Atitudini

Justitia sibiana, la cheremul Führerului Klaus Iohannis

<p><strong>FDGR şi Mafia imobiliară câştigă pe bandă rulantă procesele de la Judecătoria şi Tribunalul Sibiu</strong></p>
<p>Cine se judecă la Sibiu cu Primăria sau societăţile subordonate acesteia nu are nici o şansă! Sforile sunt trase în Palatul de Justiţie din Sibiu de judecătorul-combinator  Marcel Rusu, preşedintele Tribunalului Sibiu, prieten vechi şi intim cu Klaus Iohannis, cei doi având o ascensiune paralelă şi simultană pe treptele ierarhiei sociale. Această trainică şi <em>profundă</em> prietenie a stat la baza unor sentinţe judecătoreşti care au schimbat destine şi au distrus vieţi! Parcă mai contează, din moment ce primarul tratează întregul oraş ca pe propria moşie. 

Să vedem ce mai fac prietenii primarului Klaus Werner Iohannis… Păi ce să facă, se bucură de favoruri! Astfel, notarul Bucşa Radu Gabriel, implicat în mafia imobiliară sibiană şi cercetat de către DNA, cel care a împroprietărit fraudulos  şi dintr-un simplu condei familia Iohannis pe bază de falsuri recunoscute ca atare de instanţe prin sentinţe definitive şi irevocabile – normal că alte instanţe decât cele sibiene! -, a devenit partenerul semioficial al Primăriei în legalizarea diverselor acte. La fel , doamna judecătoare Boca Elena a fost beneficiara unui schimb avantajos de terenuri cu Primăria Sibiu, tranzacţie prin care a primit şi 100 de metri pătraţi în plus, că doar nu dădea Klaus de la el, ci de la noi!, doar pentru că  a dat, în urmă cu mai mulţi ani, o sentinţă în favoarea impostorului Iohannis, devenit proprietar graţie lui Bucşa şi a falsurilor utilizate de acesta!

În schimb, când vine vorba de procese care au ca obiect revendicări imobiliare, Primăria Sibiu pierde de fiecare dată! Ori nu se prezintă juriştii Primăriei, ori fac doar figuraţie, cert este că proprietari, impostori  în mare lor majoritate, câştigă întotdeauna! Beneficiari: Mafia imobiliară şi F.D.G.R., ambele conduse de aceeaşi persoană, Klaus Werner Iohannis. Ca să nu se mai piardă vremea cu procesele, atât Mafia imobiliară, cât şi F.D.G.R., au găsit soluţii. Legea 10/2001 a venit ca un colac de salvare pentru Mafia imobiliară sibiană, deoarece însuşi tartorul Iohannis putea să retrocedeze direct către prietenii săi, persoane fizice, printr-o simplă decizie semnată de el în calitate de primar. Pentru a se ajunge la o situaţie similară şi în cazul retrocedărilor către F.D.G.R. era nevoie de o sentinţă judecătorească, pe baza căreia primarul să poată emite aceleaşi decizii de retrocedare către propria organizaţie etnică, pe care o păstoreşte în calitate de preşedinte. Aşa s-a ajuns la Sentinţa civilă a Judecătoriei Sibiu, nr. 2790, din 28 mai 2007. Prin această decizie, doamna judecător Maria Morar a legalizat cererea de recunoaştere a calităţii de succesor al Grupului Etnic German pentru Forumul Democrat al Germanilor  din România (F.D.G.R.). Cine a fost Grupului Etnic German (Deutsche Volksgruppe), până la desfiinţarea sa prin lege în octombrie 1944?

Născut din tenebrele hitlerismului care a zguduit ideologic Europa, Grupul Etnic German a căpătat, după 21 noiembrie 1940 când a fost oficializat prin Decretul – Lege nr. 830, un statut de semi-autonomie în cadrul statului român. Imediat, a fost constituit „N.S.D.A.P. der Deutchen Volksgruppe în Rumaniein” (Partidul Naţional Socialist al Grupului Etnic German din României), conform politicii expansioniste a Reichului. Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe) era subordonat Partidului Muncitoresc German Naţional – Socialist din Germania (Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei NSDAP), sub a cărui comandă directă activa, organizaţia din România primind ordine direct de la Berlin.

