Atitudini

LÁSZLO TÖKÉS – MISTIFICATORUL (III)

Defăimarea României, la nivel internaţional, este „opera” neseriozităţii  şi ipocriziei unui mare informator-dezinformator: LÁSZLO TÖKÉS – MISTIFICATORUL (III)     […]

Defăimarea României, la nivel internaţional, este „opera” neseriozităţii  şi ipocriziei unui mare informator-dezinformator:

LÁSZLO TÖKÉS – MISTIFICATORUL (III)

 

                                              „Preşedinte onorific” al U.D.M.R.!

 

Speranţa noastră că vom trăi în armonie laolaltă ca fraţii, când încă România îndoliată îşi număra cu durere morţii Revoluţiei, ne-a fost spulberată brusc de pretenţiile pe care U.D.M.R. le-a mediatizat, încă de la înfiinţarea ei, în 24 decembrie 1989, în vederea obţinerii autodeterminării şi autonomiei locale! Este lesne de înţeles că preşedintele ei „onorific”, „regizorul” Lászlo Tökéş, a orchestrat din umbră „scenariul” tuturor acţiunilor provocatoare cu care U.D.M.R. şi Ungaria, zi de zi, ne-au terorizat prin încălcarea neruşinată a normelor de drept internaţional şi a legilor României! Edificatoare este atitudinea preşedintelui Ungariei, Mathyas Szűröş … Fără să îi pese că zguduie din temelii integritatea Statului Român, în consonanţă cu ministrul de externe Gyula Horn, a lansat la 18 martie 1990 un Apel către maghiarii din Transilvania prin care le recomanda să îşi intensifice acţiunile revendicative pe „pământul strămoşesc maghiar”! Reacţia a fost aceea că, peste două zile, peste 10.000 de maghiari din Tg. Mureş au ieşit în stradă „dotaţi” cu lanţuri, răngi de fier, bâte, pungi de sare etc. După ce au scandat lozinca „Afară cu românii!”, au ocupat la ora 14.00 Primăria, fiind nevoie de intervenţia trupelor de paraşutişti ca să îl elibereze pe preşedintele C.P.U.N. Mureş, generalul Scrieciu, din sechestrarea care a durat 16 ore! Actele segregaţioniste şi atrocităţile maghiarilor au degenerat în violenţe stradale, nedemne de secolul XX, pentru care a fost nevoie de intervenţia armată! Încă o dată, în stilul lui caracteristic, L.T.  a speculat diversionist „episodul Tg. Mureş” şi, pe fondul în care televiziunea irlandeză a transmis în toată lumea imagini cu un „ungur” molestat inuman de un „român” (în realitate, românul Mihăilă Cofariu a fost efectiv linşat de maghiari), s-a folosit multă vreme de un limbaj secesionist ca să convingă Occidentul cât de nedreptăţiţi sunt maghiarii din România (în treacăt fie spus, corespondentul TVRL, Dorin Suciu, a filmat evenimentele de la Tg.Mureş pe 3 casete, dar discreditarea noastră internaţională nu a fost contracarată, prin difuzarea lor, sub „argumentul” că „aceste imagini n-ar face decât să înrăutăţească o situaţie pe cale de stabilizare”)!

În fine, ca o minune de la Dumnezeu, situaţia interetnică de la Tg. Mureş nu a scăpat de sub controlul Statului Român pentru că, providenţial, un mare patriot român, Radu Ceontea, a ridicat în faţa aberaţiilor ultimative ale maghiarilor, „pumnul spiritual al lui Avram Iancu” – „Vatra Românească”! Aşa se face că România s-a regrupat, istoria căpătând alt curs, dar dorinţa liderilor politici maghiari de a se izola de români, până la a se compromite şi dezonora prin încălcarea Jurământului de credinţă faţă de România, mai continuă şi astăzi: abia a trecut o lună de la Revoluţie şi, la Tg. Mureş, maghiarii s-au separat de români în învăţământ (prin avizul ministrului Şora), în cultură (prin avizul ministrului Pleşu), în presă (la Radio, unul din cei doi directori trebuia să fie maghiar), iar fratele lui L.T., Andráş, ajuns adjunct al I.Ş.J, ca o continuare a „nepotismului” ceauşist, ne-a „procopsit” şi cu introducerea în şcoală a manualelor ungureşti … Pe de altă parte, se subînţelege cam ce fel de politică europeană promovează secesionistul L.T. la Bruxelles, când îşi permite să gireze cu prezenţa lui exerciţiile paramilitare maghiare din România – o ţară transformată sfidător în loc de expozeu a nebuniei extremiste)! Este practic o politică dezonorantă, cu tentacule cinice, duplicitare, arogante şi iresponsabile, cu care L.T. i-a contaminat pe toţi demnitarii maghiari (din Parlament, Guvern, Preşedinţie) ai Statului Român, cărora li s-a oferit onoarea să depună în faţa Preşedintelui ţării noastre Jurământul că vor respecta Constituţia, legile şi integritatea teritorială a României: ei sunt vinovaţi de încălcarea Jurământului şi a Constituţiei, întrucât: nu recunosc că România este o patrie indivizibilă (art.4, alin.2); vor ca legile lor să fie discriminatorii în raport cu ale celorlalţi cetăţeni români (art. 6, alin.2); defaimă ţara şi îndeamnă la ură naţională, rasială, incitând la discriminare (art.30, alin.7); nu sunt fideli României (art.50, alin.1); nu consideră că este obligatoriu să respecte Constituţia (art.51) etc. Şi, pentru că maghiarii şi-au luat şi dublă-cetăţenie, nici nu mai pot să deţină demnităţi în instituţiile centrale ale Statului Român (art.16, alin.3).

