Cadran international

Libia a fost o țară înfloritoare sub dictatorul Gaddafi, acum este o ruină democratică

      Mesajul Colonelului Muammar al-Gaddafi – testamentul său în faţa poporului, necenzurat şi nemodificat – tradus din limba […]

 

 

 

Mesajul Colonelului Muammar al-Gaddafi – testamentul său în faţa poporului, necenzurat şi nemodificat – tradus din limba engleză:

În numele lui Allah, binefăcătorul şi milostivul … De 40 de ani sau mai mult – nu-mi aduc aminte – am făcut tot ce-am putut pentru a da oamenilor case, spitale, școli, iar când le era foame, le-am dat mâncare. Am făcut chiar terenuri agricole din deșert, m-am împotrivit atacurilor cowboy-ului Ronald Reagan (n.t. fostul preşedinte american Ronald Reagan care a încercat în anii 80 să-l omoare pe Gaddafi cu o rachetă teleghidată) … el a încercat să mă omoare, dar a ucis-o pe fiica mea adoptivă, luând astfel viaţa unui copil nevinovat sărac. Apoi, i-am ajutat pe frații și surorile mele din Africa, cu bani pentru Uniunea Africană.

Am făcut tot ce-am putut pentru a ajuta oamenii să înțeleagă conceptul de democrație reală. Dar n-a fost niciodată îndeajuns, așa cum unii mi-au spus, chiar și oamenii cu 10 case, haine noi şi mobilier nou n-au fost mulțumiți, dorind şi mai mult. Ei le-au spus americanilor că au nevoie de «democrație» și «libertate», fără să-şi dea seama că este un sistem sinucigaş, unde «câinele cel mai mare» mănâncă totul, iar în America nu există medicamente gratuite, spitale gratuite, locuințe gratuite, educație gratuită și nici mâncare gratuită, cu excepția cazului când oamenii trebuie să cerșească sau să meargă la cozi lungi pentru a mânca o supă.

Nu, indiferent ceea ce am făcut, niciodată nu a fost de-ajuns pentru unii, dar alții ştiau că eu sunt «fiul” lui Gamal Abdel Nasser (n.t. preşedinte egiptean între 1956 şi 1970), singurul lider arab și musulman adevărat, care a revendicat Canalul Suez pentru poporul său, așa cum eu am revendicat Libia pentru oamenii mei; eu am încercat să-i urmez calea, pentru a-i ţine pe oameni departe de dominația colonială, de hoţii care au vrut să fure de la noi.

Acum, mă aflu sub atacul celei mai mari forțe din istoria militară, iar micul meu frate african, Obama vrea să mă omoare, să ne ia libertatea, pentru a nu mai avea parte de case gratuite, de sănătate gratuită, de educație gratuită, de hrană gratuită, și pentru a-l înlocui cu stilul american de jecmănire a oamenilor, denumit «capitalism», dar noi, cei din lumea a treia, știm cu toţii ce înseamnă asta, înseamnă ca marile corporații să conducă țările, să conducă lumea, iar oamenii să sufere.

Aşadar, dacă nu mai există nicio opţiune pentru mine, trebuie să fac tot ceea ce pot, și, dacă Allah dorește, voi muri urmând calea sa, calea care a făcut din ţara noastră una bogată în terenuri agricole, în produse alimentare și chiar ne-a permis să ne ajutăm frații noştri africani şi arabi.

Nu vreau să mor, dar dacă acest lucru nu poate fi evitat, pentru a salva acest pământ, poporul meu şi oamenii care toţi sunt copiii mei, atunci sunt gata să mă sacrific.

Fie ca acest testament să fie vocea mea în lume, căci m-am ridicat împotriva atacurilor NATO, pentru a înfrunta cruzimea, trădarea, ambițiile colonialiste ale Occidentului, stând alături de frații mei africani şi arabi, ca un far de lumină.

