Colimator

La biblioteca „Astra” din orașul lui Iohannis nu se mai acceptă denumirea Sibiu, ci doar Hermannstadt și Nagyszeben!

  Aflăm de pe site-ul sibian „Turnul sfatului”: „Vineri, 25 octombrie 2019, a avut loc în Foaierul Bibliotecii Județene ASTRA […]

 

Aflăm de pe site-ul sibian „Turnul sfatului”: „Vineri, 25 octombrie 2019, a avut loc în Foaierul Bibliotecii Județene ASTRA Sibiu, vernisajul expoziției «Arhitectură culinară sibiană în perioada modernă și contemporană» și lansarea albumului «Hermannstadt/ Nagyszeben/ Cibinium Culinaria Rediviva», eveniment care face parte din proiectul cu același titlu, inițiat de Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu și co-finanțat de Primăria Municipiului Sibiu, în cadrul programelor incluse în Agenda Culturală 2019.

Vernisajul expoziției „Arhitectură culinară sibiană în perioada modernă și contemporană” și lansarea albumului „Hermannstadt/ Nagyszeben/ Cibinium Culinaria Rediviva”. (Foto „Turnul sfatului”) Click pe fotografie pentru mărire!

În finalul articolașului se revine cu precizarea: „Proiectul «Hermannstadt/ Nagyszeben/ Cibinium Culinaria Rediviva» face parte din strategia Bibliotecii Județene ASTRA Sibiu de promovare a patrimoniului, a memoriei locale și de susținere permanentă a educației, culturii și cunoașterii.Deci, să înțelegem că denumirea românească Sibiu nu aparține strategic „memoriei locale”, doar „neaoșele” nume Hermannstadt și Nagyszeben?

Căutând date suplimentare  despre „proiectul” cu pricina pe internet, am dat și de declarația următoare a directorului Bibliotecii Județene ASTRA, Silviu Borș: „În proiectul Hermannstadt / Nagyszeben / Cibinium Culinaria Rediviva, Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu reunește o serie de activități interactive care au drept scop promovarea culturii gastronomice și educația prin cultură. Astfel, o serie de documente cu valoare de patrimoniu constituie discursul vizual menit să pună în lumină cultura gastronomică asecolelor trecute, într-un spațiu al diversității și al interacțiunilor culturale.”  (https://cultura.sibiu.ro/index.php/cal_main/detaliu/5798/)

Reamintim ce înseamnă denumirea ASTRA: Asociația Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român. Această asociație a fost înființată la Sibiu în 4 noiembrie 1861, având un rol însemnat în emanciparea culturală și politică a românilor din Transilvania oprimați de Imperiul Habsburgic, devenit din anul 1867 Imperiul Austro-Ungar, cetățeni marginalizați de etniile minoritare maghiare și germane.  Adică exact de cei care-i spuneau orașului Nagyszeben și Hermannstadt.

Ca să vedeți până unde merge obediența ăstora față de stăpânirea săsească a Sibiului, vă cităm de pe site-ul bibliotecii care funcționează chiar în Palatul Astra, fostul Muzeu al al Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (ASTRA), cu mențiunea că sublinierile ne aparțin: „Prin înfiinţarea la 1861 a Asociaţiunii Transilvane pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român, cu toate structurile sale funcţionale, alcătuite după modelul societăţilor similare germană şi maghiară, fiecare dintre cele trei mari naţiuni transilvane deţinea propria bibliotecă naţională; fiecare dintre cele trei grupuri etnice aspirau la alcătuirea de colecţii specific naţionale pe care să le pună apoi la dispoziţia propriului public.” (Sursa: http://bjastrasibiu.ro/istoric/) Nu mai contează pentru pupincuriștii care-și apără prin lingușeli sinecurile dobândite tot prin gudurare că „aspirațiile” românilor au fost permanent înăbușite la Sibiu exact de sașii cărora le fac temenele și le ridică osanale!

Vernisajul expoziției „Arhitectură culinară sibiană în perioada modernă și contemporană”, din cadrul proiectului „Hermannstadt/ Nagyszeben/ Cibinium Culinaria Rediviva”, a avut loc pe 25 octombrie 2019 în Foaierul Bibliotecii Județene ASTRA Sibiu. Până și invitația la eveniment avea pe copertă un ex libris al evreului ungur Rosenstein Tibor – se putea să fie măcar ăsta român? –, invitația fiind inscripționată Sibiu-Hermannstadt, probabil ca să nu uite sibienii că cei din urmă au devenit cei dintâi!

Invitație la vernisajul expoziției „Arhitectură culinară sibiană în perioada modernă și contemporană”. Click pe fotografie pentru mărire!

„Nagy Lázár László (1935-): Gastronomica, Ex Libris Tibor Rosenstein; Lemn, hârtie, marcat; 1 000 Ft, 3,11 EUR, 3,40 USD.” (webshop.darabanth.com) Click pe fotografie pentru mărire!

Lingăii sibieni ai alogenilor au fost încurajați permanent de primăria săsească a Sibiului, care, de exemplu, a privit cu satisfacție cum penalul Teodor Birț (cu cazier infracțional de contrabandist și evazionist fiscal spălat în insatanță), angajat al aceleiași primării ca sforar în afacerea cu piețele sibiene, „a botezat” echipa de fotbal creată de el în primăvara anului 2015 cu numele F.C. Hermannstadt în cinstea încoțopenirii cu câteva luni înainte a sasului sibian Klaus Werner Iohannis la Palatul Cotroceni. Echipa care activează de anul trecut în prima ligă de fotbal este finanțată din bugetul primăriei, la care cotizează prin taxe și impozite cei 169.000 de români, nu doar cei 50 de sași pensionari uitați pe aici după migrația masivă a etnicilor germani de la începutul anilor ’90, când au plecat în Germania și părinții lui Iohannis. Distractiv este că slugoii ăștia sunt deficitari la capitolul imaginație, autocarul echipei fiind inscripționat „Noi suntem Hermannstadt”, slogan care te duce automat cu gândul la sibianca Kovesi cu acel „Noi suntem DNA” al ei.