Sesizez aşadar pe domnul Preşedinte ales Iohannis, care ne-a promis o ţară în care să prevaleze legea, să fie în gardă cu toate aceste prevederi ale Legii fundamentale a României şi să îşi exercite cu fermitate atribuţiile constituţionale de garant al integrităţii teritoriale (art. 80, alin.1) şi de înaltă autoritate care veghează la respectarea Constituţiei (art.80, alin.2)…

 

                                 „Omologul” lui Tökéş … de la Budapesta

 

„Ecoul” revizionismului antiromânesc al lui Lászlo Tökéş, ca o ironie a înţelegerii asumate de Ungaria prin integrarea ei în spaţiul euro-atlantic, este amplificat la Budapesta de prim-minstrul Viktor Orban, „omologul” său hedonist, supranumit şi „eroul Rusiei” de revista Kommersant (29 apr. 2012), care (trădându-şi aliaţii şi riscând să zdruncine din temelii construcţia U.E.) recurge sub pretextul maghiarismului la o ingerinţă de o gravitate excepţională în politica internă a statelor vecine (România, Slovacia, Serbia, Ucraina)! Ca şi România, unde complexele udemeriste ale lui Tökéş au sfidat pur şi simplu legile şi autoritatea Statului Român, U.E. nu poate privi decât cu stupefacţie la declaraţia pe care Viktor Orban a făcut-o în parlamentul Ungariei chiar în ajunul numirii sale ca vicepreşedinte prin rotaţie al U.E.:  „Noi nu credem în U.E., noi credem în Ungaria şi în interesele ungurilor” (tot în 2011, revista Lumea îl citează din nou: „Nu vom permite Bruxelles-ului să ne dicteze termenii săi. Niciodată în istoria noastră nu am permis Vienei sau Moscovei să ne spună ce să facem, iar acum nu vom permite nici Bruxelles-ului. Trebuie ca interesele Ungarie să prevaleze în Ungaria”).

În mod straniu, declaraţiile lui bizare nu i-au „convins” pe oficialii U.E. cât de periculos este să îl accepte în rangul de vicepreşedinte al U.E.! A ajuns însă unde poate trebuia să ajungă, să spună de la o tribună mai înaltă ce le face plăcere unora să audă (şi din Răsărit şi din Apus)! Cert rămâne că, în discursul său de reinvestire din Parlamentul Ungariei, a declarat ostentativ – în spiritul lui L.T. – că „problema ungurilor este o problemă europeană”! Ştiţi care este însă problema principală a Ungariei? Este evident Transilvania, a cărei autonomie teritorială şi-ar dori-o obţinută fie prin consimţământul Europei la „masa verde”, fie prin forţă armată … Din această cauză Ungaria, pentru a-şi rezolva „problemele” cu vecinii, şi-a găsit un frate mai mare: Rusia! Aşa s-ar explica de ce preşedintele Putin a afirmat că România va pierde Transilvania şi de ce Rusia a acordat 14 miliarde $ pentru ca Rostom Corp, compania nucleară rusă, să participe la dezvoltarea de energie atomică a Ungariei.

 

 

 

                                                                            prof. COSTEL NEACŞU,

                                                                                          Liga Scriitorilor din România,

                                                                                       Uniunea Ziariştilor Profesionişti

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*