Lichele

Ipocrizia unui impostor de cursă lungă: Mihai Șora comunist, apoi progresist, dar întotdeauna globalist

  La 98 de ani, o vârsta pe care puțini o ating,  oamenii normali îi mulțumesc lui Dumnezeu că le-a […]

 

La 98 de ani, o vârsta pe care puțini o ating,  oamenii normali îi mulțumesc lui Dumnezeu că le-a dat atâtea zile de trăit și eventual se ocupă de viitorul succesorilor din familie, doar lui Mihai Șora i-a cășunat să se însoare la vârsta respectivă cu o tinerică de 42 de ani și a transformat coliva în tort de nuntă. Vor sări de cur în sus progresiștii cu minte puțină, cei care protestează în piață alături de satirul ăsta boșorog după modelul „noi muncim, nu gândim”,  lansat de admiratoarele lui Petre Roman la începutul anilor ’90!  Mi se va reproșa că de ce intru cu bocancii în viața „privată” a donjuanului, care acum plimbă 101 de ani în cârcă și un zgârci prin nădragi. Uite de aia, fiindcă moșul, de pe tronul „privatei” sale și între două beșini, „se bagă” în viața tuturor și ne dă lecții ipocrite de felul acesteia:

„Multă lume cunoaște experimentul lui Ivan Pavlov și fenomenul condiționării clasice: câinele care salivează și alte reflexe, numite de Pavlov «secreții psihice».

Dar a existat, după Pavlov (și folosind rezultatele psihologului rus), un alt experiment, mai puțin cunoscut (însă la fel de edificator), realizat de John Watson la începutul anilor ’20: așa-zisul experiment al micuțului Albert (după numele copilului pe care au fost făcute controversatele teste de către cercetătorul american).

Watson ia un copil de câteva luni și îi arată un șoricel alb. La început, copilul are o reacție normală: se uită la el, îl atinge, se joacă și chiar se bucură de prezența șoricelului. La un moment dat, Watson introduce în experiment un zgomot puternic, lovind cu un ciocan o bară de metal și speriind copilul la fiecare intrare în scenă a șoricelului. Foarte repede, copilul ajunge să asocieze șoricelul cu spaima pe care i-o provoacă zgomotul loviturii de ciocan. Mai mult decât atât, în scurt timp dezvoltă o fobie pentru toate animalele cu păr și se sperie chiar și atunci când vede un iepure, de pildă, o maimuțică sau o veveriță.

Despre câinele lui Pavlov știm că a fost împăiat și că stă – fără suflare și fără salivă – la loc de cinste într-un muzeu. Despre micuțul Albert nu se mai știe astăzi nimic, în afară de faptul că nu a fost «decondiționat» de Watson, mama copilului retrăgându-l din experiment înainte de termen.

Am amintit de micuțul Albert pentru că – voit sau nu, conștient sau nu – ceea ce s-a întâmplat cu acei copii la Pitești, zilele trecute, aduce, în bună parte, cu experimentul de acum o sută de ani. Copiii puși să defileze și să stea în cap la vederea unui «șef» vor dezvolta, dacă nu sunt decondiționați la timp, aceleași reflexe ale supunerii, ale servilismului festiv și ale docilității oarbe, indiferent de contextul social în care vor evolua ulterior.

Ce s-a întâmplat la Pitești nu este «Cântarea României». Delirul propagandistic promovat în timpul ceaușismului lăsa mereu loc pentru o formă (mai mult sau mai puțin transparentă) a duplicității: odată ajunși la casele lor, oamenii care defilaseră prin fața tribunei oficiale, îmbrăcați în straie de sărbătoare, deghizați în personaje istorice ori în costume sportive, își reveneau în simțiri, recâștigându-și libertatea interioară (fie și numai făcând diferența între grotescul spectacolului public și realitatea vieții lor de zi cu zi). Or, copiii din «experimentul lalelelor» nu vor fi oameni liberi câtă vreme vor cunoaște doar încolonarea umilă în fața unei autorități, oricare ar fi acea autoritate.

Nu ajunge că ne-au furat țara, pădurile, orașele, drumurile, simbolurile și cuvintele ei!
Acum ne fură și copiii, cu sufletul și cu mintea lor cu tot.

România centenară: de la experimentul Pitești, la experimentul lalelelor.” (Mihai Șora pe pagina sa de Facebook)

Moș Tăgârță critică o sărbătoare a florilor de la Pitești, la care a participat și madam Viorica Dăncilă, premierul României. Nu o agreez nici eu pe cucoana aceasta cu alură de precupeață și cultură pe măsură, m-am amuzat și eu când a citit anul 2020 „securistic”, ca pe o unitate militară: „20-20”, dar de aici și până la a face asocieri între participarea acesteia la un eveniment public și defilările comuniste este cale lungă! Eu, sincer, eram mândru ca pionier să defilez de 1 Mai, iar mai târziu așteptam cu plăcere defilările de 23 August fiindcă eram liberi două zile și după defilare mergeam la grătar cu colegii! Babu’ Șora ce făcea la defilările comuniste? Pun pariu că el era printre organizatori!

