Puncte de vedere

Jertfirea de sine a doi studenți legionari, aidoma cu a preotului catolic polonez Maximilian Kolbe, care a fost sanctificat!

       Maximilian KOLBE în Polonia, Vasile BACIU și Ion MOLDOVEANU în România, sfinți!                                                        MAXIMILIAN KOLBE     […]

 

     Maximilian KOLBE în Polonia, Vasile BACIU și Ion MOLDOVEANU în România, sfinți!

                                                       MAXIMILIAN KOLBE

                                                             (Wikipedia)

Maximilian Kolbe s-a născut la 7 ianuarie 1894 într-o familie de țesători săraci polonezi. La botez i s-a pus numele Raimond. După multe frământări s-a hotărât să intre în Ordinul Franciscanilor Minori Conventuali. Pentru studiile de filozofie și teologie a fost trimis la Roma, unde a luat cunoștință de minunatele monumente ale trecutului glorios al credinței, dar și de rănile adinci ale prezentului tulburat prin care trecea lumea dintre cele două războaie mondiale. Pentru a contribui la vindecarea acestor răni, concepe organizarea unei imense „cruciade” de rugăciuni și întrajutorare în trăirea vieții creștine, sub ocrotirea Maicii Neprihănit zămislite.

 

În ziua de 17 octombrie 1917, împreună cu alți șase colegi, se consfințește Preacuratei Fecioare Maria și întemeiază asociația numită: „Militia Imaculatae”, „Oastea Neprihănitei” sau „Armata Maicii Domnului”. Ei și-au propus ca prin sfințirea vieții proprii, prin rugăciune și activitate concretă să lucreze la cunoașterea și imitarea Fecioarei Maria. După ce a fost sfințit preot s-a reîntors în Polonia, unde, cu multă jertfă, învingând greutăți de neînvins omenește vorbind, a ajuns să organizeze lîngă Varșovia un „Oraș al Neprihănitei” – ”Niepokala-now”. Aici, sub conducerea a șase preoți, aproape șapte sute de frați, unii specialiști de înaltă calificare, toți atrași de idealul Neprihănitei, trăiau și lucrau într-o atmosferă serafică de sărăcie și pace. Aveau cea mai mare tipografie din Europa și editau diferite publicații în cinstea Maicii Domnului, în milioane de exemplare.

După ce consolidează fundația de lîngă Varșovia, îndemnat de un grup de japonezi entuziasmați de cele ce se petreceau la «Niepokalanow», se duce în Japonia în 1930, împreună cu câțiva frați. Ajung în luna martie iar în luna mai, luna Mariei, apare în limba japoneză primul număr al revistei «Cavalerul Neprihănitei». Se stabilește la Nagasaki, unde întemeiază o mănăstire care în 1945 va avea peste o sută de frați. La întoarcerea în Polonia străbate cu trenul întreaga Rusie. Peste tot vorbește cu înflăcărare despre Neprihănita Zămislire și ajută pe nenumărați oameni, creștini și necreștini, să înțeleagă și să experimenteze că prin Maria se apropie de Dumnezeu, devin mai buni și mai curați la suflet. În mănăstirile întemeiate de el, frații se salutau rostind numele: Maria; la fiecare bătaie de ceas, îndreptau un gând către Regina Apostolilor, spunînd «Ave Maria». Evlavia și încrederea lor în Neprihănita Fecioară Măria și-au dovedit tăria în munca imensă pe care au depus-o cu bucurie, dar în deosebi în încercarea grea a războiului.

                                    Viața trăită în lagărul morții de la Auschwitz

În ajunul zilei Adormirii Maicii Domnului din anul 1941, creștinii din lumea întreagă, deși sub apăsarea celui de al II-lea război mondial, se pregăteau pentru sărbătoarea ridicării cu trupul își sufletul la cer a Preacuratei Fecioare Maria, sărbătoare care se celebrează în biserica romano-catolică. Pe când mulțimile credincioșilor aduceau la altarele Maicii Domnului buchete de flori, din infernul creat de ura și lăcomia oamenilor, din Oswiecim (Auschwitz) un suflet curat și curajos se îndrepta către lăcașurile cerești, spre a depune la tronul Celei fără de pată omagiul unei vieți jertfite Fecioarei Neprihănite și mântuirii sufletelor.

