Atitudini

LÁSZLO TÖKÉS – MISTIFICATORUL (V)

Defăimarea României, la nivel internaţional, este „opera” neseriozităţii  şi ipocriziei unui mare informator-dezinformator: LÁSZLO TÖKÉS – MISTIFICATORUL (V)     […]

Defăimarea României, la nivel internaţional, este „opera” neseriozităţii  şi ipocriziei unui mare informator-dezinformator:

LÁSZLO TÖKÉS – MISTIFICATORUL (V)

 

 

                           „Capitularea” delegaţiei României la Atlanta (1995)

 

Puţini dintre români ştiu că iredentistul Lászlo Tökéş, în 1995, a stat la baza „pre-arbitrajului” ungaro-român, de la Centrul Carter din Georgia-Atlanta, avându-l ca „mediator” pe fostul preşedinte american Jimmy Carter! La această „reuniune”, convocată ca urmare a „suferinţelor” presei americane pentru … „deznaţionalizarea” maghiarilor din Transilvania, au fost invitaţi să participe şi români şi maghiari. „Rezultatele” au fost, pentru partea română, catastrofale! Acest lucru s-a întâmplat pentru că delegaţia României, condusă de ministrul învăţământului Liviu Maior, s-a prezentat la „confruntare” complet nepregătită şi a acceptat toate fabulaţiile maghiarilor (autonomie, statut special al maghiarilor faţă de alte minorităţi, limba maghiară să devină a doua limbă oficială, învăţământ exclusiv în limba maghiară)! În orice caz, „capitularea” ruşinoasă a delegaţiei României la Atlanta, a fost cu atât mai lamentabilă pentru regimul preşedintelui Ion Iliescu cu cât un scriitor, antiromânul Gabriel Andreescu, acuzat de trădare în regimul Ceauşescu, l-a comparat pe „eroul” de la Atlanta, L.T., cu … Martin Luther King!

Suntem însă perfect îndreptăţiţi să aflăm, ca să înţelegem mai bine de unde ni se trag toate ponoasele, cine l-a desemnat însă pe acest Liviu Maior, fost lider al organizaţiei P.C.R. de la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj, să meargă la Atlanta şi să facă de râs prestigiul internaţional al României ? Nu mai erau în România istorici competenţi, academicieni de renume ştiinţific? Sau era nevoie să fie scos la „înaintare” tot unul „pe sprânceană”, preferat de „sistem”, după „criteriul” că România nu mai poate fi condusă decât de nepoţii şi strănepoţii cu „origini sănătoase” în … P.C.R. şi Securitate? Nu mai era oare nimeni capabil în România să  conducă S.R.I., decât fiul lui Liviu Maior, George Maior, al cărui bunic dinspre tată (conform senatorului Valer Marian) a fost fiul lui Carol Major, membru al P.C.R., un învăţător maghiar care, în perioada horthystă, îi pedepsea pe copiii români de la Şcoala din Dăbâca (Cluj) pentru că nu ştiau limba maghiară, înhămându-i la jug – ceea ce l-a şi determinat, după reinstaurarea administraţiei româneşti să fugă la Beclean, în Bistriţa ?

Nu cumva, stimaţi cititori, cine stă în spatele lui L.T., se ascunde şi după parodia de la Atlanta, dar şi după o parte din conducătorii României de astăzi ? Şi dacă este aşa, în slujba cui sunt demnitarii cu dublă identitate ?

 

                                „Steaua României” : onoare, eroare, oroare!  

 

În jocul de culise al preluării puterii, după „89, nu atât patrioţii s-au remarcat la conducerea României, cât foştii activişti ai nomenclaturii comuniste, „ajutaţi” din umbră chiar să se … compromită ca nişte adevăraţi perdanţi predispuşi să sacrifice interesele naţionale pentru cele transnaţionale! „Lecţia” patriotismului autentic, pentru ei, devenise deja peste noapte ceva desuet! Demodat! Aşa se face că la cel mai înalt nivel al Statului Român, Administraţia Prezidenţială a hotărât acordarea unor distincţii naţionale unor personalităţi care, în ţară şi în străinătate, au fost implicate în acţiuni care au adus de fapt imense prejudicii statului nostru „de drept” şi demnităţii istorice a poporului român! Practic, a fost un şoc pentru majoritatea românilor să afle că, la două decenii de la Revoluţie, preşedintele Traian Băsescu avea să acorde lui L.T., sub pretextul rolului acestuia în „declanşarea” revoluţiei de la Timişoara, Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler! Să primeşti însă o astfel de distincţie, după o furibundă campanie în care ai militat ca Transilvania să se desprindă de România, este o gafă politică de o gravitate excepţională.

Cum era de aşteptat, L.T.,  şi-a continuat obsesiile segregaţioniste şi, prin nenumăratele sale declaraţii ulterioare, a cerut efectiv ca Transilvania să intre în sfera de influenţă a Ungariei! În atare situaţie, Consiliul de Onoare al Ordinului Naţional „Steaua României”, luând act de faptele dezonorante prin care L.T. a adus prejudicii morale cavalerilor distinşi cu marele Ordin amintit, a hotărât retragerea distincţiei acordate. Consiliul, întrunit de urgenţă, a motivat decizia sa astfel: „Prin declaraţii, iniţiativele politice, atitudinile revizioniste şi instigările la ură interetnică, domnul europarlamentar român încalcă în mod grosolan aceste principii, cerând – în dispreţul tratatelor constitutive al U.E. şi al obligaţiei sale de a le respecta, proteja şi promova – constituirea unei regiuni în care cetăţenii români de etnie română (sau de altă etnie decât cea maghiară) să fie supuşi, simultan, şi voinţei politice şi juridice a unui alt protector”. Chemat la audieri, de membrii Consiliului de Onoare, L.T.  a avut un comportament descalificant şi a interpretat intenţia retragerii distincţiei ca pe o „răfuială” a unor „agenţi antimaghiari”! Refuzul său de a o returna imediat a fost tratat, deocamdată, cu o îngăduinţă suspectă! Dar reacţia aceasta a lui mă duce cu gândul atât la severitatea întemniţării memorandiştilor români din Transilvania de către Budapesta, foarte previzibilă, cât mai ales la semnificaţia cuvintelor pe care preşedintele Ceauşescu le-a spus despre „agenturili străine” implicate în „89, la Timişoara, pe timpul când L.T. abia era soc mai bine de la „naftalină”…

 

 

 

                                                                            Prof. COSTEL NEACŞU 

                                                                                          

 

1 Comment

  1. Pentru trădarea intereselor naționale, organele abilitate ar fi trebuit să dispună în consecință. Dar cum acestea au alte interese (!?!?) nu este de mirare că unii infractori, au ajuns să fie protejați de guvernul maghiar. Există însă, o judecată divină.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*