Atitudini

Liviu Antonesei: „Scoaterea armatei în stradă este o măsură tipică dictaturilor militare sau unei «stări marțiale» instalate fără suport legal”

         Liviu Antonesei – Dacă nu aș fi devenit un laș… Dacă nu aș fi devenit un […]

 

       Liviu Antonesei – Dacă nu aș fi devenit un laș…

Dacă nu aș fi devenit un laș, astăzi la ora 13 (nota redacției: 25 martie 2020), după ce s-ar fi terminat intervalul în care aș fi putut ieși în țarcul închisorii, aș fi postat textul de mai jos fără această introducere. Iar mîine la aceeași oră, aș fi pus decizia în aplicare. Din păcate, m-am consultat cu cîțiva apropiați, fiind totuși vorba despre o decizie importantă.

Fără excepție, m-au descurajat toți, cu cele mai diverse argumentații. Că nu mai sînt așa de tînăr și rezistent ca pe vremea primei greve a foamei, ceea ce e adevărat, dar nu prea este în chestiune. Că nu am pentru cine face acest gest – nu văd cum e lumea noastră? -, nu știu dacă asta e adevărat, dar nu făceam asta în primul rînd pentru lume, ci pentru a mă pune în acord cu mine însumi, cu principiile în care cred. Că vor intra cu forța peste mine și-mi vor opri acțiunea. Asta se poate, dar pentru asta ar fi trebuit s-o declanșez! Și multe, multe alte argumente. Dacă m-am decis să anulez ceea ce-am hotărît astă-noapte, nu este însă vina lor. Ei m-au sfătuit cum credeau ei că e mai bine pentru mine. Este exclusiv vina mea, a lașității mele, a dispariției curajului fizic, care nu mi-a lipsit toată viața.

De la ora 13, cînd trebuia să public textul, am întors problema pe toate părțile. Am vrut să trimit în neant textul, să nu rămînă probă a lașității mele. Apoi, mi-am dat seama că nu ar fi onest, că trebuie să-mi asum această lașitate. În afară de asta textul e bun și nu are nici o vină că rămîne numai text în loc să devină și faptă. Așa că-i dau drumul în lume, asumîndu-mi toate ideile sale, chiar dacă n-am fost în stare să-i ofer și un trup… Nu e prima oară cînd un text este superior autorului său. Da, am pus poza cu masca din rușine….

                   Liviu Antonesei – Declar greva foamei

În fața escaladării fără precedent a măsurilor luate de către autoritățile românești care lezează grav drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor români, conștiința și onoarea îmi cer să reacționez, mai ales că populația, de teamă, din obișnuință, nu știu, pare anesteziată, iar presa, cu puținele excepții pe care le salut, pare să fi trecut de partea represiunii, e vîndută puterii. Nu neapărat pe bani.

În fapt:

1. Autoritățile au început deja să introducă cenzura. Pot evoca două exemple vizibile, care a fi putut fi văzute de toată lunea, dar le-au semnalat puțini:

1.1. Amenințarea închiderii unui site sub pretextul că ar fi publicat știri false este un act grav de cenzură, mai mult o amenințare transmisă tuturor instituțiilor de presă, de orice formă, din țară. Comitetul de Comunicare Strategică se crede, probabil, Ministerul Adevărului, după formula lui Orwell din 1984.  Nu este, pentru că nimeni nu știe mai nimic despre boală, nici experții, inclusiv cei români, din comitetele cu pricina, care se contrazic între ei și dau populației sfaturi contradictorii. Dacă onor Comitetul de Comunicare Strategică socotește că o informație este falsă trebuie s-o combată prin ceea ce socotește că ar fi adevărul. Presa serioasă, ba chiar și tabloidă publică mereu, la loc de frunte, comunicatele. Adesea nici nu publică altceva în chestiunea epidemiei/ pandemiei.

  • Măsurile adoptate prin ordonanța militară 3, inspirate de discursul președintelui, sînt stupefiante. Unele dintre ele sînt de natură fascistă, altele de dictatură militară sau un regim de legea marțială fără lege.

