Atitudini

LÁSZLO TÖKÉS – MISTIFICATORUL (I)

Defăimarea României, la nivel internaţional, este „opera” neseriozităţii  şi ipocriziei unui mare informator-dezinformator:  LÁSZLO TÖKÉS – MISTIFICATORUL (I)     […]

Defăimarea României, la nivel internaţional, este „opera” neseriozităţii  şi ipocriziei unui mare informator-dezinformator:

 LÁSZLO TÖKÉS – MISTIFICATORUL (I)

 

                                                  „Peţitorii” României…

 

În tragicele comedii cu mari erori ale istoriei, atât de nocive în cunoaşterea realităţilor evenimenţiale, „personajul” Lászlo Tökes nu este un accident, o întâmplare nefericită… El este expresia contemporană cea mai fidelă, apoteotică, a tuturor tökéşilor care, de-a lungul istoriei însângerate a românilor din Transilvania, şi-au făcut un „titlu de nobleţe” ca să îşi manifeste sentimentul de antiromânism printr-o exacerbată atitudine de ură, minciună, sfidare şi violenţă! Originea atitudinii lor, nefaste europenilor, a început din anul 896, odată cu aşezarea lor în Câmpia Panoniei, când şi-au atacat populaţiile vecine, reuşind ca, în secolul XIII, să devină „stăpânii” în teritorii din Slovenia, Croaţia, Slovacia şi Transilvania. Dominaţia lor primitivă, care se doreşte perpetuată chiar şi acum, într-o Europă ce se vrea unită, nu a lăsat în urmă doar teroarea asiaticilor unguri asupra unor populaţii nevinovate, paşnice, ci şi „năravul” de a le mai lua în stăpânire încă o dată, sub pretextul refacerii „Ungariei Mari”, nu contează că maghiarii din „Noua Ungarie” nu ar mai rămâne nici măcar într-un procent de 50 % per total (numai românii ar reprezenta, fără sârbii, croaţii, slovacii şi austriecii revendicaţi din „teritoriile maghiare”, circa 27%)! Dar, pentru unguri, nici nu contează că, peste noapte, ar deveni o minoritate „stăpână” peste o majoritate multietnică! Ceea ce contează, indiferent de mijloacele folosite, este ca scopurile lor iredentist-şoviniste să se întâmple într-o zi „măreaţă”! Pentru această zi, fără să îşi dorească o clipă de odihnă, lucrează cu zel nesăbuit Oculta din spatele pionului L.T. Şi L.T. şi Ungaria sunt, de fapt, calul troian pe care S.U.A., vârful de lance al finanţelor iudaice suprastatale, se foloseşte în sud-estul Europei prin manipularea capitalului în „ajutorări” preferenţiale (Ungariei i s-au şters datoriile)… Obiectivul central, urmărit de „actori din umbră”, constă în intenţia redefinirii graniţelor. Iată ce scria, la 16 nov. 1997, prestigioasa publicaţie britanică „The Economist”: „Problema adevărată este că graniţele contemporane nu reflectă realitatea. Zonele ungureşti ale României şi părţile vestice ale Ucrainei se află în regiuni diferite din punct de vedere istoric şi cultural. Poate că o parte din România şi o parte din Ucraina ar trebui alocate Europei centrale, iar părţile de est  ale acestor ţări să fie abandonate, într-adevăr, Estului”!

„Proiectul” în cauză, nedeclarat oficial explicit, vizează bineînţeles o ţară frumoasă şi „ispititoare” precum este România. Care, nu-i aşa?, este numai bună de stăpânit! Nu contează că România nu este, cum ni se spune nouă, ca să plecăm mai repede din ea, o „ţară ca afară”! Faptul că nici o ţară nu este ca România, adică o comoară cu resurse inepuizabile, ne-o dovedeşte minunea conform căreia, de două mii de ani, tot fură străinii din ea, iar bogăţiile ei în loc să scadă sporesc, graţie lui Dumnezeu!

