Puncte de vedere

ISRAELE, ISRAELE… (I)

                                        […]

 

                                                       Planul universal

 

Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi cu pietre ucizi pe cei trimişi la tine… Iată, casa voastră vi se lasă pustie (…) Astfel, dar, mărturisiţi voi înşivă că sunteţi fii ai celor ce au ucis pe prooroci… Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei? De aceea, iată Eu trimit la voi şi înţelepţi şi cărturari; dintre ei veţi ucide… şi-i veţi urmări… Ca să cadă asupra voastră tot sângele drepţilor răspândit pe pământ… Adevărat grăiesc vouă, vor veni acestea toate asupra acestui neam” (Mt. 23, 31-38).

 

Nimic nu se poate înţelege, din mersul actual al istoriei planetare, dacă nu avem răgazul necesar să aruncăm o „privire”, în inima Orientului Apropiat, acolo unde, în Ţara Sfântă a Palestinei, a trăit cândva poporul ales! Acolo, pe o fâşie de pământ îngustă, cuprinsă între mare şi munţi, a existat o ţară muntoasă iubită de Dumnezeu, brăzdată de dealuri pleşuve, văi adânci şi lipsite de umezeală, ai cărei locuitori – aflându-se între civilizaţiile a trei continente: european, asiatic şi african – au fost o binecuvântare pentru toate neamurile pământului (Fac.22, 17-18) deoarece, prin ei, omenirea să fie pregătită pentru venirea în lume a lui Hristos. Până când însă avea să vină Mesia (In.4, 25-26), pe care de altfel nici nu L-au primit (In.1, 11), poporul evreu a avut o istorie care a „evoluat” între binecuvântare şi osândă! Binecuvântarea a primit-o în 2100 îHr., când Dumnezeu a încheiat cu patriarhul Avraam un legământ (Fac. 17, 7) valabil atâta timp cât evreii aveau să-l împlinească (Deut. 7, 12). Dar, pentru că aceştia l-au încălcat, legământul a fost anulat şi înlocuit prin sângele lui Hristos de un Testament veşnic (Evr.13, 20), nou (Evr.8, 8), făcându-se astfel trecerea de la Legea Veche (venită, prin mijlocirea oamenilor, de la Dumnezeu) la Legea Nouă (venită însă prin Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care o şi împlineşte – Mt. 5, 17). Aşa se face că, pentru păcatul neascultării, vechiul Israel s-a auto-exclus din planul lui Dumnezeu de mântuire universală a neamului omenesc, rămânând în afara Bisericii prin necredinţa în Hristos (Rom.11, 20) şi renunţarea la răscumpărarea întregii omeniri prin sângele vărsat de El (In.11, 51-52). Astfel, pe de-o parte, ei şi-au cerut singuri osândă (Mt. 27, 25), aşteptându-l pe un alt mesia (Lc.7, 19-20) în care a început să îşi caute o falsă mântuire, antihristică (F. Ap. 4, 12), iar – pe de altă parte – noul Israel (adică iudeii ce au crezut în Hristos şi păgânii deveniţi creştini) constituie o „rămăşiţă aleasă prin har” (Rom.11, 5) care se va mântui. De aceea, punând în lumină toate aceste date, ne va fi mai uşor să înţelegem acum faptul că, pentru păcatul neascultării lui (Mt.23, 37-38), poporul evreu nu numai că a fost călcat, robit şi trecut prin sabie de popoarele străine (egiptenii în 1900 îHr., babilonienii în 586 îHr., grecii în 323 îHr., romanii în 63 îHr.), dar a pervertit şi legile sfinte iudaice ale Torei cu aberaţii ocult-anticreştine (din Talmud şi Cabala), pe fondul pedepsei dumnezeieşti de a fi împrăştiat în întreaga lume: „Iar pe voi vă voi risipi printre popoare: în urma voastră îmi voi ridica sabia şi va fi pământul vostru pustiu şi oraşele voastre dărâmate” (Lev. 26, 14-33). Iar această dispersare în lume a poporului evreu, începută o dată cu distrugerea Ierusalimului în 70 dHr., avea să aducă cu sine atât faptul că am început să avem de-a face în istorie cu un popor fără stat, cât şi cu confruntarea noastră cu sionismul expansionist, caracterizat de dorinţa acestui popor nomad, apatrid şi multirasial (rătăcitor printre alte popoare) de a-şi întemeia cu forţa un stat propriu, de a considera că are o misiune între popoare şi de a pune cu orice preţ în aplicare un plan universal al său. Planul acesta macabru, care va şi determina prezisa înmulţire a fărădelegii (Mt.24, 12), presupune nici mai mult, nici mai puţin, decât aceea că sioniştii, auto-consideraţi lumina popoarelor, vor să genereze o spălare mondială a creierelor pentru a ne convinge că ei se suprapun celorlalte naţii (prin deşarta lor convingere că ar mai fi un popor ales), că vor să „elibereze” întreaga omenire pentru a o „împinge” într-un paradis pământesc (prin obstrucţionarea oamenilor să mai caute Împărăţia cerurilor şi înlocuirea patimilor lui Hristos cu hiperbolizarea dramei Holocaustului), că această proximă „eră mesianică” ar fi una de „fericire generală” (prin iudaizarea şi supunerea întregii lumi de către sionişti), că se va ajunge la pacea lumii (prin pierderea libertăţii în favoarea securităţii), că numai „iniţiaţii” lor pot să priceapă sensurile subtile ale ezoterismului (prin acţiuni oculte şi optica rasist-extremistă de a-i considera pe ne-evrei: porci – în Gadol 12b; câini – în Jebamoth 49b; animale – înYebomath 98a şi Kerithuth 6b; necredincioşi – în Zorah 4b şi 26bT; altceva decât oameni – în Iebhammath 61a; „buni” de sacrificiu – în Reba c21 şi Jalkut 772) etc.