Oare aburii de formol îi tulbură vederea și îl împiedică pe moșulică să vadă copiii din SUA, care nu au avut niciodată parte de comunism, defilând bucuroși prin fața oficialităților la diverse parade, participanții fiind costumați în costume istorice sau sportive? Și la ei este tot „încolonarea umilă în fața unei autorități” și regăsim aceleași „reflexe ale supunerii, ale servilismului festiv și ale docilității oarbe”? Tataie, sau ești rău intenționat, ori ești prost grămadă, altă variantă nu există. Vai de „filosofia” lu’ matale, am cunoscut filosofi de cârciumă mult mai raționali și cu siguranță mult mai obiectivi!

Nu pricep, în ruptul capului, cum are tupeul să ne dea lecții de moralitate Mihai Șora, un oportunist de ultimă speță, unul care a cochetat cu Mișcare Legionară din România, apoi s-a dat de trei ori peste cap și a devenit comunist în Franța din timpul războiului, după care, acuzat fiind de Eugen Ionesco că e turnătorul de la Paris al Securității abia înființate, s-a întors în România în calitate de cadru de nădejde al „tovarășilor”, ca politruc în Ministerul de Externe condus de bolșevica evreică Ana Pauker (născută Hanna Rabinsohn) și pe urmă culturnic-șef pe la diverse edituri, după care a devenit ministru „democrat” în primul guvern, majoritar evreiesc, de după evenimentele din decembrie 1989!

Filosoful Mihai Şora şi soţia sa, juna Luiza Palanciuc, ca doi adevărați „români patrioți”,  lucrează de ani de zile la un proiect denumit „Restitutio Benjamin Fondane” prin intermediul căruia promovează activitatea şi opera poetului evreu Benjamin Fondane, născut la Iași, dar total necunoscut românilor, care s-a afirmat ca scriitor în Franța și a murit într-un lagăr nazist. Mihai Șora a fost membru fondator al Grupului pentru Dialog Social (GDS) în ianuarie 1990, alături de evreii George Soros (născut György Schwartz) și Silviu Brucan (născut Saul Bruckner)! Asta ca să nu mai fie dubii ale cui interese reprezintă împăiatul acesta prin România, în special prin piețele cu mitingiști tefeliști profesioniști, fiindcă bătrânul satir nu s-a mulțumit doar cu protestele care au loc în Piața Victoriei din București, ci s-a deplasat în scop propagandistic prin mai multe reședințe de județ pentru a defila cu protestatarii spălați pe creier de către unii ca el. Taman ăsta critică defilările celorlalți și ne vorbește despre propaganda altora! Mihai Șora vorbește despre  „experimentul Pitești”, deși deținuții torționari din închisori urmaseră același traseu politic de trădător ca și el, devenind, din anticomuniști, umile unelte ale bolșevicilor!!!

Mihai Șora, un bolșevic matusalemic mâncat de molii și care a lucrat direct cu Ana Pauker, acum fiind un moșulică tras cu cheia și cam imoral de felul său, un pic pedofil fiindcă trăiește cu una care-i poate fi strănepoată  –  da’ astea nu se pun!  –, pozează azi în mare democrat și progresist globalist, fiind admirat de mitingiștii neomarxiști de o vârstă cu strănepoata cu care s-a însurat șarlatanul. Fost ministru al Învățămânului  în guvernul alogenilor condus de Petre Roman (Neuländer)  –  cameleonul acesta politic a mințit ulterior cu nerușinare că a demisionat după venirea minerilor la București în iunie 1990!  –, da’ azi a devenit un reper de verticalitate și moralitate! Mihai Șora este cel care ne face dojenitor cu degetul și critică „încolonarea umilă în fața unei autorități”, tocmai el, cel care s-a încolonat umil sub toate regimurile și a stat cuminte la „coada” de la tejgheaua pentru împărțirea privilegiilor și a sinecurilor! Mumia aceasta scăpată din „piramida” iudeo-masonilor  își permite să afirme cu tupeul impostorului: „ne-au furat țara, pădurile, orașele, drumurile, simbolurile și cuvintele ei!”, tocmai el, Mihai Șora, cel care a făcut parte din guvernul de alogeni condus de evreul Petre Roman, taman guvernul care a început distrugerea României, lichidarea economiei naționale, nimicirea simbolurilor și radierea identității neamului românesc!!!

