimida voinţa vieţii lor.

Pe acele cruci s-a răstignit întreg Ardealul pentru ca să poată învia La Alba Iulia.

Poetul pătimirii noastre a spus:
Avem un vis neîmplinit,
Copil al suferinţii,
De jalea lui ne-au răposat
Şi moşii, şi părinţii…

Cei a căror febră s-a cronicizat nu au decât să-şi debiteze aiurelile în cadru privat sau în casele de sănătate. Nu le vom îngădui să-şi bată joc de moşii şi părinţii noştri care nu numai au răposat de jalea unui vis, ci au făcut şi ca acel vis, providenţialul vis al Unirii, să fie înfăptuit.

                                                                                    Miron Scorobete

http://ioncoja.ro/doctrina-nationalista/raspuns-la-ticalosia-revistei-22/

 

2 Comments

  1. Țiți Șelaru

    De ani de zile scriu despre infestarea României de către acest virus jegos numit Soroș în calitatea lui de dușman declarat al României și totuși nici un organ de așa zisă presă nu a dat curs cât de cât sesizărilor mele. Astăzi 16 oct. a.c. în sfârșit se pare că mass-media a început să miște discret. Dar eu continui să întreb ce fac serviciile secrete, speciale, specializate și cum or mai fi ele numite? Am publicat liste întregi cu trădătorii națiunii finanțați de acest Soroș, o mulțime de informații sunt date publicității prin TV despre procurori, judecîători, funcționari publici, politicieni și nu în ultimul rând despre demnitari fără să mai amintesc chiar și demonstrațiile publice nepermis de violente organizate și asigurate cu sute de participanți aflați cu toții în solda așa ziselor ONG-uri finanțate tot de Soroș iar nu în ultimul rând să reamintesc încă odată de așa zisa Armată Secuiască care a fost înfințată cu bani ungurești (bine înțeles și de Soroș!) și rusești, armată asigurată cu instructori veniți din Ungaria, așa zisă armată care se instruiește pe terenul de instrucție amenajat și cu un poligon de tir cu arme militare care le-a fost dăruit de Ponta?! De unde o fi avut acest teren Ponta? De acolo de unde a vândut străinilor și pământul arabil plus pădurile? Toate astea nu erau cumva proprietatea Țării și aflate în proprietatea publică a statului fără a putea face parte din circuitul civil ?! Oare când vor binevoi armata de funcționari și de specialiști pe care îi plătim din gros de ani de zile ca să-și facă treaba? Oare când vor considera cei de la MAI și MApN că a sosit momentul ca să intervină așa cum se impune pentru a desființa grabnic și eficient aceste structuri antinaționale care îndrăznesc să-și facă mendrele prin Țara noastră considerând lentoarea autorităților ca pe o incapacitate, ori cumva chiar sunt incapabili?!

Trackbacks / Pings

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*