Atitudini

Legea 298/2008 a înviat Secu’!

lege

Am apucat şi ziua în care visul urât al controlului total al populaţiei a devenit realitate prin adoptarea legii 298/2008 privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice, care a intrat în vigoare la 20 ianuarie a.c.  Legea compusă din şase capitole şi douăzeci şi trei de articole se rezumă la stocarea tuturor convorbirilor noastre telefonice (de unde, cu cine, cât vorbim, când, cât şi locaţia exactă a apelatului), a sms-urilor (când şi cui), şi activitatea pe internet (data şi ora conectării, numele şi adresa abonatului, verificarea e-mail-urilor expediate). ">

<p style="text-align: justify;"><img style="margin-right: 10px; float: left;"  alt="lege" src="images/stories/2009/nr2/legea298/lege.jpg" width="58" height="90" /></p>
<p style="text-align: justify;">Am apucat şi ziua în care visul urât al controlului total al populaţiei a devenit realitate prin adoptarea legii 298/2008 privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice, care a intrat în vigoare la 20 ianuarie a.c.  Legea compusă din şase capitole şi douăzeci şi trei de articole se rezumă la stocarea tuturor convorbirilor noastre telefonice (de unde, cu cine, cât vorbim, când, cât şi locaţia exactă a apelatului), a sms-urilor (când şi cui), şi activitatea pe internet (data şi ora conectării, numele şi adresa abonatului, verificarea e-mail-urilor expediate).

Cam la aşa ceva se rezumă atitudinea Uniunii Europene asupra cetăţenilor săi când vine vorba de legislaţii inspirate din conceptul american de securitate.

Potrivit ANRCTI, legea se va aplica celor 2.176 de operatori autorizaţi in acest moment în sectorul telecomunicaţiilor. Nerespectarea sarcinilor legate de păstrarea datelor timp de 6 luni, de asigurarea securităţii informaţiilor, se va sancţiona cu amendă de la 2.500 pana la 500.000 de lei, iar cei care accesează fără autorizare bazele de date sau le transferă riscă de la 1 la 5 ani de închisoare.

În fiecare dintre noi zace un potenţial infractor !

Sub privirile neputincioase ale unei societăţi civile parcă paralizată şi incapabilă să acţioneze, clasa politică mai dă o lovitură libertăţii individuale şi, în stilul caracteristic, asigură că acest act normativ a fost adoptat pentru a stopa terorismul şi că nu conţinutul conversaţiilor contează, ci anumite date din ele ce vor fi stocate timp de 6 luni într-o uriaşă bază de date a furnizorilor de comunicaţii, care vor suporta investiţiile. Adică investiţii noi, rezultă mărirea tarifelor. Concluzia: suntem urmariţi legal pe propria cheltuială.

Oricum ar da-o şi ar întoarce-o, politicienii nu-şi scot pălăria, pentru că tot se încalcă art. 28 din Constituţia României, care specifică foarte clar: “secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil”!

În ciuda crizei financiare în care ne scăldăm, în ciuda lipsei locurilor de muncă, în ciuda unui iminent dezastru economic care ne bate la usă, politicianismul dâmboviţean nu poate dormi noaptea din cauza lui nea Ion care îl sună pe nea Gică să-l întrebe cu cât s-a mai scumpit pâinea.URSS ar fi murit de invidie dacă ar fi prevăzut spectaculoasele rezultate ale urmaşilor lor de la Bruxelles !

Filajul naţional în “interes de stat”

Prevenirea terorismului nu are nici o legătură cu prezenta lege. Dacă ar exista un terorist ar putea foarte simplu să organizeze un atentat chiar prin telefon, pentru că până la urmă nu contează conţinutul conversaţiilor, nu? Iar dacă va fi prins dupa 5 luni şi 30 de zile, a doua zi nu va mai exista nici o dovadă pentru incriminare.

Să luăm de exemplu şi situaţia unui avocat. Conform statutului profesiei: “Orice comunicare sau corespondenţă profesională între avocaţi, între avocat şi client, între avocat şi organele profesiei, indiferent de forma în care a fost făcută este confidenţială. ”. Cam aşa sună art. 10(1), iar clasa politică a anului 1995 adopta legea 51, care bate şi mai mult în cuie statutul: „Contactul dintre avocat şi clientul său nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect, de nici un organ al statului.”

Ori, domnilor politicieni, nu prea se cam bat cap în cap legile promulgate de dumneavoastră ?

Libertatea, pentru care s-a murit pe străzi în decembrie `89, rămâne astfel un ideal neîmplinit nici până astăzi şi pare tot mai îndepărtat, având în vedere faptul că alături de monitorizarea telefoanelor, a e-mail-urilor şi sms-urilor s-a introdus şi obligativitatea adoptării paşapoartelor cu cip-uri biometrice, apoi a buletinelor şi a permiselor de conducere, în care înmagazinarea amprentei oculare părăseşte scenariile de la Hollywood şi se transpune în viaţa reală.

Cu riscul de a fi etichetaţi drept fanatici sau extremişti, ne opunem acestei legi, şi considerăm că acceptarea situaţiei ne face pe toţi părtaşi ai unei noi îngrădiri a libertăţii, lăsând în mod conştient cale liberă unui nou sistem de monitorizare şi control, mult mai sofisticat şi mai greu de răpus decât cel care a făcut viaţa atât de amară până în 1989.

Marius Florian


Galerie foto:

{gallery}2009/nr2/legea298{/gallery}

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.