2. Adresa către prefecți trimisă de un nefericit secretat de stat de la ministerul de interne – că din proprie inițiativă e la mintea cocoșului că nu a făcut-o – prin care se interzice acestora să ofere orice informații privind dinamica bolii – statistica îmbolnăvirilor, a deceselor etc -, cu excepția celor „pozitive” este o încălcare a dreptului cetățeanului la informare, a libertății de expresie a jurnaliștilor, precum și o punere între paranteze a legii accesului la informațiile de interes public.

2.1. Introducerea unei distincții arbitrare în tratamentul cetățenilor acestei țări în funcție de vîrstă este tipică regimurilor fasciste, care făceau asemenea distincții în funcție de etnie, rasă, orientare sexuală etc. Noi, bătrînii sîntem evreii, negrii, homosexualii regimului Iohannis, care se pretinde unul democratic. Mai rămîne să ne pună banderole galbene, culoarea liberalilor, la braț și să ne ducă în lagăre de concentrare, poreclite „centre de odihnă și recreere”. Faptul că între discursul prezidențial, de interzicere completă a ieșirii  „bătrînilor” din casă, și textul din ordonanță, care ne lasă două ore pe zi la cumpărături, medici, la plimbarea prin țarcul închisorii, nu schimbă nimic din natura fascistă a discriminării, sulemenește doar un fascism hard într-unul soft.

2.2. Alocarea către armată a unor sarcini privind ordinea publică, scoaterea armatei în stradă, este măsură tipică dictaturilor militare sau unei „stări marțiale” instalate fără suport legal. Din cîte știu, legea marțială nu a fost activată, Ultimul care a procedat similar a fost Ceaușescu, care a și pus de altfel armata să tragă în propriul popor. Cum a sfîrșit Ceaușescu știm. Sper ca acest lucru să nu se mai întîmple. Cum starea de nervozitate crește, văd asta pe net, cun autoritățile sînt de fapt depășite de situație și recurg la măsuri disperate, o grijă am, să nu-i scape unuia mîna pe trăgaci! Nici nu-mi pot imagina că un asemenea ordin ar putea fi dat. Se termină totul într-o baie de sînge,

                                                   Prin urmare:

1. Cer autorităților române să retragă toate actele de cenzură și să-și ia public angajamentul că nu va introduce cenzura, respectînd astfel Constituția și Declarația Universală a Drepturilor Omului.

2. Cer președintului țării și guvernului retragerea discriminării fasciste dintre cetățeni, în funcție de criteriul fixat arbitrar al vîrstei.

3. Cer președintelui țării, că doar e comandant suprem, să recheme armata în cazărmi. Sau dacă îi este atît de frică să declare legal starea marțială.

Dacă aceste lucruri nu se petrec în termen de 24 de ore de la publicarea prezentei declarații aceasta va fi pusă în operă, începînd din 26 martie anul curent, la aceeași oră la care am postat textul. Am mai făcut o singură dată greva foamei, în ianuarie 1990, împotriva cenzurii tipografice. După șase zile de grevă ministrul culturii de atunci Andrei Pleșu a reușit să bage mințile în capetele tipografilor manipulați care nu lucrau decît publicațiile pro-feseniste, Am mai continuat greva pînă în ziua a zecea, ca să mă asigur că înțelegerea este respectată. Cît va fi nevoie acum, nu pot să știu, Dl Pleșu era totuși un om cultivat, oleacă de disident în timpul comunismului, pe cînd troglodiții ăștia…

