Atitudini

LÁSZLO TÖKÉS – MISTIFICATORUL (II)

Defăimarea României, la nivel internaţional, este „opera” neseriozităţii  şi ipocriziei unui mare informator-dezinformator: LÁSZLO TÖKÉS – MISTIFICATORUL (II)     […]

Defăimarea României, la nivel internaţional, este „opera” neseriozităţii  şi ipocriziei unui mare informator-dezinformator:

LÁSZLO TÖKÉS – MISTIFICATORUL (II)

 

                                   Ungaria revizionistă atacă din nou!

 

Scoaterea lui Lászlo Tökes la „înaintare”, într-un cadru mai amplu care prevede dezmembrarea teritorială a României, a venit în întâmpinarea rolului pe care Oculta mondială, interesată să îl scoată din joc cu orice preţ pe preşedintele naţionalist Ceauşescu, l-a avut prin intenţia axei C.I.A-K.G.B (via A.V.O. şi MOSSAD) de a incita Ungaria împotriva României! „Momentul prielnic” al planului de destabilizare, prin care forţe externe sugerau explicit „necesitatea” secesiunii comunităţii maghiare din Transilvania, cu toate că Ungaria acuza „grave” încălcări ale drepturilor minorităţii maghiare din România încă de la semnarea în 1975 a tratatului de la Helsinki, s-au amplificat vizibil în vremea tandemului prezidenţial Bush-Gorbaciov…Trădarea României mai ales de către Occident, în numele unei „intervenţii diplomatice” menite să „apere” mult-trâmbiţatele „drepturi” reclamate în mass-media externă de L.T., nu era o noutate pentru ţara noastră: istoricii adevăraţi ştiu prea bine cum am mai fost traşi pe sfoară prin „aranjamentele” oficiale de la Berlin (1878), Spa (1920), Moscova (1939), Viena (1940), Yalta – Postdam (1945), Malta (1989)… Aşa se face că preşedintele Ceauşescu, ajuns prin abilitatea lui nativă un mediator internaţional stânjenitor, în timp ce viaţa românilor se deprecia cu concursul generos al marilor puteri, a fost realmente „încolţit” în 1989 cu precădere pe problematica diferendului româno-maghiar: U.R.S.S. se dezicea de el prin vocea lui Gorbaciov, care facilitase întâlnirea lui Ceauşescu la Bucureşti cu ministrul de externe maghiar secesionist Gyula Horn; S.U.A. îşi manifestase „simpatia” administraţiei Bush faţă de segregaţionistul L.T., invitat la Washington o dată cu vizita efectuată în România postceauşistă de secretarul de stat american Backer: Franţa luase partea Ungariei în diferendul cu România, prin glasul preşedintelui Mitterands; Iugoslavia fructificase şi ea tensiunea diplomatică dintre Bucureşti şi Budapesta, ca să revendice Banatul prin conducerea duală Loncear-Dizdarevici; Ungaria recursese la toate manevrele posibile ca să pretindă autonomia Transilvaniei şi apartenenţa ei la Ungaria, prin atitudinile extremiste ale preşedintelui Arpad Göncz şi prim-ministrului Károly Grosz… Efectiv o „întreagă lume” se grăbea să îi cânte în strună Ungariei, în pretenţiile ei bazate pe revizionism, rasism şi ură faţă de România, ca o ţară ai căror locuitori de sorginte asiatică au fost scutiţi de la plata datoriilor şi preferaţi să intre înaintea noastră în N.A.T.O şi U.E.! În „capcana” pe care Ungaria a întins-o în 1989, în vederea internaţionalizării problemei maghiarilor din Transilvania, sub pretextul că această zonă geografică ar trebui să fie un „spaţiu de complementaritate”, au căzut şi câteva „cozi de topor” ale intelectualităţii româneşti, incapabile să înţeleagă scopul ascuns al Declaraţiei de la Budapesta („noi, ungurii şi românii … considerăm că Transilvania a fost şi este un spaţiu de complementaritate şi ar trebui să devină un model de pluralism cultural şi religios”): Mihnea Berindei (fiul academicianului Dan Berindei), Ariadna Combes (fiica Doinei Cornea), Ion Vianu (fiul lui Tudor Vianu), Paul Goma, Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Eugen Ionesco … De naivitatea unora ca aceştia s-a folosit, ca să-i convingă pe români şi străini de „beneficiile” unei noi ordini separatiste a Transilvaniei, atentatorul numărul 1 al ordinii de drept a României democratice şi suverane: Lászlo Tökéş …

 

                                                      Marele Provocator

 