Tot graţie lui Dumnezeu este şi aspectul că, în ciuda vitregiilor vremii, duşmanii au clacat în faţa noastră, ba unii chiar şi-au primit pedepsele cuvenite, fără să mai apuce să vadă cum neamul lui Eminescu rămâne în picioare! Dar hidra, cea cu multe capete, din care unul este L.T., s-a „trezit” ca să ne „sperie” din nou cu fantoma asupririi ei nevolnice… Şi ar vrea să ne şi scoată, cu orice chip, din istorie! Mai întâi, „metodic”, ne-au scos din manualele de istorie din clasa a XII-a „rădăcina” noastră geto-dacă, lăsându-ne „originea” romană! Acum însă ne atacă latinitatea, în aşa fel încât asupra formării noastre ca popor să poată plana misterul şi noi să părem nişte venetici pe aici… Astfel se exprima marele nostru istoric, reputatul academician clujean David Prodan, cel care a avut dorinţa ca, la propria lui înmormântare, să nu vorbească nici unul dintre colegii lui de la Universitate: „Cel mai mare popor din această parte, rămas fără identitate, fără patrie. Originile daco – romane – legendă, ubicuitate: o mare enigmă. Ungaria jură că suntem balcanici, bulgarii că suntem carpatici. Ba ungurii că suntem fără patrie dată, rătăcitori cu turme. Iar acum ne contestă latinitatea! Ne caută şi alte origini, alte patrii… Ţi se pare cel puţin ciudat: un popor categoric migrator numeşte migrator pe altul categoric sedentar. El vine însă cu un titlu superior de nobleţe: de cuceritor cu sabia şi violenţa calului faţă de blândeţea boului şi a oii, cucerirea aceasta care nu poate fi decât efemeră şi discutabilă” („Transilvania şi iar Transilvania”, pg.10)! Prin această acţiune a lor, concentrată şi deliberată, ocultiştii istoriei vor să ne facă să înţelegem că, pe nobilul pământ al României, „locuit” înaintea românilor de către evrei şi unguri!, românii nu ar fi altceva decât un neam de pripas şi fără temei de a avea ceva pretenţii… Chiar sub ochii noştri, nişte mistificatori de teapa lui L.T. ar vrea să ne fure pământul de sub tălpi şi patria din inimi…

 

                                       „Calul troian” al AVO …

 

Prin denaturarea realităţii din relaţiile româno-maghiare, în scopul falsificării integrale a istoriei Transilvaniei, Lászlo Tökeş a prezentat în exterior România ca pe o ţară nedemocratică şi a influenţat marile puteri să adopte în atitudinea lor ostilitate faţă de interesele noastre naţionale. El s-a născut la Cluj, la 1 aprilie 1952, într-o familie de maghiari în care tatăl, Istvan, avea să deţină funcţia de profesor la Institutul Teologic Protestant. De la tatăl său, care s-a pus în slujba horthysmului încă din septembrie 1940 când a şi părăsit studiile din Elveţia ca fie complice la un regim soldat cu masacrarea de către maghiari a peste 1000 de români din Transilvania, moşteneşte L.T. „gena” iredentistă a uni antiromânism obsedant. Studiile şi le-a făcut, între 1971-75, la Institutul Teologic Protestant. După absolvirea lor, a „păstorit” pe reformaţii din Braşov atât de „bine” încât, din 1975, s-a „remarcat” printr-un caracter duplicitar, prin „tatonări” cu Securitatea, finalizate cu mutarea la Dej, în 1976, unde şi-a „desăvârşit” tatonarea cu… prea-reformatele de acolo. Indisciplina lui, sesizată de ierarhia religioasă reformată, avea să fie sancţionată cu două mutări disciplinare: în 1982, a fost trimis în comuna Sâmpetru de Câmpie, iar în 1986 i s-a fixat un loc de „pastoraţie” tot în spaţiul rural, unde de altfel nici nu a vrut să meargă! Între cele două decizii de mutare disciplinară, în 1984, L.T. a fost scos din „pastoraţie” pentru refuzul său de a se subordona pe linia confesiunii reformate. Refuzul său a fost făcut într-un context în care, implicându-se ca scriitor la revista maghiară clandestină „Contrapuncte” (1981-82), avea să fie monitorizat, din 1986, de ofiţerii Comandamentului de luptă contra revizionismului şi extremismului iredentist maghiar din Direcţia I a D.S.S. Ca să inducă mai uşor în eroare exteriorul României, la cel mai înalt nivel decizional, el a pozat în „victimă” a regimului ceauşist, pe fondul în care deja diplomaţia revizionistă a Ungariei „sufoca” România, reuşind astfel să câştige „bunăvoinţa” Senatului S.U.A., prin demersul pe care Comisia de Relaţii Externe l-a făcut pe lângă autorităţile române (ierarhia reformată l-a degrevat, între 1984-86, din calitatea de „pastor”)! „Problema” lui religioasă, grefată pe un „ambalaj” politic, ce se convenea de minune intereselor S.U.A. de a scăpa de Ceauşescu, nu şi-a rezolvat-o nici după ce, în 1986, a redevenit „pastor” la Timişoara!