Principalul lor obstacol, în dorinţa de a-şi asigura împărăţia în lume, este Biserica lui Hristos. Obolul de sânge martiric al acesteia, început cu uciderea arhidiaconului Ştefan, a traversat veacurile prin curajul atâtor creştini devotaţi, adevăraţi, care au ştiut că nimeni, niciodată, nu va reuşi să biruiască această citadelă a sfinţeniei care este întruchipată de Biserica ortodoxă. Aproape că, acum, lucrarea sionistă de supunere a neamurilor, în numele ideii că Antihristul (falsul mesia) va fi „salvatorul” planetar, a ajuns aproape la apogeu. Se şi vede cu ochiul liber că ţările unde au propovăduit cândva Apostolii au ajuns aproape, acum, în ruină! Însă ruina cea adevărată, dincolo de invocatele „crize” economice şi politice, este cea a sufletelor iubitoare de Dumnezeu. Şi, bineînţeles, nu numai că România noastră nu este ocolită, ci se încearcă şi să fim transformaţi într-o ţară port-stindard în proiectul întronării lui Antihrist la Ierusalim. Adică exact acolo unde, după ce au fost distruse Templul 1 în 587 îHr. şi Templul 2 în 70 dHr., se încearcă acum a se ridica Templul 3. Care va fi însă şi ultimul…

                                                                                                                   Prof. Costel NEACȘU

 

7 Comments

  1. Dan Cristian Ionescu

    Citeva completari/corectari/comentarii:
    1. Cine spune ca Mintuitorul s-a lasat rastignit pentru a mintui de pacate omenirea, cade in capcana evreilor si le face inconstient jocul, recunoscind implicit ca doar evreii sint oameni. Mintuitorul s-a lasat rastignit pentru a-i mintui de pacate nu pe oameni, ci pe evrei (Mt. 1.21: „…caci El va mintui poporul sau de pacate”) intrucit doar evreii primisera poruncile, doar ei savirseau pacat prin incalcarea lor. Ceea ce explica foarte bine si Apostolul Pavel (Rom. 5.13): „Fiindca, pina la lege, pacatul era in lume, dar pacatul nu se socoteste, cind nu este lege”.
    2. Osinda primita de evrei (Mt. 27.25: „Singele Lui asupra noastra si asupra copiilor nostri”) chiar asa s-a petrecut . „Noi si copiii nostri”, adica doua generatii. Dupa doua generatii de la rastignirea Mintuitorului, Titus a cucerit Ierusalimul si a darimat al doilea templu.
    3. Intr-adevar, dupa anul 70, a inceput fenomenul „diasporei”, dar poporul evreu a fost intotdeauna un popor „zglobiu”, care intotdeauna a avut tendinta de se instala in alte tari, atit inainte de Moise cit si dupa. Dupa anul 70, a avut loc exodul in masa. Probabil ca aceasta s-a datorat credintei lor ca, asa cum Iahve le-a spus pe rind lui Avraam, lui Moise si lui Iosua („Orice bucata de pamint pe care piciorul vostru va pune talpa, vi-o dau voua” , raspindindu-se in intreaga lume, intreaga lume va fi a lor. Nu intru acum in evidenta falsificarii Pentateuhului, dar eu imi exprim parerea ca nu Dumnezeu le-a promis asta, ci celalalt.
    4. In ce priveste cel de-al treilea templu, ridicarea acestuia trebuie oprita cu orice pret intrucit ar insemna sfirsitul crestinismului. Sf. Lavrentie de la Cernigov, ale carui profetii nu sint bagate in seama, spunea ca atunci cind acest templu va fi gata, in el va fi incoronat antihristul, in prezenta clerului si patriarhului.
    Mai sint multe de spus, dar nu vreau sa va obosesc.