Nici nu s-a terminat bine Revoluţia Română din Decembrie 1989, prin al cărei ecou internaţional AVO i-a confecţionat lui Lászlo Tökéş o imagine propagandistică de „personalitate-simbol”, de „largă notorietate”, că acest Mare Provocator din ierarhia reformată, „uitând” că Decalogul interzice furtul, minciuna şi pofta către tot ce este al semenului, şi-a început în exteriorul României acţiunea antiromânească cu o violenţă iredentistă unică în Europa! Astfel, din postura sa de campion internaţional al defăimării României, folosindu-se de minciuni prin care să „justifice” desprinderea Transilvaniei de România şi intrarea acesteia în sfera de influenţă a Ungariei „prietene”, Tökéş a făcut tot ce este posibil ca să dezinformeze oficialităţile S.U.A., Canadei, O.N.U., U.E. etc. S-a mers până acolo încât, nu contează că acţiunea lui putea să degenereze într-un război civil (interetnic) la Tg. Mureş, în ziua de 16 martie 1990 a cerut preşedintelui american Bush să nu acorde României clauza naţiunii celei mai favorizate, iar la O.N.U. a invocat sprijinirea comunităţii maghiare din Transilvania pentru obţinerea autonomiei teritoriale şi oficializarea limbii maghiare! El devenea aşadar „vârful de lance” al neorevizionismului maghiar în Europa, un fel de „fitil” prin care se poate aprinde „butoiul cu pulbere” al U.E., falsificând grosolan realităţile interetnice din istoria Transilvanie: prea uşor s-a lăsat incitată comunitatea maghiară din Transilvania, beneficiară a aceloraşi drepturi ca şi românii, să îşi dea votul unor lideri care niciodată nu au acceptat drepturi egale cu românii şi nu au vrut să trăiască laolaltă cu românii… în România! Cu ochii lor aţintiţi permanent la semnalul venit prin „portavocea” L.T., via Budapesta, o bună parte a maghiarilor din ţara noastră au început să rezoneze din ce în ce mai intens cu ideea că nu pot să trăiască o viaţă prosperă deoarece apartenenţa la România îi dezavantajează! „Soluţia” vieţii lor „civilizate” ar fi, pentru ei, să joace pe „cartea Budapestei”! Şi astfel, cu năravurile unor inşi de teapa lui L.T., maghiarii au început să îi trateze tot mai nefavorabil pe români, până la alungarea lor din judeţele Covasna şi Harghita! S-a ajuns să fim percepuţi în lume ca o naţiune nu de persecutaţi, ci de persecutori: noi românii suntem, după delirul eurodeputatului L.T.,  autorii unor „ample campanii de genocid şi etnocid”! Ca să dovedească „cruzimea” de care dăm dovadă faţă de maghiari, după ce un sfert de secol ne-au condus fără să respecte Constituţia ţării în care trăiesc, capetele înfierbântate ale unor maghiari au şi atins limitele tristei performanţe de a ne denigra cu o „mostră” incredibilă de … „purificare” etnică: l-au prezentat pe cetăţeanul român Mihăilă Cofariu, linşat la Tg. Mureş de către maghiari iresponsabili, drept … un maghiar! Pe o asemenea tipologie de manipulare s-a construit de altfel mitul a cât de nedreptăţiţi, de batjocoriţi şi umiliţi, sunt maghiarii României!

În acest context calomnios, vădit antiromânesc L.T. a fost mereu cu un pas înaintea altor extremişti maghiari de pe la noi în ce priveşte punerea în aplicare graduală a strategiei „pan-românească” şi „pan-ortodoxă” (cum declara, când era vicepreşedinte în parlamentul Europei, ziarului „Magyar Hirlap”): la început, s-au gândit cum să organizeze o enclavă maghiară în judeţele Harghita, Covasna şi Mureş, după care, în spiritul lui Horthy, au revendicat şi zona istorică a Partiumului, cu Maramureşul voievodal şi Bihorul lui Menumorut (proiectul de autonomie îi aparţine deputatului Attila Cseke, „persecutat” de români până la a-i da pe mână funcţia de ministru al Sănătăţii)! Fiind mai radical din fire, că doar „rangul” îl obligă, L.T. a supralicitat cu revendicarea integrală a Transilvaniei: oficialilor de la Bruxelles, ca şi celor de la Budapesta, el le-a propus să accepte ca în Transilvania să fie instituit un Protectorat al … Ungariei (teritoriul României este fărâmiţat, conform deputatului Bogdan Diaconu, de o reţea de ONG- uri „patronate” de L.T. şi finanţate de Ungaria)! În mod surprinzător, mai ales după ce s-a grăbit să-i coopteze pe maghiari la guvernare, prim-ministrul Ponta s-a arătat contrariat când a aflat că, la 27 iulie 2013, chiar pe teritoriul României, la Băile Tuşnad, L.T. i-a propus lui Viktor Orban ca, împreună cu guvernul pe care îl conduce acesta, să construiască „un sistem de cooperare naţională astfel încât să ofere protectoratul Transilvaniei”! Ponta, recurgând atunci doar la o „înţepătură” declarativă, s-a eschivat aruncând „pisica moartă” în „ograda” Preşedinţiei: „declaraţiile lui Lászlo Tökéş nu sunt doar insultătoare, ci chiar penale şi ar fi trebuit sancţionate şi de preşedintele Traian Băsescu, dacă România ar fi avut un preşedinte”! Adevărul este însă că, la un astfel de atentat premeditat la siguranţa naţională, nici Parchetul General nu s-a sinchisit să se autosesizeze din oficiu! Oare îl va trezi din letargie noul preşedinte ales, Iohannis, care s-a folosit în campania sa electorală de sloganul prioritar al întronării Legii în România ? Vom vedea! În orice caz, L.T. nici nu s-a impacientat câtuşi de puţin că încalcă grav legile ţării unde s-a născut şi i-a răspuns prim-ministrului român că maghiarii din Transilvania s-au „săturat ca Bucureştiul să administreze Ardealul ca pe un soi de colonie. Istoria ultimelor decenii a demonstrat … că … puterea de la Bucureşti este incapabilă de o guvernare corespunzătoare”! Este clar, dar fals, monşer L.T.! Nu Bucureştiul este cel care administrează de atâţia ani Ardealul, ci o mână de impostori maghiari din Transilvania au administrat ani de-a rândul România ca pe o colonie… Este o diferenţă ca între cer şi pământ, ori ca între Avram Iancu şi, scuze!, Sabin Gherman…

 

                                                                            prof. COSTEL NEACŞU,

                                                                                          Liga Scriitorilor din România,

                                                                                       Uniunea Ziariştilor Profesionişti

 

1 Comment

  1. ileana

    Defăimarea României nu e doar opera lui Tokes,este şi opera unor români,cocoţaţi în vârful conducerii bietei Românii şi vânduţi pentru un pumn de arginţi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*