Observator

Mănăstirea Comana, întâlnirea anuală a celor cu România în suflet (II)

     ULTIMA ÎNTÎLNIRE PATRIOTICĂ DE LA MĂNĂSTIREA COMANA (II) Să continui episodul trecut. Din program, aflăm următoarele: 13:53  Părintele Constantin Cârlan […]

 

   ULTIMA ÎNTÎLNIRE PATRIOTICĂ DE LA MĂNĂSTIREA COMANA (II)

Să continui episodul trecut. Din program, aflăm următoarele:

13:53  Părintele Constantin Cârlan Ungureanu de la parohia Sfântul Ștefan Călărași din București, ne va prezenta sfânta icoană purtată de ostașii români la forțarea Prutului în 1941. (Click pe fotografii pentru a le vedea mărite!)

Ca să fac economie de efort, trec aici explicațiile pe care părintele Constantin mi le-a trimis prin mail:

Sfânta icoană a aparținut familiei Mareșalului Ioan Antonescu, care a dăruit-o Armatei Române spre a fi Înaintemergătoare în campania de trecere a Prutului, pentru eliberarea fraților basarabeni. Icoana a mers până la Odesa, unde, la Sărbătorirea victoriei de eliberare a Basarabiei, Mareșalul a îngenuncheat și a sărutat icoane. Icoana are urme de sânge ale soldaților răniți care au sărutat-o. De la familia Mareșalului Antonescu, icoana a fost dată spre păstrare în custodia Societății Naționale a Femeilor Ortodoxe Române, Societate care a fost prezentă la Odesa la sărbătorirea victoriei Oștirii Române prin Președinta SNFOR, Alexandrina Cantacuzino (a se vedea lucrarea Alexandrinei Cantacuzino – Misiunea românismului la Odesa, 1943).”

14:18  Societatea Națională a Femeilor Ortodox Române cinstește veteranii de război prezenți și luptătorii pentru adevărul istoric.

Doamna Elena Cârlan-Ungureanu, președinta Societății Naționale a Femeilor Ortodoxe Române, a ținut o cuvîntare prin care a evocat contribuția femeilor Țării la Primul Război Mondial (și nu numai atunci). Redau acest discurs întrucît eforturile și sacrificiile româncelor creștine merită cunoscute:

                                               Onorată Asistență,

Pășim cu emoție pe meleagurile Mănăstirii Comana, unde în anul 1916 sute de ostași români și-au dat viața pentru apărarea  Culturii, Credinței și identității neamului nostru românesc, pe frontul de pe apa Neajlovului, adunați aici în Cimitirul Mănăstirii Comana, făcându-li-se loc de odihna la tâmpla altarului Bisericii.

Ei au fost Primii jertfiți la care li se vor adăuga alte zeci de mii de soldați români, ruși, francezi, căzuți pe toate câmpurile de luptă de la Apa Neajlovului și pănă la Mărășesti la 6 august 1917,  pentru Întregirea Neamului nostru românesc.

Astăzi, la peste 100 de ani de la aceste evenimente, noi, Societatea Națională a Femeilor Ortodoxe din România ne alăturăm înaintașelor noastre care au oblojit rănile soldaților, au mângâiat vâduvele și copiii orfani și nu în ultimul rând au îmbălsămat trupurile soldaților căzuti.

Dacă Societatea noastră și-a făcut prezența la Mărășești, unde a ctitorit Biserica Neamului și a adunat osemintele a peste 10.000 de ostași români, construind un „Cuib de odihnă pentru Șoimii din Carpați”, asta nu înseamnă că nu am fost prezente în toate teatrele de operațiuni militare ale primului si celui de-al  doilea război mondial. Încă, din anul 1910 de la înființare,  SNFOR s-a pregătit pentru a face față  acestor momente grele ale Primului Război mondial: la cursurile liceelor SNFOR se țineau lecții de asistență medicală, pansarea răniților. În 1912, SNFOR a făcut  comandă de brancarde pentru transportarea răniților și a participat cu brancardieri și asistente medicale în 1913 la războiul balcanic.

Societatea Națională a Femeilor Ortodoxe din România și-a transformat sediile  liceelor în spitale militare, dotându-le cu cele mai performante aparaturi medicale. Numai în Spitalul 113 a tratat peste 10.000 de ostași răniți din care au decedat doar 40 și li s-a înlesnit evadarea  a 110 ofițeri români, prizonieri ai armatei germane.

Societatea noastră a hrănit zilnic câte  40.000 soldați prizonieri și activi în perioada 1916-1918; a dotat cu lenjerie și toate cele necesare lagărele de prizonieri români sub Bucureștiul ocupat.

