Iohannis și-a anunțat o nouă candidatură, dar vechile acuze la adresa lui nu au fost lămurite

 

Nu știm cine a avut ideea caraghioasă ca Iohannis Klaus Werner, sosit la Sibiu grație navetei sale săptămânale pe bani publici, să-și anunțe sâmbătă, 23 iunie, o nouă candidatură la funcția de președinte al României din curtea liceului Brukenthal. Anunțul s-a făcut acolo, în curtea pietruită care seamănă cu un platou de lagăr nazist, fiindcă Herr Iohannis participa la întâlnirea de 40 de ani de la absolvirea liceului și era musai să se împăuneze în fața foștilor colegi cu grupul de jurnaliști adunați în grabă de trepădușii lui, nelipsite fiind televiziunile de casă, în frunte cu Digi 24 SRI, care a venit chiar cu un car de reportaj. Anunțul a fost făcut de un plăvan plictisit și somnolent, în fața unui microfon fixat cu pietroaie ca să nu-l ia vântul, fiind adresat unui grup  format din ziariști și sepepiști. Printre bolovani, un alt bolovan, cu mâinile pe burdihan, a rostit pe un ton la fel de solemn ca un pârț tras pe ascuns sub plapumă: „Am luat o decizie importantă şi vreau să v-o comunic acum, aici, în această dimineaţă frumoasă. Sunt ferm hotărât să candidez pentru încă un mandat de preşedinte al României.” Vorba unui pedagog de școală nouă: „No, bravo mă prostovane, acuma stăi jos.” Ce poți să mai zici altceva la sceneta asta penibilă desfășurată într-un loc ciudat? Domnul Klaus Werner Iohannis, ca președinte, fost primar și fost dascăl, trebuia să știe că în școli este interzis să se facă politică și nu avea ce căuta acolo cu declarația sa!

Rottweilerul de rasă germană – sobru, impunător şi campion la toate concursurile – are ghinionul ca, la o analiză atentă a „pedigriului”, să se transformă într-o corcitură de dalmaţian care aminteşte de propria rasă doar prin multele pete! Vopseaua groasă, cu care a fost fardat de propaganda năimită, dă semne de oboseală şi riscă să se scorojească după atâţia ani, chiar dacă-i de sorginte germană ca-n reclamele tembele de la televizor. Propaganda iohannistă, care a funcționat cu succes încă din primul mandat de primar al lui Klaus Werner Iohannis din perioada 2000-2004 [1], a început să dea rateuri, după cum se vede și din neinspiratul eveniment cu anunțul unei noi candidaturi. Să devoalăm împreună „petele” din trecutul tenebros al domnului Iohannis Klaus Werner.

Prima problemă foarte gravă, care va atârna întotdeauna de  gâtul președintelui ca o piatră de moară sau ca bolovanii de lângă el, constă în solicitarea adresată în anul 2007 unei instanţe judecătoreşti de către formaţiune politică pe care o conduce (F.D.G.R.) prin care aceasta cerea recunoaşterea oficială a calităţii de succesoare a organizaţiei naziste Grupul Etnic German din România (Deutsche Volksgruppe in Rumänien). Născut din tenebrele hitlerismului care a zguduit ideologic Europa, Grupul Etnic German a căpătat, după 21 noiembrie 1940 când a fost oficializat prin Decretul – Lege nr. 830, un statut de semi-autonomie în cadrul statului român. Imediat, a fost constituit „N.S.D.A.P. der Deutchen Volksgruppe în Rumaniein” (Partidul Naţional Socialist al Grupului Etnic German din României), conform politicii expansioniste a Reichului. De fapt, Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe) era subordonat Partidului Muncitoresc German Naţional – Socialist din Germania (Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei – NSDAP), sub a cărui comandă directă activa, organizaţia din România primind ordine direct de la Berlin.

Culmea este că instanţa, la fel de iresponsabilă ca şi petentul, a admis cererea. Soluţia nu a fost atacată de nimeni şi a rămas definitivă. Aşa că, în mod oficial, printr-o sentinţă definitivă şi irevocabilă, Forumul Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), este succesorul unei organizaţii naziste, recunoscută ca atare de Puterile Aliate care au învins Germania nazistă.

