Observator

Liniște, vă rog! Președintele lucrează la un SMS de maximă importanță pentru țară

         FRAGMENȚEL DE ISTORIE CONTEMPORANĂ       Motto: „Liniște, vă rog! Președintele lucrează la un SMS […]

 

       FRAGMENȚEL DE ISTORIE CONTEMPORANĂ

      Motto: „Liniște, vă rog! Președintele lucrează la un SMS de maximă importanță pentru țară!”

În atmosfera călduță a biroului de 8,00 x 8,00 metri (ajuns la dimensiunile astea prin reamenajare și modernizare) din VILA LAC 3, Klaus se dedică muncii intelectuale, îmbrăcat într-un trening drăguț, business casual, în culoarea sobră a lucrului bine făcut. E dimineață și se simte în formă, deoarece a mâncat deja șnițel, leberwursti, ștrudel, cremșnit și a băut, ca să se dreagă, un soi de sirop de tuse alcoolizat, numit jagermeister.

Trebuie să scrie un text pentru ziua națională a Franței, pe care ambasada o sărbătorește în avans taman într-o zi de vineri… pe 12 iulie… de parcă Franța n-ar ști ce ocupat e el în zilele de vineri. A aflat de recepție pe când se afla cu bagajele gata făcute pentru mini-vacanța de la Neptun, care venea după mini-relaxarea cu partida de golf (aia de-a câștigat-o, deoarece a jucat singur iar sepepiștii lui sunt instruiți cum să vâre discret în găurice, cu călcâiul, câte-o bilă mai rebelă care nu vrea și nu vrea), cea exact de după mini-declarația de presă prin care a trasat niște magistrale directive CSM-ului…și l-a lăudat pe GRECO- cine dracului o fi ăla, că nu-l cunoaște personal, dar după cum scrie sigur-sigur e anti PESEDEU. Negreșit, e o șaradă aici: de ce și-a pus Franța ziua națională exact în luna iulie? că dacă o punea mai către toamnă acum nu era nevoit să scrie un text vibrant, din care să răzbată întreaga lui măreție și sensibilitate… s-o fi făcut cu intenție, numai ca să-i strice lui bucuria vacanței?

Să revenim… aplecat deasupra tastaturii, Klaus se gândește că pentru unul ca el nu e mare lucru să scrie patru-cinci fraze, deoarece dânsul a scris deja trei cărți care s-au vândut ca pâinea caldă și în țară și peste hotare , cu mențiunea că americanii sunt mai puțin înclinați către literatura de calitate, și, drept urmare, la New York n-a vândut decât puține exemplare, în timp ce chinezii sunt mai serioși și mai sensibili la frumos și-au cumpărat vreun milion de „PAS CU PAS” … deh! comuniști-necomuniști, oamenii din Beijing citesc pe rupte !

Apoi, privind gânditor pagina virtuală, lui Klaus îi trece prin minte că patru-cinci fraze înseamnă un efort prea mare, acum, înainte de binemeritata vacanță. O frază inteligent alcătuită ar fi suficient. O frază ca un proverb…de exemplu, cam ca „Guten morgen căciulă, că stăpânul n-are gură!” … ce adânc! Un președinte cu o activitate literară atât de prolifică, poate cuprinde un evantai de trăiri într-o singură frază… sau, de ce nu? într-o propoziție…și o propoziție poate fi atât de profundă încât să se transforme în aforism, nu-i așa? Da, îi va scrie lui Macron o telegramă oficială conținând un aforism din maximum șapte cuvinte, ca să fie ușor de reținut…dar de ce din șapte cuvinte? Cugetările cele mai tari sunt alea de cinci-șase cuvinte…sau patru cuvinte… mai curând să-i scrie un e-mail … deși, dacă se gândește mai bine, ar părea mai decent, mai potrivit, să posteze două-trei cuvinte pe Facebook.

Ajuns aici, Klaus întinde mâna după telefonul mobil și se apucă să butoneze pentru un SMS. „…Un SMS către Emmanuel Macron …iată o chestie mai elegantă, mai de impact”, gândește președintele, și, plin de importanță, se străduiește să scrie ceva cu adevărat epocal, ceva care să-i reflecte statura prezidențială, dar nu pe aceea obișnuită, ci pe aceea monumentală, cu căciulă … ceva strivitor, ce să mai zic… Cu sufletul la gură, căci creația e întotdeauna epuizantă , tastează „JOYEUX ANNIVERSAIRE!”, apoi semnează… a fost greu, dar s-a descurcat.

Încurajat de reușită, Klaus socotește că SMS-ul s-a dovedit, iată, o cale perfectă de comunicare oficială. Așa că, mult mai bine dispus, hotărăște ca anul viitor când el va fi tot președintele României, că doar n-o să-l voteze lumea pe Dan Barna, să-i dea un SMS, cel puțin la fel de tulburător, de ziua Americii și lui Donald Trump… deși pe ăla nu-l prea simpatizează… doar toată lumea știe că el, prezidentul, a ținut în inima lui cu Hilarry, cu Departamentul de stat și cu Hans Klemm…

                                                                                                                            Luminița ARHIRE

2 Comments

  1. Cristian

    Sublim articol, felicitări !

  2. gigimutu

    iohanel nici macar nu stie sa scrie, ce pixul meu!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*