Editorial

Klaus Iohannis, şase case vs. Adrian Năstase, patru case

    Adrian Năstase scrie zilnic din închisoare pe blogul său, iar unele articolaşe sunt preluate de publicaţii ca editoriale. Ne […]

    Adrian Năstase scrie zilnic din închisoare pe blogul său, iar unele articolaşe sunt preluate de publicaţii ca editoriale. Ne întrebăm ce fel de puşcărie este aceea care-i permite un regim preferenţial, dat fiind faptul că a avea acces la internet este similar cu posesia unui telefon mobil în detenţie?

    Iată ce spune Năstase despre cel cu care semnase un protocol pe vremea când era premier şi preşedinte al PSD-ului: „În 2004, PSD avea un acord politic cu Federaţia Democrată a Germanilor (FDGR). Un acord de colaborare şi de susţinere reciprocă. La guvern, făcusem eforturi mari (inclusiv susţinerea financiară dar şi internaţională) pentru acceptarea Sibiului drept capitală culturală europeană. Am fost surprins când, ieşind de la şedinţa de guvern în care aprobasem aceste lucruri, Johannis a declarat că el îl susţine, la preşedinţie, pe Stolojan. Apoi, desigur, a votat cu Băsescu. Mi s-a părut, ca partener, lipsit de fair play.” Observăm că Năstase nici măcar nu ştie cum se numeşte corect ONG-ul cu care încheiase „un acord politic”, deoarece FDGR este abrevierea de la Forumul Democrat la Germanilor din România, nefiind vorba de o „Federaţie”!

    Iohannis, cu aroganţa care-l caracterizează, răspunde: „Este o dovadă a faptului că aerul filtrat prin gratii dăunează memoriei. Fostul prim ministru a simţit probabil un impuls intern să îmi dea o lecţie în contextul în care şi domnul Ponta mi-a dat o lecţie că nu sunt dorit acolo între ei, pesedeii. Eu îmi amintesc altceva. Şi cred că îmi amintesc bine. Domnul Năstase a condus un Guvern care iniţial nici nu ne-a anunţat că Luxemburgul dorea să îi fim parteneri. Am aflat tot de la luxemburghezi, că cei anunţaţi din Guvernul Năstase «au uitat să ne spună». Că am avut un protocol este corect. Poate vă amintiţi unii şi de ce am avut acel protocol (consilierii PSD blocaseră proiectele din CL Sibiu n.r.). Nu contează. L-am avut, mi l-am însuşit, mi-am luat criticile de rigoare, însă acel protocol a prevăzut o colaborare şi un sprijin guvernamental. În niciun caz un sprijin pentru prezidenţiale.” Citatul este din ziarul de casă al primarului sibian, publicaţia germană în limba română „Tribuna”, care aparţine altui puşcăriaş, Ilie Carabulea, partener de afaceri pe bani publici cu tartorul Sibiului. (http://www.tribuna.ro/stiri/actualitate/iohannis-atac-dur-la-ponta-si-pesedei-94852.html)  Remarcăm că domnul Iohannis foloseşte termenul „pesedei”, utilizat de publicaţia noastră foarte des, ceea ce înseamnă că nu doar ne lecturează – fapt pe care-l cunoaştem! – , dar ne preia şi expresiile.

    În realitate, FDGR, acest O.N.G. cu rol politic ca şi UDMR, fiindcă participă la alegerile locale şi generale din România, a încheiat în 13 iunie 2002 (chiar în ziua de naştere a primarului sibian) cu P.S.D.-ul actualului puşcăriaş Adrian Năstase, pe atunci şi premier al Guvernului, un Protocol privind colaborarea între PSD şi FDGR (http://miris.eurac.edu/mugs2/do/blob.pdf?type=pdf&serial=1037271012021). Prin acest document, la Cap. III, art. 3, Năstase se obliga să retrocedeze toate bunurile confiscate comunităţii germane de către  comunişti, chipurile „abuziv”, conform Legii nr. 10 din 8 februarie 2001, aparţinând tot „pesedeilor”! În fond, regimul comunist nu preluase absolut nimic abuziv de la etnicii germani, ci doar a aplicat  Decretul – Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, cel semnat de regele Mihai, care abroga alt Decret – Lege, nr. 830 din 21 noiembrie 1940 prin care fusese constituit gruparea hitleristă Grupul Etnic German şi confisca bunurilor acestuia. Dacă parcurgeţi întregul document o să vedeţi că majoritatea articolelor sunt strict în favoare FDGR, aşa că în mod cert nu Adrian Năstase le-a băgat pe gât acel Protocol, aşa cum dă de înţeles acum Klaus Iohannis!