Aliaţii, prin Convenţia de Armistiţiu din 12 septembrie 1944, au impus, la articolul 15, dizolvarea organizaţiilor pro-hitleriste de pe teritoriul românesc. Astfel, Grupul Etnic German a fost desfiinţat prin Decretul – Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, semnat de regele Mihai al României. [2] Această lege nu a fost abrogată, dar justiţia sibiană aplică propriile ei legi, la fel ca administraţia locală sau poliţia comunitară sibiană, aşa că, uşor-uşor ne întoarcem la vremurile când Grupul Etnic German conducea Sibiul, acest oraş fiind sat în stat, ca Vaticanul. Demersurile în instanţă ale etnicilor germani din România pentru recunoaşterea oficială a calităţii lor de urmaşi ai naziştilor sunt, de departe, cel mai grav afront adus democraţiei europene!

Este o acțiune gravă de resuscitare a unei organizaţii hitleriste din Al Doilea Război Mondial, prin încălcarea Convenţiei de Armistiţiu din 12 septembrie 1944, semnată de România cu Uniunea Sovietică, Regatul Unit al Marii Britanii şi Statele Unite ale Americii la 12 septembrie 1944, nerespectarea Decretului-Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944 emis de regele Mihai al României și nesocotirea Tratatului de pace de la Paris din 10 februarie 1947.

„Oricare partid, O.N.G., poltician, jurnalist sau chiar simplu cetățean poate să înainteze plângere penală împotriva Forumului Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), ca succesor al organizației naziste Grupul Etnic German din România (Deutsche Volksgruppe in Rumänien) și împotriva președintelui Klaus Werner Iohannis  pentru săvârşirea infracţiunii de  constituire a unei organizaţii cu caracter fascist, la care poate adăuga și capetele suplimentare de acuzare: conflict de interese și abuz în serviciu, ultimul fiind imposibil să fie dezincriminat, având în vedere amploarea fraudei prin care a fost prejudiciat statul român. După câte că primarul Klaus Werner Iohannis i-a retrocedat președintelui FDGR, același Klaus Werner Iohannis, bunuri ale statului român pe care-l reprezenta, primarul Klaus Werner Iohannis nici măcar nu a binevoit să apere în instanță statul român, doar a trimis o întâmpinare că lasă la latitudinea instanței să hotărească. Mai mult, Klaus Werner Iohannis, ca primar, nici nu a atacat sentința Judecătoriei Sibiu prin care FDGR-ul condus de el a fost declarat oficial succesor al organizației fasciste Grupul Etnic German, deși era obligat de fișa postului de primar, ceea ce reprezintă o sfidare a legilor și a bunului simț.” (Fragment din articolul „Justițiarul”, prima publicație care a scris despre reactivarea organizației hitleriste Grupul Etnic German de către Klaus Werner Iohnnis!)

Dată fiind valoarea enormă a imobilelor furate efectiv de la statul român – adică de la noi toți! – de către FDGR și Biserica Evanghelică, aceste fapte se încadreză la grave prejudicii aduse României și înaltă trădare.

A doua chestiune neclară a domnului  Klaus Iohannis – poate chiar mai gravă decât prima şi de data aceasta personală! -, care necesită clarificări, este reprezentată de traficul internaţional de copii în care acesta a fost implicat, împreună cu soţia sa, la începutul anilor ’90. Iohannis a evitat permanent să lămurească această „gaură neagră” a trecutului său. Bâiguielile îndrugate la o conferinţă de presă din anul 2000, când a candidat pentru prima oară la funcţia de primar, nu erau scuze, ci mai degrabă acuze, cuvintele îngăimate atunci semănând mai mult cu un autodenunţ, decât cu o disculpare. Redacţia noastră deţine înregistrarea video a respectivei conferinţe de presă , postată de noi şi pe internet, alături de alte probe copleşitoare privind participarea soţilor Iohannis la trafic internaţional de copii în cadrul unui grup de crimă organizată. [3] Nu i-am acuzat niciodată pe soții Iohannis de implicarea în trafic de organe, asta a făcut-o Dan Tapălagă, pupincuristul actual al cuplului prezidențial – sau pestilențial? – eu i-am acuzat de implicare în crima organizată prin participarea la trafic internațional de carne vie/copii, acuzație pe care mi-o mențin în continuare, indiferent dacă acei copii, acum oameni în toată firea, trăiesc sau nu!