  2. nic

    Ionescule, pune mana pe carte ca evreii , globalistii si corporatistii de inculti si iresponsabili ca tine au nevoie…
    In Orientul Mijlociu evreii erau o minoritate pribeaga nedorita de nimeni dar sa mai incropeasca de-o isma…
    Moise nu a existat la fel ca exodul iar despre Christos ne dam cu parerea cind nu stim ce s-a intamplat acum 27 de ani la paguboasa revolutie…
    Ce sa-ti mai zic ca tot dai cu bita in biblie decit:
    „fericiti acei saraci cu duhul ” !

  3. Dan Cristian Ionescu

    Noaptea trecuta, la un comentariu al meu legat de acest articol, a fost postat un alt comentariu ignobil, insolent si ireverentios (fiindca noi nu am jucat in copilarie impreuna turca pe maidan – stiu asta foarte bine, intrucit eu nu am jucat niciodata turca) din partea curajosului anonim „nic”. „nic” ma povatuieste sa pun mina pe carte – dar pe care carte? Evangheliile? – le-am citit si rascitit (altfel, nu as scrie despre ele); Fratii Grimm? – i-am citit inainte de lansarea sputnikului; Talmudul? – poate imi trimite „nic” un rezumat iar daca nu stie, sa-i intrebe pe stapinii sai. „nic” mai scrie ca „evreii , globalistii si corporatistii de inculti si iresponsabili ca tine au nevoie…” – nu, nu au nevoie de mine, ei au pe statul de plata sumedenie de gunoaie precum „nic”. In sfirsit, „nic”, referindu-se la mine, scrie ca „fericiti acei saraci cu duhul ”! Da, sint de acord, eu sint sarac cu duhul, dar nu in sensul in care este „nic”, ci in sensul avut in vedere de Mintuitor in „Predica de pe Munte”: acolo, saraci cu duhul insemnau cei care de buna voie respingeau bogatiile de pe pamint, cei care nu-si doreau averi; apoi, pe masura ce omenirea se „civiliza”, cei care nu-si doreau averi erau considerati prosti, cuvintele Mintuitorului fiind astfel deformate. Dar constatati din textul lui „nic” faptul ca el ma insulta, fara nici o critica concreta referitor la ceea ce am scris eu.
    Dar de ce imi pare mie cunoscut acest stil? Fiindca pina in primavara acestui an, pe site-ul d-lui Coja posta comentarii un alt curajos anonim, „LD Anticap”. Exact ca in comentariul lui „nic” si acesta, fara a se referi la tema articolului postat de mine, imi scria ca sint prost, ca scriu despre ce nu stiu, si ca sint in slujba talmudului. Asta, pina cind comunitatea site-ului, dupa cum spunea marele filozof Mariean Vanghelie, l-a „ejaculat”. Pentru mine, este clar ca „LD Anticap” s-a rebrenduit in „nic” si probabil ca a primit ca sarcina „Justitiarul” din cauza interviurilor d-lui. Corvin Lupu.
    Trebuie sa stiti ca exista unii care, banuiesc ca sint foarte bine platiti pentru aceasta, intra pe site-urile patriotice si, precum cei care vira batul prin gard pentru a asmuti ciinii, fara nici o legatura cu tema, incep discutii cu tenta antisemita asteptind raspunsuri in acelasi sens – pentru ca apoi, stapinii lor, sa raporteze cu mindrie la Washington ca de pilda: „Site-ul lui Coja este antisemit!”. Ar trebui ca dl. Marinescu sa stie cui deschide usa.
    Insultele, fara nici o legatura cu continutul postarilor mele, am constatat ca au totusi o legatura cu unele comentarii pe care stapinii lui „nic”/”LD Anticap” sint foarte deranjati sa fie facute publice.