Culmea este că instanţa, adică doamna judecător Maria Morar, la fel de iresponsabilă ca şi petentul care solicita recunoaşterea calităţii de succesor al unei organizaţii naziste, a admis cererea depusă la Judecătoria Sibiu în data de 26 februarie 2007 de Hans Klein, preşedintele organizaţiei F.D.G.R. a municipiului Sibiu. Soluţia nu a fost atacată de nimeni şi a rămas definitivă. Aşa că, în mod oficial, printr-o sentinţă definitivă şi irevocabilă, Forumul Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), este succesorul unei organizaţii naziste, recunoscută ca atare de Puterile Aliate care au învins Germania nazistă. De fapt, încă înainte de terminarea celui de-Al Doilea Război Mondial, aliaţii, prin Convenţia de Armistiţiu  din 12 septembrie 1944 au impus, la articolul 15, dizolvarea organizaţiilor pro-hitleriste de pe teritoriul românesc. Astfel, Grupul Etnic German a fost desfiinţat prin Decretul – Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, semnat de regele Mihai al României. Prin aceeaşi lege s-a hotărât şi confiscarea tuturor bunurilor imobile ale respectivei organizaţii hitleriste. Deci, nu comuniştii au naţionalizat imobilele care aparţineau Grupului Etnic German, inclusiv ale bisericii evanghelice care s-a integrat de bunăvoie, cu proprietăţi cu tot, în respectiva organizaţie hitleristă, cum tot încearcă să inducă în eroare instanţele de judecată F.D.G.R.-ul! Această lege (nr. 485/1944) nu a fost abrogată, dar justiţia sibiană aplică propriile ei legi, la fel ca administraţia locală sau poliţia comunitară sibiană, aşa că, uşor-uşor ne întoarcem la vremurile când Grupul Etnic German conducea Sibiul, acest oraş fiind stat în stat, ca Vaticanul.

Interesant că în toate procesele privind recunoaşterea calităţii de succesor al F.D.G.R. pentru diverse organizaţii dizolvate din diverse motive, nu neapărat forţate de Decretul – Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, cererile sunt depuse de acelaşi petent Hans Klein, preşedintele organizaţiei municipale Sibiu a Forumului Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), iar martor, la permanenţă,  este acelaşi Horst Klusch. Exemplificăm prin alt dosar de „recunoaştere a calităţii de succesor în drepturi” de la Judecătoria Sibiu, numărul 4884/2006, în care prin sentinţa civilă nr. 3567 din 30.08.2006 – atenţie, toate aceste procese se judecă în vacanţa judecătorească şi rezultatele nu se comunică Parchetului! –  se recunoaşte că F.D.G.R. este şi succesorul Asociaţiei Agricole Săsească-Ardelenească, cel puţin aşa a acceptat domnul judecător Ilie Verza  traducerea denumirii SiebenbürgischSächsischer Landwirtschaftsverein (dactilografiată în sentinţă stâlcit ca naiba, dar nu este de condamnat grefierul; încercaţi, ca simplu exerciţiu, doar să pronunţaţi denumirea!) deşi traducerea corectă este: Societatea de Agricultură Săsească din Ardeal (conform materialului „Mişcarea cooperatistă maghiară din Transilvania până în 1918″ al autorului Attila Hunyadi din data de 25.10.1010, unde se pomeneşte şi de societatea – nu asociaţia! – în cauză). Şi în această cauză martorul a fost acelaşi omniprezent  Horst Klusch, iar reclamatul, F.D.G.R.,  este reprezentat de acelaşi veşnic Hans Klein, preşedintele organizaţiei municipale Sibiu, consilier local, preot evanghelic şi turnător la Securitate, conform C.N.S.A.S., care ne şi mirăm că a dat în gât un sas. De ce nu depune Klaus Werner Iohannis cererile de chemare în judecată, acesta fiind cel mai autorizat, deoarece are calitate de preşedinte F.D.G.R. la nivel naţional? Simplu, fiindcă primarul-preşedinte  nu se poate acţiona pe sine însuşi în judecată. Adică, acţiunile civile revendicative depuse în instanţele judecătoreşti de către F.D.G.R., unde Klaus Iohannis este preşedinte, sunt îndreptate împotriva municipiului Sibiu, reprezentat prin primarul… Klaus Iohannis! Alo, domnilor procurori, „fenomenul” acesta nu reprezintă clar un conflict de interese?! Ori faptul că, de exemplu: „Clădirea în care funcţionează Căminul pentru Persoane Vârstnice din Sibiu, de pe strada George Coşbuc, a fost retrocedată Forumului Democrat al Germanilor din România – Organizaţia Sibiu, care o va închiria Căminului pentru o perioadă de trei ani, cu posibilitatea de prelungire a contractului…Căminul va funcţiona în continuare pe strada George Coşbuc, iar Serviciul Public Căminul pentru Persoane Vârstnice, din cadrul Primăriei Municipiului Sibiu, va plăti o chirie lunară de 10.318 lei.” („Tribuna” 25 mai 2010), nu reprezintă tot conflict de interese şi abuz în serviciu? Adică, Primăria, condusă de un etnic german şi Consiliul Local, alcătuit în majoritate tot din nemţi, retrocedează imobilul comunităţii germane printr-o simplă decizie – pe baza sentinţei civile nr. 2790 a judecătoarei Maria Morar, din 28 mai 2007! – şi apoi tot ea (Primăria) plăteşte chirie, din banii noştri, propriei organizaţii etnice!!! Ce spuneţi, domnilor procurori, este corect şi legal?