Al treilea punct vulnerabil şi totodată frână în calea ascensiunii politice a lui Klaus Werner Iohannis, care în setea sa de mărire se vrea preşedintele României pentru zece ani, este reprezentat de dosarele penale ale acestuia. Implicat până peste cap în retrocedările ilegale, atât către cele două componente ale minorităţii germane, Biserica Evanghelică şi F.D.G.R.-ul (devenit succesor al organizaţiei naziste Grupul Etnic German) pe care l-a condus până în anul 2013, dar şi în folosul mafiei imobiliare sibiene, din care „cu onor” face parte, primarul sibian a avut grijă să obţină şi el câteva imobile pentru propria familie. Dosarele penale ale acestor samavolnicii imobiliare au fost tergiversate, iar unele dintre ele făcute chiar „pierdute”, la ordinul aliaţilor săi politici care s-au perindat la putere. Serviciile secrete românești l-au ocrotit permanent pe Klaus Iohannis, din considerente politice, conform ordinelor primite de la Berlin sau pe filieră iudeo-masonică. Dar, cu toate tergiversările şi „rătăcirea” lor prin pasatul hârţoagelor de la un parchet la altul, parte din aceste dosare încă mai există, iar unele dintre faptele penale comise de Klaus Iohannis nu s-au prescris, deşi tocmai acesta a fost scopul tergiversărilor: PRESCRIEREA.

Nucleul mafiei imobliare a retrocedărilor la Sibiu a luat ființă când cu cele două imobile foarte mari și ultracentrale din Sibiu (str. G-ral Magheru, nr. 35 și str. N. Bălcescu, nr. 29) subtilizate de familia Iohannis și complicele Baștea Ioan în anul 1999, când Klaus Werner nu era încă primar. Acest grup de crimă organizată s-a consolidat imediat după anul 2000, când a ajuns Iohannis primar și a avut în mână „pâinea” imobiliară a statului (imobilele proprietate ale statului administrate de S. C. Urbana, subordonată Primăriei Sibiu) și „cuțitul” revendicărilor mincinoase puse la cale de întreaga bandă. Iată-i și componența: Iohannis Klaus Werner (primarul Sibiului la vremea respectivă), Suciu Dorin (avocat, a fost 26 de ani la conducerea Baroului Sibiu ca decan şi apoi prodecan și fost vicepreşedinte al Uniunii Naţionale a Barourilor din România), Bucşa Radu Gabriel (notar, fost președinte al Camerei Notarilor Publici Alba Iulia în perioada 1995-1998), Nicola Iordan (secretar al Primăriei Sibiu la vremea respectivă),Nistor Dorin (șeful serviciului juridic din Primăria Sibiu atunci, avansat secretar al primăriei acum) și alți câțiva cu roluri minore pe post de trepăduși.

Mafia respectivă a sustras statului român zeci de imobile valoroase prin retrocedări frauduloase bazate pe documente false, moștenitori inventați și acte măsluite. Există probe suficiente fiind vorba de un dosar instrumentat timp de un an de Poliția sibiană și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. Aceste probe se regăsesc în dosarul nr. 270/P/2006 de la DNA, dosar inițiat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, solicitat imperativ de biroul central DIICOT București, deoarece depășea sfera de competență a unui parchet teritorial din cauza prejudiciului enorm cauzat statului român și ajuns în final la D.N.A.-ul condus de Daniel Morar la acea vreme. Aici au fost nevoie de trei ani pentru ca procurorii controversați Claudia Mihaela Roșu și Doru Florin Țuluș (amanți, deveniți ulterior soț și soție prin căsătorie) să-şi decline și ei competenţa, dar după ce au scos făptașii nevinovați în ciuda probelor copleșitoare şi să retrimită dosarul frumos periat înapoi la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, de unde şi plecase iniţial acest dosar. Vă prezint și o adresă de la DNA destinată mie personal despre cele două dosare penale ale lui Iohannis Klaus Werner de la DNA, îngropate de renumitul procuror Doru Țuluș și amanta sa, procuroara Claudia Mihaela Roșu, devenită ulterior soție. Click pe imagini pentru mărire!

