Observator

Întoarcerea bourului pe meleagurile Romanesti

Zimbru001

Animalul care, odinioară, era prezent pe stema voievozilor Moldovei, se întoarce acum în rezervaţii, după ce a dispărut de pe teritoriul României în urmă cu câteva secole... Pentru prima oară o astfel de rezervaţie este constituită şi în judeţul Braşov, în localitatea Vama Buzăului. ">

<p style="text-align: justify;"><img style="margin-right: 10px; float: left;" alt="Zimbru001" src="images/stories/2009/nr2/zimbru/Zimbru001.jpg" width="135" height="90" /></p>
<p style="text-align: justify;">Animalul care, odinioară, era prezent pe stema voievozilor Moldovei, se întoarce acum în rezervaţii, după ce a dispărut de pe teritoriul României în urmă cu câteva secole... Pentru prima oară o astfel de rezervaţie este constituită şi în judeţul Braşov, în localitatea Vama Buzăului.

Reintroducerea zimbrului în mediul natural

La Vama Buzăului,  în judeţul Braşov, s-a deschis, de curând, o rezervaţie de zimbrii. Asta deoarece .în România, în momentul de faţă, mai există trei rezervaţii de zimbri: rezervaţia de la Haţeg, unde astăzi mai trăiesc doar patru exemplare, cea de la Bucşani, unde există aproximativ 30 de animale, şi cea de la Vânători – Neamţ, care a reprezentat exemplul de urmat pentru iniţiatorii rezervaţiei de la Vama Buzăului.

Această specie a putut fi adusă la Braşov deoarece  finanţarea acestui proiect s-a bucurat de sprijinul şi finanţarea Uniunii Europene. Totodată, Consiliul Judeţean Braşov a investit 400.000 de lei în acest proiect,. Directorul Agenţiei de Dezvoltare Durabilă a Judeţului Braşov, Mihai Pascu, a declarat presei că asociaţia non-profit denumită „Valea Zimbrilor”, după numele rezervaţiei, reprezintă un proiect prin care se doreşte  dezvoltarea comunei Vama Buzăului şi, în perspectivă, a întregii zonei – Vama Buzăului, Teliu, Prejmer, Budila, Tărlungeni. ,,Acest lucru se va putea realiza prin mărirea atractivităţii turistice, dezvoltarea agroturismului, a ecoturismului şi încurajarea micilor afaceri”. Merită amintit că, în 1919, după primul război mondial, zimbrul a dispărut din tot arealul european. În anul 1927, ultimul exemplar murea în regiunea vestică a Munţilor Caucaz. Din cauza vânatului excesiv şi nu numai, această specie, care altădată apărea chiar pe stema Moldovei, a dispărut definitiv din România.

Zimbrii, donaţi de trei grădini zoologice

Rezervaţia de la Vama Buzăului se întinde pe 12 hectare de păşune şi 80 de hectare de pădure. În momentul de faţă, ea a fost populată cu cinci zimbri, patru adulţi şi un pui, primiţi gratuit de la trei grădini zoologice din străinătate. Doi dintre ei au fost ţinuţi în carantină pe o perioadă de o lună, ei fiind aduşi din Elveţia, o ţară extracomunitară. Primul pas în concretizarea proiectului s-a realizat în ianuarie 2008, când iniţiatorii săi au organizat împreună cu primarii din comunele Vama Buzăului şi Prejmer o consultare publică în satul Acriş, pe teritoriul căruia a luat fiinţă rezervaţia. „Am avut fericita surpriză să constat că localnicii au răspuns afirmativ chemării noastre. Am prezentat atunci proiectul şi le-am solicitat să fie de acord şi să ne dea o parte din terenurile lor, în aşa fel încât astăzi avem 12 hectare de teren date în folosinţă gratuită Asociaţiei «Valea Zimbrilor» din partea comunei Vama Buzăului, şi 80 de hectare de pădure primite în folosinţă gratuită de la comuna Prejmer. A urmat căutarea animalelor. Am încercat să le luăm de la Romsilva, dar cu ajutorul consulului onorific al României în Polonia, domnul Cornel Calomfirescu, am reuşit să intrăm în legătură cu experţii europeni în domeniu şi astfel am ajuns la preşedinta Asociaţiei Zimbrilor din Europa, Wanda Olech Piasecka. Domnia sa a găsit aceste prime cinci animale care ne-au fost donate de către trei grădini zoologice din Elveţia, Italia şi Austria”, a relatat Mihai Pascu. Există promisiunea că anul viitor încă patru exemplare vor fi donate rezervaţiei.