Năstase-Iohannis.jpeg

     În vara anului 2000, înaintea alegerilor, deci pe vremea când PSD se afla încă în opoziţie, am avut personal o întâlnire, la sediul partidului de pe Şoseaua Kiseleff, cu Adrian Năstase. Atunci, în prezenţa domnului Mircea Bucur, preşedintele Asociaţiei „Sibiu Decembrie 1989”, i-am spus despre furtul a două imobile foarte mari, ultracentrale, prin uz de acte false de către proaspătul primar al Sibiului, Iohannis Klaus Werner, ales doar de câteva săptămâni pentru primul mandat. Se ştia că PSD va ajunge la putere, deoarece Convenţia Democratică din România (CDR), aflată încă la conducerea ţării, era în picaj electoral ireversibil. Răspunsul lui Năstase a fost că nu va putea întreprinde nimic împotriva lui Klaus Iohannis, ca să nu supărăm Germania de care depindea integrarea în Europa. A mai adăugat că PSD are o doamnă în conducere, tot de etnie germană, care s-ar supăra în cazul în care Iohannis ar face obiectul unei anchete penale. Doamna în cauză, un adevărat „etalon al corectitudinii”, era Hildegard Puwak, care după trei ani urma să-şi dea demisia din partid în urma declanşării unui scandal de corupţie!

    Această doamnă a fost atât de „corectă”, încât, ajunsă în poziţia de ministru al Integrării Europene, a deturnat fonduri europene spre firma soţului său, Iosif Mihai Puwak! Acesta a fost scos „basma curată” în prima instanţă, de către proaspătul PNA înfiinţat de Adrian Năstase, care a închis dosarul în luna decembrie 2003. Acelaşi dosar a fost repus pe rol în anul 2005, când la PNA, devenit DNA, a fost numit şef procurorul Daniel Morar, prietenul lui Traian Băsescu. Pe 4 iulie 2007, Iosif Mihai Puwak a fost condamnat definitiv la doi ani şi jumătate de închisoare… cu suspendare pentru deturnare de fonduri europene. În 2009 a fost condamnat şi Mihai Puwak, fiul „cinstitei” nemţoaice Hildegard, la trei ani de închisoare… tot cu suspendare, deoarece şi el a fost părtaş la afacerea de familie pe bani europeni.

     Aşa cum a salvat-o pe Hildegard Puwak, premierul din perioada 2000 – 2004, Adrian Năstase, i-a asigurat protecţie şi lui Klaus Iohannis, care în prezent îl atacă din libertate. Libertate datorată şi celui care atunci era pe cai mari”, iar azi este în detenţie. Cred că sunt de prisos alte comentarii despre cei doi: neamţul cel „corect”, Klaus Iohannis, care a încheiat un Protocol cu „cinstitul” Adrian Năstase în 13 iunie 2002, document cu care-şi scot acum ochii reciproc. Ba, ar mai fi de adăugat că doar un individ fără caracter îl loveşte pe un altul căzut la pământ, adică aflat în închisoare!

                                                                                                              Marius Albin MARINESCU

Nota redacţiei: Publicăm şi replica  dată din închisoare de către Adrian Năstase, pe blogul său, în data de 9 martie 2014:

Nu îmi propun să intru într-o dispută publică cu Klaus Iohannis. Nu am menţionat, timp de zece ani, dezamăgirea mea în legătură cu conduita sa de la alegerile din 2004, dar mi se pare ciudat cum, întâmplător probabil, mulţi dintre cei care, prin votul lor pentru Băsescu, în 2004, ajutându-l să obţină puterea, astăzi ne dau lecţii de corectitudine politică.

Cazul Iohannis este şi mai şocant pentru mine. Poate că unii dintre cei care fuseseră în opoziție în perioada 2001-2004 aveau motive să voteze pentru o schimbare. Vă rog însă să judecaţi singuri nivelul de cooperare dintre PSD şi FDGR în anii 2000, obiectivele fixate în protocolul bilateral. Protocolul poate fi citi aici. Oricum, mi se pare nedemă afirmaţia sa, în sensul că “a fost forţat de social-democraţi să semneze acel protocol”.

În ceea ce priveşte alegerile locale și parlamentare, era evident că FDGR va vota pentru proprii săi candidați. Colaborarea guvernamentală viza, în esență, avantejele urmărite de FDGR iar colaborarea parlamentară viza, până la urmă, legislația de interes pentru FDGR.

Și atunci care trebuia să fie interesul în contrapondere pentru PSD rezultând din protocol? Era fair play ca FDGR să-și realizeze interesele cu PSD în perioada ciclului electoral iar, la finalul său, să voteze cu candidatul Alianței? Nu intru în amănunte în legătură cu sprijinul acordat de guvern pentru ca Sibiul să fie declarat capitală culturală europenă. Ar trebui să vorbesc despre convorbirile cu premierul Luxemburgului – Jean-Claude Junker, despre rolul ambasadorului nostru în Luxemburg – Tudorel Postolache, despre hotărârile de guvern cu fondurile alocate pentru îmbunătățirea infrastructurii Sibiului. Cred însă că actualul președinte al Consiliului judeţean, Ion Cindrea, ar putea da mai multe detalii.

Oricum în memoria mea, Iohannis rămâne pe acelaşi plan cu Vadim. Amândoi și-au invitat alegătorii, în mod surprinzător pentru mine, să-l voteze pe Băsescu.

P.S.: În final, vreau să-i precizez primarului Iohannis că, în politică, chiar şi printre gratii, nu se confruntă doar adevărul cu minciuna ci şi caracterul cu lipsa de caracter.

Sursa: http://nastase.wordpress.com/2014/03/09/raspuns-la-o-replica/

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*