Despre cele două dosare de la DNA  din facsimilele de mai sus pot să vă dau relații fiindcă am fost audiat în ambele și am dat declarații ca martor (dosar 270/P/2006) și ca reclamant (dosar 5/P/2007). Primul este despre mafia retrocedărilor frauduloase de la Sibiu condusă de Klaus Iohannis – altele decât retrocedările către FDGR-ul condus tot de Klaus Iohannis și declarat ca succesor al organizației hitleriste Grupul Etnic German în anul 2007, iar al doilea conține furtul celor două imobile ultracentrale (str. G-ral Magheru, nr. 35 și str. N. Bălcescu, nr. 29) prin uz de fals, comis de către Iohannis Carmen Georgeta, maică-sa, Lăzurcă Georgeta și complicele Baștea Ioan. Așa cum scrie chiar în adresă, scoaterea de sub urmărirea penală a persoanelor cercetate s-a dispus prin Ordonanța nr. 270/P/2009 din 24.09.2009. Faptul că cei doi procurori, Țuluș și Roșu, cuplați – atât la serviciu, cât și în dormitor – au comunicat această soluție abia în data de 12 mai 2010, după o jumătate de an de la data emiterii, denotă lipsa de seriozitate și profesionalism a acestora, dacă nu chiar aceleași tendințe de tergiversare și mușamalizare, dovedite și în cercetarea penală a mafiei imobiliare de la Sibiu, condusă de Klaus Werner Iohannis. Cercetare penală pe care au lungit-o timp de trei ani (!!!), din anul 2006 până în 2009, special ca pedepsele pentru unele dintre fapte să se prescrie datorită trecerii timpului!

Dat afară de la DNA de către la fel de controversata Kovesi, procurorul Doru Țuluș este cel care împreună cu colega și amanta sa, procurorul Claudia Roșu, l-au scos basma curată pe Iohannis și restul complicilor făptuitori în două dosare penale privind mafia imobiliară sibiană, condusă de însuși primarul de atunci al Sibiului, la ordinul lui Traian Băsescu.

Să vă spun și motivul pentru care Țuluș cel nărăvaș l-a protejat în final pe Klaus Werner Iohannis, scoțându-l basma curată! Intenţia primarului sibian de a candida la preşedinţia României nu a fost din anul 2014 și nici din 2013 când l-a adus Crin Antonescu –  la ordin!  –  în PNL, ea este mai veche, fiind lansată din vara anului 2007, la întâlnirea Clubului Economic German din Transilvania (alcătuit din oameni de afaceri germani, austrieci, luxemburghezi și olandezi, toți masoni), care a avut loc în comuna Biertan din judeţul Sibiu. Atunci s-a stabilit ca primarul sibian să participe ca independent la alegerile din 2009 cu sloganul electoral: „Pentru ca România să arăte ca Sibiul!”. Însă Traian Băsescu, informat fiind de SRI-ul care juca la două capete, le-a tăiat nemţilor entuziasmul, fluturând cele două dosare penale ale lui Iohannis de la DNA, unul cu cele două case furate de familia Iohannis prin uz de fals și celălalt cu mafia retrocedărilor imobiliare de la Sibiu, condusă de primarul Iohannis! Amenințat cu pușcăria, primarul sibian a cedat șantajului și a renunțat la depunerea candidaturii. Băsescu s-a ținut de cuvânt, ca între „penali” și, după ce s-a închis lista candidaturilor la alegerile prezidențiale din anul 2009, hopa și procurorul Țuluș și amanta lui de atunci, procuror Claudia Roșu (subalterna devenită ulterior soție), cu NUP-urile lor salvatoare din data de 24 octombrie 2009! Detalii aici: Klaus Iohannis a fost protejat de procurorii care trebuiau să-l ancheteze!

