Observator

„Jeana nu e moartă, Jeana se transformă” sau de la Academia Ștefan Gheorghiu la SNSPA

  Într-o postare prilejuită de acordarea titlului de Doctor Honorius Causa lui Frans Timmermans de către SNSPA, Dragos Pieptu menționează […]

 

Într-o postare prilejuită de acordarea titlului de Doctor Honorius Causa lui Frans Timmermans de către SNSPA, Dragos Pieptu menționează că ”SNSPA este un vlăstar al Academiei Ștefan Gheorgiu”. Am observat cu uimire că majoritatea cititorilor nu știau mai nimic despre Academia Ștefan Gheorghiu și despre istoria SNSPA-ului. Pentru aceștia scriu un mic remember.

Academia „Ștefan Gheorghiu” a fost înființată la 21 martie 1945 de Partidul Comunist Român, la inițiativa Anei Pauker, sub denumirea de Universitatea Muncitorească a PCR. În 1946, s-a adăugat numele de ”Ștefan Gheorghiu”. În 1968, a primit denumirea de Academia de științe social politice Ștefan Gheorghiu de pe lângă Comitetul Central al Partidului Comunist Român. În același timp, s-a hotărât ca absolvenții să beneficieze de drepturile conferite absolvenților cu diplomă ai instituțiilor de învățământ superior de stat (cu examene de diferență). Leonte Răutu a fost rectorul cu cel mai lung mandat al Academiei „Ștefan Gheorghiu” (1972-1981). Domeniul de activitate consta în „pregătirea cadrelor de conducere a activității de partid, social-politice, economice și administrației de stat”. Examenul de admitere era pe baza unui dosar emis de organizația PCR. Cu alte cuvinte, era o școală de activiști, care beneficiau de echivalarea studiilor universitare (uneori nu aveau nici liceul terminat). Profesorii academiei erau activiști verificați de către conducerea PCR și securitate. Academia Ștefan Gheorghiu a fost desființată, în ianuarie 1990 (Hotărâre nr.55 din 19 ianuarie 1990). Dar nu oricum. Ministrul Învățământului din acea perioadă (întâmplător era Mihai Șora, fost referent al Anei Pauker.) a avut grijă de ”studenții” anului IV ai academiei. Aceștia au fost transferați fără examen de admitere la universități de stat, în funcție de profil. Profesorii au fost și ei transferați la diferite universități. Apoi, în august 1993, Ministrul Ștefan, a hotărât echivalarea studiilor politice a activiștilor absolvenți ai Academiei “Ștefan Gheorghiu” cu cele universitare, fără examene de diferență – pentru protecția socială a acestora (Hotărâre nr.413 din 16 august 1993).

Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA) a aparut în 1991, ca instituţie de învăţământ superior de stat, cu programe postuniversitare (masterate). A fost susținută de așa-zisul Grup de la Trocadero transformat ulterior în Grupul Un Viitor pentru România. Din aceste Grupuri făceau parte: Vladimir Pasti, Vasile Secăreș, Ioan Mircea Pascu, Marian Enache, Adrian Severin, Victor Babiuc, Adrian Năstase, Mugur Isărescu, Eugen Dijmarescu, Cornel Codiță etc.

Vasile Secăreș este Rectorul fondator al SNSPA. A fost cercetător științific la Centrul de Studii și Cercetări de Istorie și Teorie Militară din București (1970-1978) cu grad de căpitan, apoi profesor la Academia „Ștefan Gheorghiu” și secretar al Comitetului de partid (funcție deținută până la 22 decembrie 1989). La data de 1 iulie 1990, Vasile Secăreș a fost numit în funcția de consilier prezidențial, cu rang de ministru.