Sunt persoane care se întreabă, pe bună dreptate, de ce sibienii au acceptat ca echipa lor de fotbal să se numească FC Hermannstadt (numele german al Sibiului), din moment ce nu este rodul unei afaceri private, ci e susținută financiar din banii lor, ai contribuabililor sibieni, prin intermediul primăriei săsești a orașului? Trebuie să fii naiv ca să crezi că numele F.C. Hermannstadt, cu care a fost botezată echipa de fotbal sibiană, a fost ales „întâmplător”, tocmai acum când au devenit fățișe intențiile secesioniste ale unor ardeleni și bănățeni, iar Sibiul se află poziționat imediat după Cluj și Timișoara ca propagandă secesionistă pentru așa-zis „independență” a Transilvaniei și Banatului! Spun „primărie săsească” nu pentru că primărița este săsoaică, dar și majoritatea în Consiliul local o au tot sașii din FDGR, ei fiind votați în număr mare de puținii sibieni care votează la alegeri, adică „oastea” disciplinată a votanților minoritari etnic și a cozilor de topor românești, mituiți cu posturi în Primărie și societățile comerciale subordonate acesteia.

Sibiul se numea Hermannstadt în întunecatul Ev Mediu, când românii nu aveau dreptul să intre în „burg” – cum numesc orașul slugarnicii scribălăi locali, musai germanofili – decât la târguri și contra unei taxe, înnoptatul în interiorul zidurilor cetății fiindu-le interzis cu desăvârșire! Aceiași lachei, mânuitori de condei, vând gogoși despre cultura și umanismul baronului sas Brukenthal, fostul guvernator al Transilvaniei și fondatorul muzeului cu același nume, făcând abstracție de cruzimea nefirească a acestuia, care asista cu o plăcere de psihopat la execuțiile sau schingiuirea românilor pe eșafodul din Piața Mare a Hermannstadt-ului. Majoritatea victimelor lui Brukenthal de la stâlpul infamiei sau de pe eșafodul amplasat în Großer Ring / Piața Mare erau români condamnați pentru „crima” de a înnopta în cetate sau refuzul de a merge pe „Calea vacii”, adică prin glodul de pe străzi, trotuarele fiind rezervate sașilor. Sub stăpânirea „umanistului” baron Samuel Brukenthal a avut loc și barbara ucidere, care a îngrozit Europa, a liderilor țăranilor români răsculați de prea mult bine austro-ungaro-săsesc, Horea și Cloșca, pe eșafodul construit la Alba Iulia de această dată.

Domnule director Silviu Borș, în biblioteca pe care o conduceți mai există cartea „Suferințele din Ardeal” scrisă de avrigeanul Vasile Stoica sau i-ați dat foc? Dacă nici nu ați auzit de ea, citiți măcar aici Atrocitățile sașilor împotriva românilor ardeleni, unde este publicat capitolul „Noi și sașii”. Dar de autorul Vasile Stoica știți ceva, ca să vă meritați postul de director al prestigioasei biblioteci românești Astra?

Scriitorul Vasile Stoica (1889-1959) a fost un mare patriot român din Avrig (Sibiu), un intelectual ardelean care a fugit din imperiul austro-ungar ca să lupte cu arma în mână alături de frații români pentru Marea Unire, fiind și rănit pe front. După terminarea Războiului de Reîntregire Națională, Vasile Stoica a devenit diplomat român în SUA, ambasador în diverse țări și în final a murit în temnițele comuniste, în 27 iulie 1959 la Jilava. Aceasta a fost răsplata pentru o viață întregă dedicată României, astfel a fost răsplătit acest mare patriot, din păcate prea puțin cunoscut. A fost ucis în țara lui de către evreii bolșevici veniți pe tancurile sovietice, după ce mai fusese condamnat la moarte în contumacie de alți dușmani ai românilor, în data de 1 noiembrie 1917 printr-o sentință a Curții Marţiale din Clujul austro-ungar pentru trecerea Carpaţilor la inamic și publicarea lucrării „Suferinţele din Ardeal” (1916).

După această scurtă lecție de istorie și cultură autentică, nu din aceea de bucătăreală ca la tembelizorul spălător de creiere și la biblioteca condusă de dumneavoastră, domn’ director Silviu Borș, luați și de la noi un hermannshit proaspăt pentru grețosul borș gastronomico-cultural a lu’ matale, ca să fie condimentarea multiculturală cât mai desăvârșită!

                                                                                                  Marius Albin MARINESCU

Citiți și:

Propaganda mincinoasă despre armonia dintre sași și români este departe de adevărul istoric

Sindromul slugoiului îndobitocit: Hermannstadt în loc de Sibiu

Globalizare și #rezist în fotbalul autohton, nume de echipe: „Daco-Getica” din București pute, doar „F.C. Hermannstadt” din Sibiu e parfum fin

Fotbal cosmopolit la Sibiu: Nu era suficient FC Hermannstadt, există și CS Sion!

Nostalgii habsburgice: Germanizarea forțată a Sibiului

1 Comment

  1. Marian

    La Trianon ungurii au argumentat că ardelenii fac parte dintr-o rasă inferioară care nu se poate guverna singură. Se pare că în cazul multor sibieni aflați continuu în căutare de stăpâni, afirmația este cât se poate de adevărată.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.