Era sufletul preotului polonez Maximilian Kolbe, care în ziua de 14 august 1941, după două săptămîni de înfometare absolută și în urma unei injecții cu formol a murit în «celula morții» din lagărul de exterminare, de tristă amintire, care a marcat istoria lumii într-un mod ireversibil. Maximilian Kolbe, spre deosebire de alții a fost aruncat în celula morții la cererea sa, în locul unui deținut care, la momentul începerii procesului de beatificare, a dat mărturie despre viața exemplară pe care a dus-o preotul. Se afla la lagărul de la Auschwitz din luna mai, și, cu toate că era aproape o epavă, a fost supus tratamentului special aplicat preoților. Insultele nu i-au atins sufletul, dar prin modul în care s-a comportat i-a întărit pe ceilalți deținuți, spovedindu-i.

 

                                                  Legile lagărului de la Auschwitz

Legile lagărului erau foarte dure și prevedeau ca în momentul în care un deținut evadează și nu este găsit în 48 de ore, alți deținuți din lotul său erau condamnați la moarte prin înfometare. La sfîrșitul lunii iulie evadează un deținut din blocul 14, bloc în care se afla și preotul Maximilian Kolbe. Deoarece nu a fost descoperit în termenul fixat, brigada este ținută în picioare pe platou o zi întreagă, apoi sunt desemnați cei sortiți morții, prin decimare (fiecare al zecelea deținut trebuia să moară). Între acești deținuți se afla unul care, de tamă, a început să-și strige copii care se aflau acasă pe nume. Deodată din rândul celor rămași apare un preot slab, cu chipul străveziu care se oferă să moară în locul lui.

„Domnule Comandant, vă rog să-mi permiteți să raportez”

„Ce vrei? ”

„Vă rog să-mi permiteți să merg eu în locul numărului N.”

Era o cerere nemaiauzită, printre deținuți, de neînchipuit, imposibilă, pentru un om care considera că în fața morții se uită totul, dar nu și propria existență. Comandantul întreabă:

„Cine ești? ”

„Sunt un preot catolic”

„Sunt de acord”

În locul preotului catolic, deținutul care care fusese cruțat se reîntoarece în rândurile brigăzii și va supraviețui celui de al doilea război mondial. Va da mărturie despre modelul de credință al preotului catolic Maximilian Kolbe.

                                                                   Scrisoare din lagăr

„Dragă mamă.Spre sfârșitul lunii mai am sosit cu un convoi în lagărul de concentrare de la Auschwitz. Totul este în regulă, dragă mamă. Poți fi liniștită în legătură cu mine și cu sănătatea mea, deoarece bunul Dumnezeu este pretutindeni și El se gândește cu o iubire mare la toți și la toate. Ar fi bine să nu îmi mai scri până nu îți trimit eu o altă scrisoare, deoarece nu știu cât timp voi mai fi aici. Te salut cu drag și te sărut, Raymond Kolbe.”

                                                               Moartea în lagărul morții

Împreună cu cei nouă care erau trimiși la moarte, Maximilian Kolbe, se îndrepta spre celula în care au fost dezbrăcați și azvârliți pe podeaua rece. Celula nu avea ferestre și nici aerisire. „Unul dintre paznici va povesti mai târziu cum după câteva ore, din mormântul celor îngropați de vii a început să se audă murmur de rugăciuni și cântări în cinstea Maicii Domnului”. Aceste cântări au început să se audă, din ce în ce mai putin, odată cu trecerea timpului, până la moartea sa. După terminarea războiului, au început demersurile pentru ridicarea lui la cinstea sfintelor altare. În anul 1974 papa Paul al VI-lea l-a trecut în rândul „fericiților”, iar la 10 octombrie 1982 papa Ioan Paul al II-lea l-a declarat „sfânt”.

Este sărbătorit în data de 14 august.

                                                                        * * *

 

                                                    VASILE BACIU și ION MOLDOVEANU

Vreodată, se va face dreptate până la capăt și pentru legionari. Ceea ce, după mintea mea, înseamnă și trecerea în rândul sfinților a dumnealor VASILE BACIU și ION MOLDOVEANU. Vor fi „sfinții studenți”, care au trecut în lumea celor drepți prin moarte martirică, în cumplita zi de 22 septembrie 1939. VASILE BACIU la Tecuci, ION MOLDOVEANU la Ploiești.