Modelul de la Vânători – Neamţ, adoptat la Vama Buzăului

Modelul după care a fost realizată rezervaţia „Valea Zimbrilor” îl urmează pe cel de la Vânători – Neamţ. Centrul de vizitare de acolo este multifuncţional şi oferă o infrastructură foarte bună pentru educaţia ecologică destinată elevilor şi studenţilor. Edificiul include un muzeu al zimbrului, spaţii pentru conferinţe şi seminarii şi, nu în ultimul rând, standuri pentru promovarea produselor tradiţionale ale locului. La Vama Buzăului va fi construit un centru de vizitare care să fie cel puţin la nivelul celui de la Vânători – Neamţ. „Întreaga zonă, de la Prejmer la Vama Buzăului, are ce arăta sub aspectul promovării produselor tradiţionale şi al educaţiei ecologice. Cu ajutorul experţilor de la rezervaţia Vânători – Neamţ, Sebastian Cătănoiu şi Răzvan Deju, vom depune în martie 2009 o aplicaţie pe Programul Operaţional Sectorial – Mediu pentru atragerea fondurilor europene necesare dezvoltării activităţii rezervaţiei. Dorim să facem îngrădirea suprafeţei împădurite, amenajarea traseelor de vizitare, construirea centrului de vizitare, derularea unor proiecte educaţionale, introducerea rezervaţiei în reţeaua europeană şi importul de noi animale”, a menţionat Mihai Pascu. El a ţinut să adauge că „acest vis, început acum un an, a devenit realitate cu ajutorul colegilor de la Agenţia de Dezvoltare Durabilă a Judeţului Braşov, al consulului Cornel Calomfirescu şi al colegilor de la Direcţia Sanitar-Veterinară care ne-au sprijinit să trecem de birocraţia pe care ne-o impune Uniunea Europeană şi să avem zimbrii aici”. Interesant este faptul că în cadrul rezervaţiei de la Vama Buzăului a fost cooptat Ionică Clinciu, primul şi singurul braşovean crescători de zimbri, cel care a fost „tatăl” zimbrilor din Poiana Braşov de care îşi amintesc braşovenii mai în etate.

Zimbri se află pe o suprafaţă ,,generoasă”

Conform profesorului  universitar dr Wanda Olech Piasecka, preşedinta Asociaţiei Europene a Zimbrilor  „Este bine că  ia naştere un nou grup de zimbri. Zimbrul este cel mai mare mamifer din Europa. Astăzi, pe continentul nostru regăsim doar 3.500 de exemplare, un număr foarte mic pentru o specie. Dacă ne gândim că alte specii totalizează zeci de mii de exemplare, vă daţi seama că zimbrul suferă din acest punct de vedere. Mă bucur atunci când se dezvoltă locaţii care dau confortul necesar acestor animale. Aici, o suprafaţă generoasă a fost dedicată creşterii zimbrului european şi, după cum mi s-a explicat, în viitor va fi inclusă în rezervaţie zona mai largă de pădure. Sunt foarte fericită că numele dat acestei văi este de fapt numele zimbrului european. Aş dori să mulţumesc tuturor celor care s-au implicat în acest proiect şi sunt convinsă că această specie are un viitor aici.”

Printre cele mai preţioase timbre din lume

Potrivit Wikipedia, enciclopedia free, prima emisiune de mărci poştale româneşti intitulată „Cap de bour” a fost tipărită la 15 iulie 1858 şi a intrat în circulaţie la 22 iulie 1858 la biroul poştal din Iaşi, la 8 august 1858 la celelalte birouri poştale moldovene. La 31 octombrie 1858 a fost retrasă. Emisiunea a fost tipărită la Iaşi la tipografia Atelia Timbrului, în timpul caimacamiei lui Nicolae Vogoride. Emisiunea a fost creată după model austriac şi au fost folosite matriţe de oţel pentru tipărirea sa. Marca poştală a constituit o mare revoluţie în sistemul de comunicare organizat, poştal, dar şi o mişcare politică împotriva suzeranităţii otomane, care nu agrea, în Ţările Române, nici un fel de autonomie instituţională sau economică, cum ar fi moneda proprie, însemnele sau drapelul. Timbrul reproducea într-un cerc capul de bour, o goarnă poştală, o stea în cinci colţuri, legenda «porto scrisori» scrisă cu litere chirilice şi valoarea nominală a timbrului, amplasată în interiorul buclei de formă eliptică a goarnei poştale. Au existat trei tipuri de asemenea emisiuni: cu cercul având dimensiunile de 19,5 mm – valoare de 27 şi 54 de parale; 19,75 mm – 81 parale şi 20,25 mm – 108 parale. Tirajul a fost mic: 6.000 la 27 de parale bucata, 10.000 la 54 de parale, 2.000 la 81 de parale si 6.000 la 108 parale. Imprimarea timbrelor s-a făcut pe coli de 32 de mărci poştale în patru rânduri a câte opt bucăţi. Erau astfel dispuse încât la mijlocul fiecărei coli se formau opt perechi de tete-beche. Hârtia era specială, de provenienţă străină, având grosimea, structura şi culoarea diferită. Ca adeziv pentru gumare a fost folosită gumă arabică de culoare galben-brun care era aplicată manual în straturi inegale şi neuniforme. În momentul de faţă „Capul de bour” este una din cele mai apreciate mărci filatelice din lume. Numărul capetelor de bour este bine cunoscut de către filatelişti şi fiecare marcă de acest tip figurează în toate cataloagele de specialitate. Valoarea de piaţă a unei asemenea piese de patrimoniu se situează la valori care pot ajunge la mai multe averi – chiar sute de mii de euro.

