Puncte de vedere

Infatuatul atotștiutor, intangibilul bou Apis al democrației de protocol

              Grozăviile „Alternativei pentru România, 2019” Cînd și cînd, atunci cînd se smulge cu greu […]

 

            Grozăviile „Alternativei pentru România, 2019

Cînd și cînd, atunci cînd se smulge cu greu din cadrul pozelor festive, de protocol, cu mai marii lumii, adunîndu-și în țară statura sa planetară de ifose și mucava, Klaus Iohannis face muritorilor de rînd hatîrul, concesia, de a le vorbi. Sec, rece, abrupt, cu aroganța și morga dictatului, dar și cu convingerea de nestrămutat a atotștiutorului!

În cazul vorbelor de clacă din 26 sept. a.c., așteptările erau pe măsura temei arzătoare din politica internă, cap de afiș al războiului intern care macină nervi și energii: starea foarte aproape de moarte clinică a sistemului judiciar românesc, la vîrful său, mai ales, împreună cu măsurile de reformare a acestuia, alături de speranța revenirii la normalitate.

Aproape că nu mai este nicio surpriză că în loc de reținere, în loc de asumare a rolului de „cap limpede“, Klaus Iohannis a ales calea răfuielii politice, cu o atît de transparentă tentă electorală, de evidența căreia nici nu se mai sinchisește.

Ceea ce, în mod firesc, ar fi trebuit să fie intervenția moderatoare, documentată, a unui conflict instituțional, grav și păgubos n-a fost decît continuarea asumării jocului binecunoscut, odată cu rolul de Gică-contra și de instigator recidivist.

În fața camerelor TV, fără să stea prea mult pe gînduri, deși timp să „rumege“ subiectul a avut destul, fără să clipească, fizicianul de Avrig a înmulțit masa cu pătratul vitezei luminii și, cum altfel? I-a dat că DNA e bună, e foarte bună și la locul ei, pe cînd ministrul Justiției, Tudorel Toader, eminent profesor de Drept, e rău, rău din cale afară, habarnist și, în plus, slujitor de interese partinice.

Datul cu bîta în balta Belina, și-n general în apa de ploaie a discernămîntului său, a continuat cu cele două ministrese, deja corupte, deja vinovate fără vreo dovadă, puse la colț și pe coji de nucă de Klaus justițiarul, cu îndemnul unei grabnice demisii din Guvern.

Dacă cuiva i s-a făcut dor de „linii directoare“, trebuie să fie pe deplin mulțumit, pentru că le-a avut din plin din partea lui Iohannis, Oracolul din Deal grăind tot, fără să clipească: CSM e izvor de blîndă lumină și pace, ci nu un cuib de viespi. Inspecția judiciară, știe el bine, trebuie să rămînă la locul ei și la discreția taberelor gata să se încaiere. Raportul Inspecției e discutabil, ca și inoportun, propunerile ministrului Toader, de modificare a legilor justiției, sînt inadecvate și nu pe gustul său și-al camarilei!

Cine mai are așteptări, cît de mici, de la Klaus Iohannis, cine mai crede că providența nu i-a jucat o atît de mare festă, va trebui să guste pînă la capăt din cupa amărăciunii și-a deziluziei. Prin atitudine, antepronunțare și imixtiune într-un domeniu în care n-ar trebui să-i fiarbă oala, Iohannis își devoalează marile carențe de caracter și empatie, lipsa solidarității instinctiv-omenești cu nedreptățiții sălilor de strîmbă judecată. În disprețul opiniei și conștiinței publice, capabile de judecăți izvorîte din bun-simț și experiențe de viață, mai adevărate și mai aproape de litera și spiritul legii, Klaus Iohannis se arată a fi de partea răului, a opresiunii și arbitrariului, de partea Liviei Stanciu, și nu a Marianei Rarinca, de partea procurorului-caricatură „Portocală“, și nu a victimelor înscenărilor la comandă și a cauzelor penale aflate la discreția liberului arbitru.

Fără îndoială, Klaus Iohannis a fost și a rămas omul sistemului moștenit de la predecesorul său, capabil, în ticăloșia și influența sa nefastă, să facă, iată, prozeliți, omul care nu are altă grijă decît să conserve sistemul în beneficiu personal, cu apucăturile și practicile generatoare de abuzuri și nedreptăți, rămase degeaba strigătoare la cer; în egală măsură, Iohannis este și cel desemnat să continue poziția de ghiocel în relațiile transatlantice și europene, în fine, să-și clădească prin orice mijloace soclul nemeritat al unei realegeri forțate.

De pe-acum, cred că staff-ul său de campanie lucrează de zor la îmbrobodirea unui larg segment din electorat, ba chiar la definitivarea sloganului care va suna cam așa: „Cu Marele Licurici, cu DNA și SRI în frunte / vom avea victorii multe!“.

Dacă aceasta se arată a fi perspectiva, altfel zis, parafrazînd, dacă Alternativa pentru România, 2019 va fi tot Iohannis, atunci, pînă și Republica Congo, țara unei mai vechi și prezumtive emigrări, va fi locul unui aer mai respirabil și mai decent!

                                                                                                                                 Ioan VIȘTEA

P.S. – O știre de ultimă oră ne spune că, pe subiectul justiție și reformă Klaus Johannis s-a grăbit, deja, să convoace la Cotroceni reprezentanți ai societății civile (?). Întrebările care decurg din precipitarea acțiunii, dar și a antecedentelor sînt: 1. Are pregătită, deja, vesta antiglonț? și 2. Cine îl oprește din nesăbuința unui demers manipulator, evident cu ochiul liber, capabil de consecințe imprevizibile?

Sursa: COTIDIANUL

2 Comments

  1. Nadia

    Un impostor plecat veșnic în vacanță pe banii noștri. Un nelegiuit contra Poporului Român. O ruşine de Preşedinte, trebuia SUSPENDAT la prima încălcare a constituției. Dar nici acum nu-i târziu. Să-l dăm jos în stradă că doar tot noi românii l-am făcut presedinte. Fățarnicilor ăsta nu va apăra și respecta niciodată poporul,constituția și legea ci doar propriile interese și ale mafioților din sistem, precum și interese străine.

  2. Gherasim Ioan

    Am spus cand a fost ” ales”/pus/asezat presedinte: daca dupa zece ani cu chioru’,romanasii l-au vrut pe kwi,isi merita indesat/pe deplin soarta!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*