Observator

Lucruri care încă se țin la secret

  Sînt lucruri pe care le-am aflat în timp, pe surse cum se spune, fără să am dovezi – dar […]

 

Sînt lucruri pe care le-am aflat în timp, pe surse cum se spune, fără să am dovezi – dar lucrurile se leagă. La începutul anilor ’80, URSS intrase într-o criză puternică. Concurența cu SUA pe planul înarmării dar și al cuceririi spațiului cosmic, războaiele purtate în străinătate, ajutorul acordat țărilor sărace (Cuba, Vietnam, Coreea de Nord, Angola, etc.) secătuiseră bugetul. Se pare că încă de pe vremea în care Iuri Andropov se afla în fruntea KGB (pînă în 1982) se hotărîse schimbarea politicii.

Decesele succesive în scurt timp ale secretarilor generali ai PCUS (Brejnev – 1982, Andropov – 1984 și Cernenko – 1985) au determinat ca punerea în aplicare a planului să fie realizată de Gorbaciov.

Dar Gorbaciov a fost ori trădător, ori un om slab, naiv, pe care George Bush Sr. și Helmuth Kohl l-au jucat pe degete cum au vrut, încălcîndu-și promisiunile.

Se prefigura destrămarea URSS, ceea ce nu făcea parte din planul inițial. Pe 11 martie 1990, Lituania deja își proclamase independența. Letonia și Estonia se pregăteau și ele să facă același pas.

După negocieri anevoioase, republicile au căzut de acord asupra termenilor unui nou tratat unional, care le-ar fi transformat în republici independente într-o federație cu un președinte, politică externă și armată comune. Tratatul urma sa fie semnat pe 20 august 1991.

Se deschidea calea dizolvării țării.

Un grup de „conservatori”, cum au fost numiți, s-au reuniți în ceea ce ei au numit Comitetul de Stat de Urgență și au declanșat puciul din 19 august 1991 încercînd să preia puterea,  Din acest Comitet făceau parte printre alții vicepreședintele Uniunii Sovietice, Ghenadi Ianaev, numit președinte interimar. președintele KGB-ului, Vladimir Kriucikov, ministrul de interne, Boris Pugo, ministrul apărării, Dimitri Iazov și primul-ministru, Valentin Pugov.

Puciul a eșuat, după care, pentru ei, a urmat dezastrul. URSS s-a destrămat, președintele noii Rusii, Boris Elțin, s-a dovedit a fi un alcoolic corupt care s-a înconjurat cu consilieri evrei americani, începîndu-se jefuirea enormelor bogății ale Rusiei.

Cînd mi-am dat seama de adevăratul motiv al puciului, mi-am dat seama că ei (știind ceea ce noi nu știam), au acționat din patriotism. Și mi-am dat seama că și eu, în locul lor, aș fi făcut la fel.

La vremea aceea, s-a scris și vorbit mult despre puciul de la Moscova, încercat de forțe conservatoare, retrograde, inadaptabile noilor realități politice, după care s-a pus batista pe țambal. Acum, știindu-se mai mult și văzîndu-se ce s-a întîmplat cu  URSS și apoi cu Rusia, puciul trebuie văzut într-o altă lumină.

Nu este important numai ce se întîmplă azi, ci și ceea ce s-a întîmplat în trecut, fiindcă din trecut, cine vrea și poate, înțelege multe.

                                                                                                        Dan Cristian IONESCU

2 Comments

  1. alex

    Mare adevar, d-le, D.C.Ionescu! Trebuie sa invatam din greselile trecutului dar societatea romaneasca a cam uitat!

  2. IQ100

    inclin sa cred ca gorbi a fost tradator, adica agent usandez..ce e interesant este ca uin subordine l-a avut pe un anume nea’ Ion, care e si el om….ceea ce ar insemna ca noul nostru partener strategicde fapt ne-a cumparat/preluat (la posta) cu voia ursilor de la rasarit…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.