Iată că, după secretul lui Bachus şi după cel al lui Polichinelle, a apărut şi secretul lui Pavel Iuliu. Cel care în 26 martie 2005 s-a autointitulat preşedinte al Asociaţiei Pensionarilor Petroşani, prin fals şi înşelăciune, îşi continuă activitatea infracţională, nestingherit.  Mai la obiect, acesta este protejat în spolierea finanţelor asociaţiei pensionarilor de către poliţişti, procurori şi judecători atât din Deva cât şi din Petroşani. 

„Ţepari" din naştere, membrii familiei Kadaş s-au asociat atât în interiorul clanului, dar şi cu gunoaiele din politică, pentru a manevra banii publici după bunul plac. În continuare, veţi avea ocazia de a vedea modul diabolic în care aceştia s-au organizat şi manevrele prin care ei folosesc banii în interesul lor şi al gunoaielor politice care îi susţin.

Surprizele anului 2010. Asociatul Cătălin Alexa, recidivist, implicat în mai multe scandaluri ale lumii interlope. Kadaş Iluna Marius Andrei, numit şi Andy-unul dintre martorii dosarului penal 7946/62/2010(art.7 Legea 39/2003-grup infracţional).

Anul 2010 a fost anul surprizelor întrucât am descoperit o serie de lucruri care mi-au întărit convingerea că, în spatele acestei grupări interlope din Braşov, există un serios sprijin politic. Altfel nu îmi pot imagina libertatea cu care se mişcă aceşti indivizi certaţi cu legea, care, cu impertinenţa şi violenţa caracteristică au demonstrat de nenumărate ori că ei sunt cei care dictează legea. Ca dovadă, nici până astăzi Andy şi fraţii Emanoil şi Cătălin Alexa nu au fost chemaţi să dea declaraţii în dosarul penal 10.172/P/2010 ( n.a.: având ca obiect fals în înscrisuri sub semnătură privată, înregistrat la 29 sept.2010).

Pentru că din celebra autostradă Bechtel s-au făcut 45 de kilometri în cinci ani, iar turiştii sau investitorii ajung foarte greu în oraşul de sub Tâmpa, Consiliul Judeţean Braşov a demarat în urmă cu trei ani un proiect privind realizarea unui aeroport internaţional la Braşov. Cum, însă, costurile estimate unui asemenea proiect se ridică la 100 - 112 de milioane de euro, principalii reprezentanţi politici din administraţie, respectiv preşedintele Consiliului Judeţean Braşov, Aristotel Căncescu (PNL), fostul ministru al IMM Constantin Niţă (PSD) şi primarul Braşovului, George Scripcaru (PDL) au început o luptă acerbă pentru a putea controla modul cum se vor cheltui aceşti bani.

Obedientul consilier local Mihail Tarbã îi face jocurile imobiliare ale şefului de partid

Primăria municipiului Braşov a acordat de-a lungul timpului o serie de terenuri în intravilan unor firme pentru ca acestea să se extindă. Problema care însă sfidează bunul simţ dar si legea, priveşte modul preferenţial în care aceste firme sunt tratate de către aleşii locali (printre care şi prim-vicepreşedintele PD-L Braşov, Mihail Tarbă, aflat cel mai probabil într-un vădit conflict de interese, dar nu de partid), din perspectiva concesionării directe şi a redevenţei anuale pe care trebuie să o încaseze primăria, faţă restul.

Suntem în secolul 21. România întegrată în Europa. Civilizaţie... chipurile. Aleşii negociază şi formează guverne, de stânga, de dreapta sau ambidextre. Cu unguri, fără unguri. Numai să stârpească criza economică. Adică, până acum nu au fost în stare să stârpească sărăcia, iar acum vor să sară pârleazul economiei?... Cert este că în România există localităţi care se află departe... foarte departe de civilizaţie. Mai degrabă apropiate de lumea a treia. Spre exemplu, în judeţul Braşov există localităţi fără reţea de apă şi canalizare, gaz şi electricitate. De altfel, peste 200 de gospodării din judeţ nu au avut, nu au şi nici nu vor avea prea curând curent electric. Adevărul e că dacă nu ar fi existat Thomas Edison să înventeze becul, acum noi toţi ne-am fi uitat la televizor pe întuneric. Însă, asta nu este o scuză...

Gardă personală pentru Iohannis şi sursă de venituri pentru  şefuţu’ Aldea
Într-un articol comandat, cotidianul ,,Monitorul de Sibiu”, din data de 8 octombrie a.c., sub titlul ,,Sibienii au datorii şi la amenzi” ne povesteşte cât de vigilenţi şi conştincioşi sunt poliţiştii comunitari din urbea noastră şi cât de nesimţiţi sunt sibienii ce nu-şi plătesc amenzile date de oamenii în uniforme, care amintesc de cele naziste.

În slujba cetăţeanului sau doar a primarului?

Poliţişti comunitari din Sibiu nu sunt vizibili decât în zona centrală, mai ales în jurul Primăriei, unde stau ciotcă, de parcă importantul Iohannis, zis Johannis, ar fi permanent ţinta unui complot mondial. Zilnic sunt cel puţin opt aşa-zişi „poliţişti" amplasaţi strategic pe toate laturile impozantei clădiri. Cu străşnicie este păzită mai ales intrarea pe care au voie doar slăvitul primar şi capetele încoronate sau încornorate care-l viziteză, muritorilor de rând fiindu-le interzis accesul la scările respective! Aici stau doi „vigilentes", din aceştia în uniformă, nu doar pentru simplul motiv că unul ştie să scrie, iar celălalt să citească, ci ei au două misiuni foarte importante, în atribuţiile lor intrând: păzitul intrării exclusiviste destinate doar primarului şi supravegherea maşinii acestuia, parcată cu nesimţire în Piaţa Mare, deşi este interzis accesul auto în zonă. Legea este doar pentru sibienii umiliţi, pentru cei care răsplătesc infatuarea iohannisiană şi mania grandorii votându-l pe „slăvitul" din patru în patru ani, cu o consecvenţă demnă de o cauză mai bună!

Klaus Werner Iohannis, acesta este numele său, complet şi adevărat, nu cel de vedetă, scris cu "J" (Johannis) ca să pară mai neamţ, că - vezi, Doamne! - s-a prins el, şi a fost sfătuit şi de serviciile secrete germane, că sibienii sunt xenofili, în general, şi germanofili, în special, aşa că doar pentru nume şi se vor găsi o grămadă de naivi cosmopoliţi să-l voteze.

În data de 22 octombrie a. c. am a prezentat, în cadrul emisiunii „Naşul" de pe postul B1 Tv, o serie de probe privind implicarea soţilor Klaus Werner Iohannis şi Carmen Georgeta Iohannis în trafic internaţional de copii, la începutul anilor '90, dar am prezentat şi alte infracţiuni ale primarului sibian. Spaţiul de emisie fiind limitat la doar oră, nu am putut să prezint nici măcar o zecime din probele cuprinse în teancul de dosare aflat în faţa mea.