Maria Morar, judecătoarea care a reactivat o organizaţie hitleristă

Incompetenţă, corupţie, carierism sau din fiecare câte puţin? Sunt întrebările care îţi vin în minte atunci când parcurgi Sentinţa civilă nr. 2790, din 28 mai 2007, emisă cu nonşalanţă de către judecătoarea Maria Morar. Deşi pomeneşte Legea nr. 485 din anul 1944, doamna judecător face abstracţie de conţinutul acestei legi, pe care probabil nici măcar nu s-a obosit să o citească. Mai mult, dânsa a nesocotit până şi Constituţia României, care prevede la art. 11, alin. (1): „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte”. Statul român a fost parte semnatară a Convenţiei de Armistiţiu din 12 septembrie 1944 , care prevedea, la articolul 15, dizolvarea organizaţiilor pro-hitleriste de pe teritoriul românesc, ori Grupul Etnic German, dizolvat prin Decretul – Lege nr. 485 din 7 octombrie, dar reactivat de judecătoarea Maria Morar prin Sentinţa civilă nr. 2790, a fost exact o astfel de organizaţie! Pentru informarea doamnei judecător şi pentru cultura sa generală, chiar Convenţia de Armistiţiu a fost cea care l-a obligat pe regele Mihai să emită Decretul – Lege nr. 485 din 7 octombrie.

Ca să vă faceţi idee de gradul de educaţie al unora dintre cei care ne judecă reproducem, în  facsimil 1, declaraţia de avere scrisă de mânuţa doamnei judecător în anul 2007. Probabil că vă sare în ochi, în primul rând, caligrafia, care pare să aparţină unei persoane mai în vârstă, cam aşa, la vreo 80 de anişori. Dar, distractiv şi trist în acelaşi timp este modul în care a completat rubricile doamna judecător Maria Morar. Astfel, reiese că preşcolara Teodora Morar a fost  câştigată la ruletă, din moment ce este trecută la rubrica „Venituri din premii şi din jocuri de noroc”. Doamna nici măcar nu ştie unde lucrează, fiindcă la sursa venitului este trecut Tribunalul Sibiu, deşi dânsa activează în cadrul Judecătoriei. Soţul, Morar Nicolae, este trecut de două ori, în rubrici aiurea. Uite cine ne judecă! O persoană care nici măcar nu este capabilă să completeze corect un formular banal, dar care decide soarta altora.

  Totuşi, doamna judecător Maria Morar doreşte să se perfecţioneze, să promoveze în ierarhia profesiei pe care şi-a ales-o. Aşa că participă, ca orice magistrat de carieră care se respectă şi doreşte să promoveze, la cursuri de perfecţionare. Aşa că primăvara anului trecut o întâmpină pe doamna judecător, cu liliecii înfloriţi, hăt departe, la Bârlad. Mai precis, în perioada 5 – 7 mai 2010, doamna Maria Morar a participat la un seminar cu tema… Suspans! … Atenţie!… Titlul seminarului organizat de către Institutul Naţional al Magistraturii a fost:  Restituirea imobilelor preluate abuziv. Bingo! Păi, doamna judecător era gata „specializată”, deoarece cu trei ani înainte, în 28 mai 2007, a emis Sentinţa civilă nr. 2790 prin care a dat liber la restituiri imobiliare „cu legea pe lege călcând”! Dar, dânsa se specializează permanent, că, cine ştie, poate ajunge cândva ministrul Justiţiei şi va putea să retrocedează întreg Ardealul. Dacă-l va avea şi pe Iohannis şef, ca prim-ministru, atunci să fiţi siguri că aşa se va întâmpla.

 

Departamentul de Investigaţii JUSTIŢIARUL

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.