Criticile lui, religioase şi politice, „raportate” Budapestei printr-o scrisoare, unde menţiona cât de prigoniţi sunt ungurii din România, l-au pus într-o situaţie conflictuală cu ierarhii reformaţi ai Timişoarei şi a fost implicat într-un proces al cărui termen de evacuare (la Mineu, în Sălaj) fusese fixat pe 15 decembrie 1989! El a ţinut cu tot dinadinsul nu doar să nu plece din Timişoara, dar să şi sfideze decizia definitivă a unui tribunal românesc, tocmai pentru că fusese monitorizat în reţeaua serviciului secret al Ungariei, AVO (motiv pentru care col. Ioan Ruşan, fostul şef al Compartimentului anti – STASI din U.M. 0110 a D.S.S., a susţinut ulterior că ar fi trebuit să fie demis din funcţia lui de europarlamentar), ca agent maghiar remunerat pentru diferite „servicii” (adjunctul Securităţii Timiş, col. Radu Tinu, a descoperit la doi agenţi ai AVO, care părăseau România în 1989, o chitanţă de mână semnată de L.T. din care reieşea că a primit suma de 20.000 lei)! În această situaţie, hungaristul L.T. ar fi trebuit să fie judecat de Statul Român pentru spionaj şi trădare de ţară, două capete de acuzare care evidenţiau caracterul unui om periculos şi mincinos (o vreme a tăgăduit colaborarea lui cu D.S.S., dar în cele din urmă i s-au găsit nişte note informative edificatoare: însă dosarele lui L.T. se „ascund” în zâmbetul complice al „confratelui” său  cu pseudonim maghiar, Imre Asztaloş, alias Virgil Măgureanu, şeful S.R.I. timp de 9 ani)!

Ridicarea în „slăvi” propagandistice a lui L.T.  a fost „executată”, sub auspiciile Revoluţiei Române din 1989, tocmai pentru a i se crea această „aură” de „erou” (fals) al libertăţii, adevărului şi dreptăţii. În realitate, în 15 decembrie, falsul revoluţionar a ieşit de câteva ori la fereastra casei sale, asigurându-i pe cei prezenţi că totul este în regulă şi pot să plece liniştiţi acasă! Abia în ziua următoare, pe 16 decembrie, revoluţionarii (în marea lor majoritate români) au început să protesteze pe străzi, în timp ce „eroul revoluţiei” nu a făcut nici măcar un singur pas sub rafalele gloanţelor ucigaşe (el a fost evacuat la Mineu, sub escorta Miliţiei)! Imaginea fantastică a lui L.T. a fost creionată exagerat de mass-media externă, cea atât de tendenţios implicată în interpretarea evenimentelor din România, în condiţiile în care acesta a fost cooptat de Ion Iliescu în C.F.S.N. adică la conducerea României, după care, ca „simbol” al Revoluţiei, s-a dus peste tot în lume, ca să ne denigreze, pe cheltuiala Statului Român! În rest, parcă nici nu mai contează că s-au „sărit” toate treptele inerente pentru a putea ajunge episcop de Oradea (1990), iar apoi europarlamentar – în 2007 (independent), în 2009 (pe listele U.D.M.R), în 2014 (pe listele Fidesz) şi, între 2010-12, a mai fost şi… vicepreşedintele Parlamentului Europei!

Cu ură faţă de români şi de România, în dezacord fiind cu concepţia de Europă unită, L.T. şi-a folosit fără nici un fel de scrupule „renumele” şi autoritatea ca să „justifice” în chip calomnios politica segregaţionistă a maghiarilor din România (pe temeiul căreia Transilvania ar dori să fie anexată, prin „arbitraj” internaţional, Ungariei)!

                                                                             Costel NEACŞU,

                                                                                      Liga Scriitorilor din România,

                                                                                   Uniunea Ziariştilor Profesionişti

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*