Trei subspecii de zimbru (Bison Bonanus)

Unii istorici susţin că zimbrul şi bourul sunt două specii diferite. În fapt se pare că e numai o chestiune de subspecii. Conform enciclopediilor ar fi existat trei subspecii ale falnicului animal: Bison bonasus bonasus (datat de Linneus, 1758) – cel actual; Bison bonasus hungarorum – dispărut (se pare că acesta ar fi fost bourul) şi Bison bonasus caucasicus – dispărut, deşi un individ a fost printre cei 12 strămoşi ai turmelor actuale. Turmele moderne sunt ţinute în două linii de sânge: una care conţine doar Bison bonasus bonasus (descendenţi ai doar 7 animale) una care conţine toţi cei 12 strămoşi, inclusiv un taur de Bison bonasus caucasicus. Datorită gradului mare de înrudire animalele sunt extrem de sensibile la îmbolnăviri. Zimbrul este cel mai greu animal de uscat european. Un individ tipic are o lungime de 2,9 metri şi o înălţime de 1,9 metri, cântărind de la 300 la 920 kg. Este mai înalt, dar mai puţin masiv decât ruda sa, bizonul american. Zimbrii trăiesc în păduri, având foarte puţini duşmani naturali. Aceste animale trăiesc 28 de ani în captivitate, dar în sălbăticie, mai puţin. Pot avea pui la vârste între 4 şi 20 de ani la femele şi între 6 şi 12 ani la masculi.

Rezervaţii  din 1958

În România, timp de 168 de ani nu au mai existat zimbri. Ultimul exemplar din Moldova a fost ucis în 1762, iar cel din Transilvania, în 1870. Şansa acestei specii a apărut în 1951, când a fost reintrodusă, în sălbăticie, în Polonia, Belarus, Lituania, Ucraina, Rusia şi Kârgâzstan. La noi în ţară, câteva exemplare de zimbri au fost aduse din Polonia, în 1958, la rezervaţia de la Haţeg. În prezent, la noi în ţară există trei rezervaţii naturale, la Neagra-Bucşani, Vânători-Neamţ şi Haţeg.

Semnul heraldic de pe stema Principatului Moldovei,

Capul de bour s-a regăsit secole de-a rândul pe stema Voievodatului (Principatului) Moldovei şi se regăseşte şi heraldica de azi a stemei României, aceasta din urmă reprezentând o compoziţie între stemele principatelor medievale româneşti. Semnul heraldic provine de la legenda primului descălecat al Moldovei, adică înfiinţarea unui stat centralizat. Legenda spune că voievodul maramureşean Dragoş ar fi trecut munţii către Moldova la o partidă de vânătoare, în timp ce vâna un bour. Mai departe simbolul bourului a fost adoptat de către toţi voievozii ulteriori. Ca primă menţiune certă este dat „Steagul cel mare” din vremea lui Ştefan Cel Mare (1457-1504). Culoarea de bază a steagului Moldovei era, în general, roşu. Uneori, domnitorii îşi aveau propriul lor steag care îmbina elemente ale stemei personale cu stema ţării. Din perioada lui Ştefan datează imaginea steagului domnesc al lui Ştefan în gravura lui I. Kukullo (realizată în 1488) şi redând bătălia de la Baia din 1467. Pe gravură apareo flamură lungă şi îngustă, încărcată cu benzi verticale paralele cu hampa (fasciile stemei de familie) şi stema Moldovei (capul de bour) în jumătatea dinspre hampă. În anul 1500 Ştefan cel Mare a dăruit mănăstirii Zografu din Sfântul Munte Athos două steaguri.

 

Ştefan-Teodor VACARENCO

Free-Lancer UZP


Galerie foto:

{gallery}2009/nr2/zimbru{/gallery}

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*