Ca ministru al Învățământului, în anul 1990, Mihai Șora și-a dovedit fățiș antiromânismul și apartenența la idealurile globalisto-soroșiste pe care deja le promova în Grupul pentru Dialog Social (GDS), fondat de  moș „vreme rea” ăsta și ceilalți doi boșorogi evrei, Soros și Brucan, în luna ianuarie a aceluiași an, 1990. În județele Transilvaniei, unde ungurii erau majoritari, s-a declanșat, în anul 1990, o brutală despărțire a elevilor unguri de cei romani, în școli separate.Tensiunile interetnice, care au culminat cu luptele de stradă dintre români și unguri din 20 martie 1990, de la Târgu Mureş, au fost posibile din cauza unor diversiuni separatiste ticăloase, ca ordinul ministrului Învăţământului, Mihai Șora, prin care clasele cu predare în limba română de la liceul „Bolyai Farkas” erau mutate abuziv în clădirea Institutului de subingineri! Toate deciziile Ministerului Învățământului din „perioada Șora” au susținut separația elevilor pe criterii etnice și au fost neclare, interpretabile şi nu ţineau cont de interesele populaţiei româneşti din zonele cu populație maghiară majoritară. „În general, putem concluziona că Ministerul Învățământului nu şi-a făcut datoria, s-a arătat părtinitor față de comunitatea maghiară, a luat decizii discriminatorii la adresa populaţiei româneşti și, deci, a încălcat principiile democratice.” [1]

Mihai Șora a fost, pe rând: comunist, pseudo-democrat  și progresit, dar întotdeauna globalist!  Unealtă a sioniștilor care au încercat globalizarea mai întâi prin comunism, după care, dezamăgiți de rezultate, au schimbat „macazul” și au trecut la o pseudo-democrație, urmată de neoliberalism și în final neomarxism progresist ca să-și atingă scopul. Babule, ești un impostor cu biografia falsificată, nu te mai tot da „anticomunist”, „antifesenist” și „antipesedist” că ești de-al lor, la sânul ăstora te-ai încălzit toată viața și tot de acolo ai supt! Să-ți fie rușine, om bătrân și fără minte!

                                                                                                                           Marius Albin MARINESCU

[1] Raportul Harghita Covasna: CAPITOLUL IV. Acţiuni separatiste realizate în domeniul învățământului

 

6 Comments

  1. alex

    Bine-zis, d-le Director! Cand D-zeu vom scapa de lichelele astea bolsevice?

  2. nistor

    Am banuiala ca de fapt Sora e cripto evreu. Adica evreu sub acoperire. Nu l-ar fi introdus evreii in toate guvernele controlate de ei de atatea ori de la razboi incoace daca nu era si el parte a tribului. Sustine agenda globalista in toate aspectele ei. E internationalist ca toti confratii sai. Nu poate fi roman. Un simplu roman oportunist si tradator ar mai lua cate o pauza, nu ar continua in acest mod, fara intrerupere pana in pragul mortii.

    • Ioana

      In plus dispretuieste si uraste poporul care l-a hranit.

  3. Adrian Grigoriu

    Subscriu cu totul. Mafioții ăștia exploatează lipsa de cunoaştere a românilor despre tehnicile lor de înşelare.

    Cu vreo 80 de ani in urma, un alt roman absolut a scris: “Poporul Român n-a cunoscut decât lupta dreaptã. În contra noilor arme de luptã si distrugere – viclenia si perfidia – el s-a gãsit dezarmat… Presa aceasta omoarã adevãrul si slujeşte minciuna, cu perseverentã diabolicã, întrebuinţează calomnia ca armã de distrugere a luptãtorilor Români. De aceea un Român trebuie sã fie atent când citeşte o foaie, stând în gardã fatã de fiecare cuvânt, care nu e la întâmplare aruncat, si cãutând a descifra planul cu care el a fost scris. Totul se reduce la cunoaşterea inamicului si, în momentul în care, noi Românii, îl vom cunoaşte, îl vom învinge.”

    Iată că știm ce avem de făcut. Și chiar lucrăm la asta! Concret.

    Cu Dumnezeu Înainte!

  4. S-a vorbit aici despre simboluri si mi-a venit in minte simmbolul crucii roșii, care trona ȘI pe ambulanțele comuniste, deși spitalul si ajutorul spitalicesc a fost instituit de sfVasile, daca nu ma insel. Poate stiți Dvs sa ne spuneți când a fost inlocuit cu cele trei bare albastre și incrucișate care ne trimit fara putința de tagada la Steaua lui David, precum si povestea lor. Cu deosebitra stima,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*