Aidoma biblicului Irod, regele criminal, criminalul cel mai sângeros din Istoria Neamului românesc, fie-i spurcatul nume uitat!, a dat ordin să fie uciși, pe loc, fără nicio judecată, toți legionarii aflați în temnițele regimului, la care să se adauge câte trei legionari în fiecare județ, luați la întâmplare, numai legionari să fie! Un total de circa 300 de martiri ai credinței în Iisus și în Neam. O crimă fără egal…

VASILE BACIU nu a fost ales de poliția din Tecuci să fie împușcat în mod „exemplar”, la răscruce de drumuri, să fie văzut de toată lumea: cine va face ca el, ca el s-o pățească! Nu se număra printre legionarii cei mai cunoscuți, cu vechime în Mișcare… Poliția a desemnat un grup de trei legionari, i-a târît prin oraș până la locul execuției și când se pregăteau să ducă la îndeplinire ordinul nemernicului „Vodă”, a intervenit tînărul VASILE BACIU, aflat printre privitorii care se întâmplau a fi de față. Tînărul s-a apropiat de polițistul mai mare în grad și i-a vorbit cam așa  –  cuvinte reconstituite, imaginate de subsemnat: „Domnule polițist, știu că aveți ordin să ucideți trei legionari, indiferent cine sunt aceștia. Și eu sunt legionar! Vă rog să mă luați pe mine în locul camaradului X – al cărui nume nu se mai știe. Dînsul este tată a trei copii care rămân astfel orfani. Luați-mă pe mine în locul său, eu nu am copii…

Așa a ajuns VASILE BACIU din Tecuci pe Lista de sfinți legionari martirizați din ordinul regelui scelerat și sperjur.

Povestea studentului ION MOLDOVEANU din Ploiești este la fel de minunată, de nemaipomenită: Când cei trei legionari desemnați de jandarmeria Ploieștiului să fie dați ofrandă Bestiei regale au fost aduși în Piața Gării de Sud, unde circulația este cea mai intensă, s-a auzit o voce: „Opriți execuția! Stați! Opriți execuția!”… Și s-a văzut un tînăr alergând disperat spre locul cumplitei execuții! Cu greu trăgându-și sufletul de cât alergase ca să ajungă la timp, tînărul arătă spre unul dintre cei trei: „Dumnealui nu este legionar! Este o confuzie de nume. Eu sunt legionarul ION MOLDOVEANU! Pe dumnealui îl cheamă la fel, dar nu este legionar! Ați greșit!”

Jandarmul șef nu a avut nimic de obiectat și s-a …corectat, împușcându-l pe adevăratul legionar ION MOLDOVEANU!

Minune curată a fost și felul cum s-a aflat de cele povestite mai sus abia în urmă cu un an. Alături de VASILE BACIU și ION MOLDOVEANU au mai fost executați și alți studenți  –  mai mult de patruzeci, printre ei și un elev, LEVIZCHI ȘTEFAN.

                                                                       * * *

Nota Bene: În urmă cu câteva minute, discutând cu marele meu prieten și coleg RADU SERGIU RUBA, mare erudit și scriitor de mare talent, dar mai presus de orice mare român, aflu de existența exemplară a preotului catolic MAXIMILIAN KOLBE… Aflu de sanctificarea sa, în 1974. Le știe pe toate Radu mamii!…

Este teribilă asemănarea dintre jertfa lui Maximilian Kolbe și martiriul celor doi studenți români de care s-a tot vorbit pe site-ul nostru (http://ioncoja.ro/): Ion Moldoveanu din Ploiești și Vasile Baciu din Tecuci, asasinați în septembrie 1939…

Ne gândim amândoi, eu și Radu, cum putem salva de la uitare numele și fapta celor doi studenți români. Eu am considerat că este fără pereche în lume, în lumea creștină, fapta lor. Aflu însă de la Radu Ruba despre Maximilian Kolbe, aflu despre sanctificarea acestuia, atât de cuvenită.

Intru pe Wikipedia, tastez MAXIMILIAN KOLBE și aflu textul de mai sus pe lângă multe altele. Aceeași sursă de informații, la VASILE BACIU, dă numai caracterizarea personajului din celebrul roman al lui Liviu Rebreanu! La ION MOLDOVEANU Wikipedia dă unul din primele texte scrise de mine despre cei doi „sfinți studenți”!…

Cred că pasul următor ce am de făcut este să fac ce voi putea face în puținii ani ce mai am de făcut umbră pământului pentru a sensibiliza societatea românească să urmeze modelul KOLBE… De multe păcate spăla-mă-voi astfel!

Doamne, ajută!                                                                                                                                                                                                                                                                                       Ion COJA

1 Comment

  1. congo

    bine ca existati! DUMNEZEU sa ne lumineze pe toti , sa ne cunoastem adevaratii eroi!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.