Tehnic vorbind, va fi o grevă a foamei pe termen nelimitat. Sau pînă cînd cerințele primesc răspunsurile favorabile. Greva se va manifesta prin abținerea completă de alimente. Voi consuma însă apă, ceaiuri de plante cu lămîie, cafea slabă fără zahăr, lapte sau îndulcitori și voi lua medicamentele prescrise de medici pentru evitarea consecințelor diabetului de tip 2, aflat acum sub control perfect. Îmi voi lua medicamentul antiglicemic, că vreau să protestez, nu să mă sinucid! Voi sta încuiat în casă, voi renunța la pomana celor două ore în țarc, voi respinge asistența medicală, pentru că medicii sînt ocupați cu epidemia, voi răspunde la telefon și la mailuri, cît voi fi în stare și dacă în nemernicia lor, securoii de tip nou nu-mi vor tăia comunicațiile. Voi continua să fumez, probabil mai rar și doar pipă. În fiecare zi, după prima zi de grevă, voi posta o poză portret, ca să poată fi observată de cei interesați cum îmi evoluează starea. De asemenea voi ține un jurnal public. „jurnal de grevist al foamei” sau „jurnal din arestul la domiciliu, nu știu exact.

Pentru că, din nefericire, cunosc destul bine clasa noastră politică, securimea și așa-zisa presă, anunț că în momentul în care postez textul pe blog, acesta va fi fost plecat deja pe circa 200 de adrese de mail din România și străinătate – rude, prieteni, cunoscuți, ambasade, jurnaliști, politicieni, colegi scriitori, chiar și pe singura adresă de la președinție pe care o am etc, așa că e greu de crezut că veți putea pune batista pe țambal.

Știu exact ce va urma – amenințări alternate cu promisiuni, incitarea apropiaților să facă presiuni afective asupra mea, ponegrirea în presa „de partid și de stat”, acuzații etc. Veți afla despre mine lucruri despre care habar nu aveați. Pe care le voi afla și eu, desigur, fiind inedite! Acuzația de nebun ar putea fi cea mai blîndă!

Sînt nebun? Nu. Cum aș putea fi cînd sînt interesat de drepturile și libertățile concetățenilor mei? Sînt numai un om liber, cum m-am străduit să fiu toată viața. În general, am reușit. Un om liber este acela care este capabil să ia decizii grave, decisive atunci cînd nimeni, din frică, din oboseală, din nepăsare, nu le ia. Nu îndemn pe nimeni să mă urmeze, țara are nevoie de oameni în stare bună, pe deasupra ar risca să fie taxați de imitatori,

Sînt bucuros să fac asta? Deloc, dar nu am încotro. Puteam să mă declar în nesupunere civică și să mă preumblu prin oraș cît voiam, doar că exista riscul autocontaminării și apoi al contaminării altora. Ce cîștig prin asta? Nimic, îmi păstrez doar onoarea, singurul bun la care țin în afara libertății. Ce-aș pierde dacă nu aș face-o? Limpede, onoarea și tocmai atunci cînd libertatea se duce dracului!

În rest, faceți tot ce puteți pentru a vă autoproteja. În halul în care au dus sistemul medical treizeci de ani un șir pluralist de guvernări cleptocrate și habarnamiste, altă soluție nu este. Protejați-vă și protejați-i pe cei dragi. Cînd va trece molima asta și molima politrucă, vom avea vreme să rîdem de prostia și ticăloșia celei din urmă…

                                                                                                 Liviu Antonesei
                                                                                        Scriitor de aproape 67 de ani
                                                                                            25 Martie 2020, în Iași

Sursa: antoneseiliviu.wordpress.com

3 Comments

  1. adria

    Felicitări pentru curaj și sinceritate. În legătură cu proiectata grevă a foamei, stați liniștit; ar fi fost un sacrificiu absolut inutil. Multă sănătate și vă așteptăm cu alte analize penetrante ale vremilor pe care le trăim.

  2. gigimutu

    domnu Antonesei,

    i-ati scris si ”mortului viu de la Cotroceni”? ca asa l-a caracterizat domnul Cristoiu intr-un articol de ieri. ala e surd, mut si orb!!! nu stiu ce cauta la Cotroceni!!!

  3. IQ100

    legal, nelegal , nu mai conteaza.
    ne arat ca deja ‘armata” este a suprastatului , “monitorizand” sclav,,aaasta, cetatenii..
    “Armata” ca si ‘PNL” sau ‘PSD” sau “Romania” sau ‘SSI” sunt nume vechi cu un continut nou.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*