Un alt artizan poate fi considerat Cornel Codiță. Acesta își începe cariera la Centrul de Studii și Cercetări de Istorie și Teorie Militară în 1978, cu gradul de locotenent major; a lucrat aici până la sfârșitul anului 1989, promovând la gradul de maior. A fost unul dintre co-autorii diverselor documente programatice ale CFSN și ulterior CPUN. A activat în echipa din preajma Președintelui Iliescu, începând cu februarie 1990. A participat, în anul 1992, la înființarea Grupului „Un viitor pentru România” (GUVR). A ocupat funcția de Consilier de Stat pentru Politică externă și de securitate al Președintelui României, în perioada primului mandat constituțional al lui Ion Iliescu (1992-1996). Ulterior a trecut la PNL și PER. La SNSPA, a fost Lector, apoi Conferențiar Universitar până în Septembrie 2007.

În 1995, SNSPA inaugurează ciclul universitar de licență cu programul de științe politice. Decanul Facultății de Științe Politice era Ovidiu Trasnea, fost membru al Academiei de Științe Sociale și Politice a RSR. În timpul Rectoratului lui Vasile Secăreș se reunesc foști combatanți de la „Ștefan Gheorghiu”, din categoria Damian Hurezeanu, dar și personaje, care nu fuseseră implicate în niciun fel în învățământul politic antedecembrist, precum Mihaela Miroiu sau Cristian Pârvulescu. Găsim printre cadrele didactice pe Paul Dobrescu, Remus Pricopie, Bogdan Teodorescu, Alfred Bulai, Adrian Miroiu, Adrian Niculescu, Vladimir Pasti, Marius Pieleanu, Andrei Țăranu, Daniel Dăianu, Victor Negrescu, Ioan Mircea Paşcu etc.Personaje foarte active în viața publică și prezente pe sticla televizorului. Numai că, paradoxal, corpul academic de la această universitate nu are o prezență semnificativă și în bazele de date internaționale. Dacă aveți curiozitatea și consultați baza ISI-Thomson veți constata că, raportat la numărul de cadre didactice, producția științifică este insignifiantă. De aceea SNSPA, cu toate presiunile politice făcute, în ierarhizarea universităților realizată în timpul ministeriatului Funeriu nu a accedat în prima categorie a universităților românești. Fac o paranteză: poate să ne placă sau nu, persoana publică Daniel P. Funeriu, dar dacă suntem onești, trebuie să recunoaștem că pentru învățământul superior legea lui Funeriu a fost o lege bună. Cu câteva mici excese, care puteau fi corectate ușor. Acesta este motivul pentru care, în momentul în care Daniel Funeriu a fost dat în judecată, Universitatea de Medicină și Farmacie ”Grigore T. Popa” Iași a intervenit în favoarea Ministerului. Și a rămas intervenient până la capăt, adică până la câștigarea procesului.

Cu o asemenea istorie este normal ca SNSPA să se revendice la curentul neo marxismului cultural. Majoritatea studenților și a cadrelor didactice promovează un ”progresism” isteric (expresia am preluat-o de la Mihail Neamtu). SNSPA a devenit locul în care se formează noii activiști. Ideile susținute de aceștia sunt internaționalismul, relativismul, secularismul, ateismul, anticlericalismul, revoluția sexuală, feminismul absurd, scienticismul etc. Ei pun la îndoială însăși democrația, afirmând că o minoritate poate să-și impună voință în afara votului majoritar. De exemplu, Cristian Pârvulescu ne tot intoxică cu iliberalismul și are afirmații ilare de genul „Părintele iliberalismului este Benjamin Netanyahu, cel de la care au învățat politică Erdogan și Putin”. Nu este nicio mirare că ei susțin deschis toate mișcările # și încearcă să justifice programatic expresiile grobiene și violențele de limbaj.

În concluzie, SNSPA nu este un vlăstar al Academiei Ștefen Gheorghiu, este chiar Academia Ștefen Gheorghiu rebranduită. Să nu plângem: Academia Ștefan Gheorghiu nu e moartă, Academia Ștefan Gheorghiu se transformă – în SNSPA.

Dr. Vasile ASTĂRĂSTOAE ( Facebook)

P.S. Nu fac greșeala de a generaliza și de a spune că toate cadrele didactice și toți absolvenții sunt militanți în așa-zisul curent progresist. Există excepții notabile, dar curentul majoritar este neomarxist.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*