A patra chestiune discutabilă în ceea ce-l priveşte pe impostorul Klaus Iohannis vizează cele două case obţinute în mod fraudulos de acesta, înainte de a deveni primar. Este vorba despre cele două imobile enorme şi ultracentrale situate în centrul Sibiului, subtilizate de Iohannis, împreună cu nevastă-sa, soacra şi un escroc stabilit în Statele Unite, Baştea Ioan – care între timp a şi decedat –  prin instigare la fals în documente publice, trafic de influenţă şi uz de fals. Singurul ţap ispăşitor a fost scos un secretar şpăgar dintr-o primărie de la ţară, autorul falsurilor intelectuale pe baza cărora Iohannis & Co. s-au făcut stăpâni, ca falşi moştenitori, pe nişte imobile care nu le-au aparţinut neam de neamul lor. Dar, aşa cum se încearcă şi cu dosarele penale ale lui Iohannis, atâta a tărăgănat Parchetul  cercetarea, iar mai apoi s-a tras de timp în instanţele de judecată încât, chiar dacă inculpatul a fost găsit vinovat şi condamnat, faptele se prescriseseră, iar acesta a scăpat nepedepsit. Fiind protejat de Klaus Iohannis, care conducea întreg judeţul Sibiu, nu doar municipiul peste care era primar, secretarul infractor a fost bine-mersi şi ocupat până la pensie acelaşi scaun călduţ din primărie, de pe care a comis infracţiunea de fals intelectual. Procesele penale fiind judecate la Sibiu, „normal” că s-au inventat fel şi fel de subterfugii pentru trenarea proceselor falsificatorului care-l îmbogăţise pe satrapul sibian cu două case şi salvarea infractorului, în extremis, datorită prescrierii. Însă nu toţi judecătorii stau în poziţie de drepţi în faţa dictatorului sibian sau se bat pe burtă reciproc, așa ca prietenul și complicele său la furtul caselor, judecătorul Marcel Rusu, care a fost preşedintele Tribunalului Sibiu și a decedat anul trecut. Bunăoară, judecătorii Tribunalului Braşov și cei de la Curtea de Apel Pitești i-au lăsat pe proprietarii-impostori Iohannis şi Baştea, escrocul stabilit în  America, și fără casa de pe str. N. Bălcescu, nr 29, imobil  însuşit fraudulos prin uz de documente false.  Citiți aici, cu lux de amănunte cum au furat grupul acesta de crimă organizată două imobile masive, ultracentrale, de la statul român: Klaus Iohannis a pierdut în instanţă al doilea imobil obţinut prin uz de fals

«În anul 2005 s-a pronunțat definitiv și irevocabil sentința la procesul declanșat, în anul 1999, de locatarii imobilului situat în Sibiu, str. G-ral Magheru, nr. 35 (prima casă furată) și s-a anulat Certificatul de moștenitor prin care niște escroci, prin uz de acte false, au pus labele lor jegoase pe casa în cauză, mare cât un bloc și situată în buricul târgului! Atunci, proprietarii impostori Carmen Georgeta Iohannis, Georgeta Lăzurca (mama lui Carmen G. Iohannis) și Baștea Ioan au pierdut prima casă dintre cele două furate. Ulterior trebuia să se aplice „puterea lucrului judecat” și actele subsecvente Certificatului de mostenitor, ANULAT în 2005, inclusiv Contractul de vânzare-cumpărare a unei jumătăți din imobilul situat în Sibiu, str. N. Bălcescu, nr. 29 (a doua casă furată), aflat și el pe același Certificat de moștenitor declarat nul, anulate. Pentru acest ultim imobil, locatarii, proprietari de drept în același timp, s-au mai judecat încă 10 ani fiindcă escrocii au susținut că au fost cumpărători de bună credință. Acum instanța nu numai că a demonstrat că soții Iohannis nu au fost cumpărători de buna credință, dar chiar a subliniat acest aspect în sentința definitivă: „În ceea ce priveşte fondul cauzei, analiza acestuia trebuie să pornească de la cele constatate cu putere de lucru judecat prin decizia civilă nr 33/2005 a Tribunalului Brașov şi anume la împrejurarea că certificatul de moştenitor nr 90/1999 a fost declarat NUL ABSOLUT pe motiv că este fondat pe o cauză ILICITĂ şi s-a emis PRIN FRAUDAREA LEGII. (…) CAUZA ILICITĂ izvorâtă din FRAUDAREA LEGII ce a invalidat certificatul de moștenitor se extinde şi asupra contractului de vânzare-cumpărare subsecvent, terţii, în speţă doar pârâtul KLAUS WERNER JOHANNIS NEFIIND APĂRAT DE PREZUMŢIA DE BUNĂ CREDINŢĂ, faţă de AMPLOAREA OPERAŢIUNII ILICITE rezultată din hotărârile judecătoreşti definitive pronunţate (…) Actul juridic subsecvent, întemeindu-se pe un act juridic INCHEIAT PRIN FRAUDAREA LEGII SI FONDAT PE O CAUZA ILICITA, nu ar putea fi validat prin simpla invocare a bunei credinţe a terţului, mai ales că ACESTA ESTE SOŢUL celeilalte părţi contractante care la rândul său a participat la întocmirea actului nul iniţial.”

Deci instanța a spus clar în decizia definitivă a Tribunalului Brașov, consfințită ca irevocabilă prin sentința Curții de Apel Brașov, care nu-i convine președintelui, că sunt escroci amândoi, el și nevastă-sa. Soacra, Lăzurca Georgeta, a fost arătată ca escroacă, împreună cu fiică-sa, Iohannis Carmen Georgeta , la celălalt proces, din anul 2005, când s-a pierdut primul imobil, cel din str. G-ral Magheru, nr. 35.» (Fragment din articolul Regele Soare, nemulțumit că Justiția i-a luat o casă și l-a lăsat cu ochii în soare!)