    • justitiarul

      Ne cerem scuze ca a scapat de filtrul publicatiei acest comentariu cu iz mitocanesc al anonimului „nic”. O sa fim mai vigilenti pe viitor!

      • Dec

        Catre Justitiarul,
        „nic” NU e anonim! Cred ca este acelasi Nick Cohen care comenteaza din partea Coloanei 5 VIRGULA 5 si pe site-ul nationalist al profesorului Coja! Omul – cam semi-analfabet – isi da cu parerea la (aproape) ORICE, si probabil transmite sefilor lui „concentratia” de nationalism in Romania.

        • Dan Cristian Ionescu

          Domnule „Dec”, din pacate cu mare intirziere, va raspund:
          Nu cred ca „Nic” este „Nicu Cohen”, care nu este semi-analfabet, ci este un tip foate cult si foarte inteligent – din aceasta cauza este foarte periculos. Pe dl. Coja l-a cucerit.
          Din ce stiu eu, el a preluat in aceste postari, in semn de respect, numele de familie al bunicului sau, evreul Cohen. Daca nu ii poarta oficial numele, inseamna ca este bunicul matern. Acum, se pune problema: cine este bunica materna? Aici, trebuie sa plecam de la o necunoscuta: ce virsta are Nicu Cohen? Nu stim, insa din faptul ca sta permanent pe net pentru a citi articolele aparute pe site-ul d-lui Coja si pentru a posta ample comentarii, sint doua variante:
          – este platit pentru asta, si atunci nu trebuie sa ne mai punem alte intrebari sau
          – este pensionar.
          Daca este pensionar, ar fi trebuit sa se fi nascut in jurul anului 1950, ceea ce inseamna ca parintii lui ar fi trebuit sa se fi nascut, sa zicem in jurul anului 1930. Dar in 1930, bunicul matern Cohen, dupa traditie, s-ar fi casatorit cu o evreica, ceea ce duce la concluzia ca si bunica materna era evreica, pe cale de consecinta si mama sa – iar dupa regulile evreiesti, si el este evreu (desigur, toate acestea daca informatia primita de mine este adevarata).
          Trebuie sa fac doua precizari, pe care le stiu foarte bine:
          – s-a intimplat ca si in perioada interbelica romani de origine nobila si foarte bogati sa se casatoreasca cu frumoase actrite evreice; cunosc personal cazul unui print, care totusi si-a crescut si educat fiul in cel mai desavirsit patriotism si in spirit crestin;
          – dupa 1990, avind in evidenta persoanele importante cu mame evreice, Mossad-ul si-a trimis emisarii (fosti cetateni romani) care sa le gidile acestora orgoliul si sa le povesteasca faptul ca ei fac parte din poporul ales, si ca atare, daca se alatura „cauzei”, vor avea de cistigat; unii au refuzat, cei mai multi insa nu au refuzat.
          „Nicu Cohen” este foarte periculos din cel putin doua motive:
          – arunca informatii mincinoase, false, despre activitati criminale ale evreilor, determinind astfel reactii antisemite din partea celor care, de buna credinta, au incredere in ce citesc;
          – cind iti este lumea mai draga, el iti trinteste, fara nici o legatura cu subiectul, un link, un filmulet, un comentariu, etc. prin care cititorul uita de unde a plecat.
          Eu unul am intuitia (desigur, nu inefabila) ca „nic” este raposatul „LD Anticap”. Eu, direct interesat fiind, am studiat cit se poate de atent postarile celor doi – se mai schimba unele cuvinte, dar matricea este aceeasi! Iar „LD Anticap” este un imbecil, nu poate fi „Nicu Cohen”!

Trackbacks / Pings

Lasă un răspuns la nic Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*