Când alții îşi construiau castele, eu trăiam într-o casă modestă dar și într-un cort. N-am să uit niciodată tinerețea mea din Sirte, faptul că nu am cheltuit inutil banii noştri naţionali, și, asemenea lui Salah-al-Deen, marele nostru lider musulman, care a salvat Ierusalimul pentru islam, eu am luat doar puțin pentru mine…

În Occident, unii m-au numit «nebun», şi, deşi ei știu adevărul, încă continuă să mintă; ei știu că țara noastră este independentă și liberă şi nu se află sub dictatura colonială. Vreau să fie clar pentru poporul meu că voi lupta până la ultima suflare pentru a fi liberi… Fie ca Allah atotputernic să ne ajute să rămânem credincioşi și liberi.

                                                                            Col. Mu’ummar Qaddafi, 2011/05/04
                                         Tradus în engleză din discursul original, de către Prof. Sam Hamod, Ph.D.

 

              De ce a fost omorât Muammar al-Gaddafi? Să vedem ce nu le-a convenit libienilor, de ce l-au omorât pe liderul lor Muammar al-Gaddafi

  1. Libia lui Gaddafi nu avea nici o datorie faţă de nimeni în lume.
  2. Preţul unui litru de benzină era de 0.14$
  3. Preţul unei pâini era de 0.15$
  4. Învăţământul şi spitalizarea erau gratuite.
  5. Tinerii căsătoriţi primeau în dar 64.000$ pentru a-şi procura apartament.
  6. Fiecare familie libiană avea propria casă.
  7. Pentru fiecare membru, familia libiană primea anual 1000$ subvenţii.
  8. Pentru fiecare copil nou născut, familia primea 7000$, ajutor material.
  9. Ajutorul de şomaj 730$ lunar.
  10. Orice libian, dacă era admis la oricare facultate din lume, primea 2500 euro de la stat plus întreţinere plus un automobil.
  11. Salariul unei asistente medicale era de minim 1000$.
  12. Automobilele în ţară erau vândute numai la preţ de fabrică.
  13. La deschiderea propriei afaceri, Jamahiriya Libiană oferea un ajutor material de 20000$, într-o singură tranşă.
  14. Nu exista impozit pe imobil, la apartamente şi casele de locuit.
  15. Impozitele mari erau interzise prin lege.
  16. Cetăţenii libieni primeau creditele fără dobândă din partea statului.
  17. Energia electrică era gratuită pentru populaţie.
  18. În toată ţara era dezvoltată o reţea de magazine pentru familiile cu mulți copii, în care alimentele de bază erau vândute la un preţ simbolic.
  19. Pentru vânzarea produselor alimentare cu termenul expirat – amenzi astronomice.
  20. Pentru falsificarea preparatelor medicale – pedeapsa cu moartea.
  21. Vânzarea şi consumul de alcool – interzis prin lege.
  22. Intermedierea în vânzarea imobilelor – interzisă prin lege.
  23. După venirea la putere a lui Gaddafi, din Libia au fost alungate marile corporaţii.
  24. Doar după preluarea puterii de către Gaddafi, negrii din sudul Libiei au primit drepturi cetăţeneşti.
  25. În 40 ani de „dictatură” populaţia ţării a crescut de trei ori, iar mortalitatea infantila s-a micşorat de nouă ori.
  26. Speranţa de viaţă a crescut de la 51,5 la 74,5 ani.
  27. Gaddafi a luat decizia de a scoate Libia din sistemul bancar mondial şi alte 12 tari arabe erau gata să-i urmeze exemplul.
După cum spun americanii, familia Gaddafi avea proprietăţi în valoare de zeci de miliarde, însă dacă luăm în calcul că la noi toate cele mai sus enumerate lipsesc dintotdeauna, iar politicienii noştri totuşi sunt multi miliardari, vă daţi seama ce moarte ar merita ei? Acum Libia nu mai are nimic, în afară de „democraţie”. În concluzie ce ar fi de spus? Fiecare şi-o face cu mâna lui…

                                                                                                              Sursa: Internet

1 Comment

  1. Andi

    A avut soarta marilor conducatori care s-au pus contra globarizarii ( controlului total prin care ne vom pierde identitatea, tradiția, stilul de viața, valorile, etc . ). Dar la fel ca și in blocul comunist așa ceva nu se putea intampla fara ajutorul unor tradatori de neam și țara.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*