Detalii, explicații și dovezi că soții Iohannis nu au fost cumpărători de bună-credință, ca să înțeleagă până și proștii sau propagandiștii iohanniști din mass-media, aici: Jos fardul, domnule Klaus Iohannis! O dovadă că totul a fost o escrocherie este până și faptul că Baștea și Iohannis nu au făcut niciodată dezmembrarea imobilului, ei fiind proprietari în devălmășie timp de 16 ani. Adică, tu cumperi o jumătate din imobil, dar nu vrei să clarifici care-i jumătatea ta, deși parterul, fiind spațiu comercial ultracentral, are o valoare infinit mai mare decât spațiul locuibil de la etaj!!! Și restul caselor familiei Iohannis au fost obținute cu cântec. [4]

Problema numărul cinici: dubla cetăţenie! Lui Crin Antonescu i-a scăpat, în data de 23 februarie a.c., la  emisiunea „După 20 de ani” a unei televiziuni private, o afirmaţie foarte gravă: „(…) câtă vreme şi Traian Băsescu vorbeşte despre faptul că, în condiţiile în care nu intrăm în Schengen din cauză că nu vrea Germania, prezenţa unui om, nu doar etnic german, ci şi cu cetăţenie germană, cum este Klaus Iohannis (…)” (http://www.romaniatv.net/crin-antonescu-arunca-in-aer-usl-mai-devreme-sau-mai-tarziu-klaus-iohannis-va-fi-premier-in-locul-lui-ponta_128519.html#ixzz2u8L8UnT0)

Noi ştiam, din anul 2000, că Iohannis Klaus Werner avea cetăţenie germană, conform relatărilor unui sas emigrat în Germania, care trecuse împreună cu Iohannis la frontieră pe culoarul destinat cetăţenilor UE, destinaţia fiind expoziţia de la Hanovra din acel an. Doar că nu aveam dovada. Iată că ne-a oferit-o Crin Antonescu acuma prin ciudata sa declaraţie. Înclinăm să credem că nu a fost o gafă, ci o „scăpare” intenţionată a preşedintelui liberal ca să-i închidă colegului său orice portiţă de acces spre candidatura la preşedinţia României şi să înlăture astfel un concurent din propriul partid! Atunci când l-a adus în PNL pe Klaus Iohannis, singurul scop al lui Crin Antonescu a fost să înlăture concurenţa, adică o eventuală candidatură a primarului sibian, ca „independent”, la prezidenţiale! [5] Era clar că românii nu vor vota o persoană cu dublă cetăţenie ca să le fie preşedinte. De fapt, nu s-a mai pomenit nicăieri ca preşedintele unei ţări să aibă şi altă cetăţenie în afară de cea a ţării pe care o conduce! Din păcate pentru Crin Antonescu afirmaţia sa despre cetăţenia germană a camaradului său, strecurată strategic printre laude cosmopolite, a trecut neobservată în faţa unei prese formate în majoritate de neprofesionişti şi ca atare nu a primit atenţia cuvenită în mass-media şi nici un jurnalist nu s-a arătat surprins de dubla cetăţenie a lui Klaus Iohannis. Uite că-i facem noi acest serviciu tardiv domnului Crin Antonescu şi ne transformăm în trompeta dânsului.

Iată ce spune Constituţia României la Egalitatea în drepturi, articolul 16:

(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi.

(4) În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale.

Este clar că, în aceste condiţii constituţionale, IOHANNIS KLAUS WERNER nu poate să ocupe funcţia de preşedinte al României! [6]

                                                                                                      Marius Albin MARINESCU

[1] Klaus Iohannis, o imagine trucată

[2]  Jaf imobiliar la Sibiu, retrocedări ilegale către FDGR, succesor al organizaţiei naziste Grupul Etnic German

[3] Este incontestabilă implicarea lui Klaus Werner Iohannis în traficul internaţional de copii!

[4] Klaus Iohannis minte cu neruşinare despre casele sale!

[6] Porumbacu a scăpat porumbelul: Klaus Werner Iohannis, care se vrea premier sau preşedinte al României, are şi cetăţenie germană!