Președinta Societății noastre, Alexandrina Cantacuzino, în primăvara anului 1917, de Paști, a fost arestată  2 zile pentru că a îndrăznit să ducă ouă roșii pe lângă cozonac și alimente prizonierilor din lagărele Bucureștiului.

SNFOR s-a îngrijit de educația soldaților români prizonieri în lagăre, ținând cursuri de alfabetizare, învățarea meștesugurilor și a meseriilor.

Aceeași grijă având  și de românii rămași fără susținerea statului prin închiderea școlilor și a instituțiilor de stat după retragerea Regelui și a Conducerii de Stat  de la București la Iași, SNFOR  înființând  la periferiile Bucureștiului școli populare de alfabetizare și  biblioteci populare. De multe ori, aceste lecții se țineau în biserici, cu ajutorul preoților și a comitetelor parohiale.

În anul 1943, SNFOR a colectat de pe întreg teritoriul României 70 de vagoane de alimente pentru copiii înfometați ai Franței, această acțiune a fost făcută la cererea Ambasadei Franței la București si garnitura de tren a plecat prin Vama Curtici cu destinația Paris.

Astăzi, de Ziua Armatei, la Sărbătorirea a 100 de ani de la  Marea Unire, Societatea Națională a Femeilor Ortodoxe din România aduce un pios omagiu celor care s-au jertfit pentru realizarea acestui ideal.

Ne plecăm fruntea în fața Domnilor Veterani aici de față și le cinstim eroismul, oferindu-le în Anul Centenar: Medalia „Cultură, Ortodoxism, Patriotism”, emisă de Societatea noastră.”

Apoi, d-na Elena Cârlan-Ungureanu a trecut la decernarea medaliilor și a diplomelor.

Au fost înmînate d-lor generali de flotilă aeriană veterani de război Ion Dobran (ns. 5 febr. 1919) și Radu Theodoru (ns. 17 ian. 1924), prezenți la întîlnire. Au fost acordate veteranului de război Ion Paiu, care nu a mai avut puterea să coboare în București din nordul Moldovei, dar și post-mortem pentru gen. de brigadă Ștefan Cucu, fostul președinte al Uniunii Veteranilor de Război și Urmașilor Veteranilor.

.Au fost acordate două medalii care recompensau lupta pentru adevărul istoric fratelui Vasile Șoimaru din Chișinău și mie.

Au mai fost acordate două medalii părintelui arhimandrit Mihail Muscariu, starețul Mănăstirii Comana și d-lui Aurel Enache, primarul comunei Comana, pentru sprijinul acordat întîlnirilor noastre.

M-a bucurat faptul că am fost medaliat – eram obișnuit, în general, ca pentru ce am făcut, am scris sau am spus, să fiu pedepsit într-un fel sau altul, amenințat sau insultat. De data aceasta, iată că cineva mi-a găsit merite.

M-a întristat însă altceva. După decernarea medaliilor, cineva, de la Asociația Națională a Veteranilor de Război (condusă de gen. Marin Dragnea), prezent la întîlnire pentru a prezenta mesajului gen. Dragnea, a protestat contra medalierii gen. Ștefan Cucu.

Pentru cei care nu știu, o să le povestesc faptul că după întoarcerea armelor, o parte din militarii prizonieri români din URSS au format diviziile de voluntari „Tudor Vladimirescu” și „Horia, Cloșca și Crișan” – aceștia și-au recîștigat libertatea și au putut lupta pentru eliberarea Ardealului de Nord-Vest și, mai departe, pînă în Munții Tatra (zeci de mii dintre aceștia, cîștigîndu-și libertatea, și-au pierdut viața). Ei au intrat după 1990 în asociația înfințată de gen. Dragnea. Alții însă, au refuzat să se alăture celor împotriva cărora plecaseră la război, preferînd să accepte ani de zile foametea și gerul siberian al gulagului – aceștia s-au regrupat sub Ștefan Cucu.

Eu nu sînt în măsură să judec în acest caz pe nimeni.

Primii, la întoarcerea în țară, au primit titluri, medalii, decorații sovietice, au avut în general dosare de cadre „beton”, au fost promovați în aparatul de stat. Cei din urmă, cînd au reușit să se întoarcă din Siberia după ani de gulag, erau niște paria. Repet, nu judec pe nimeni, dar să te opui medalierii unui erou, este pur și simplu o porcărie. Iată însă că așa este în România democrată.

Recunosc, eu am propus medalierea lui Ștefan Cucu. L-am cunoscut în 1999 cînd mi s-a alăturat împreună cu Uniunea pe care o conducea în procesul pe care îl intentasem guvernului român ca să apăr nivelul de trai decent al poporului. A făcut Marin Dragnea ceva pentru poporul român?

                                                                                                           Dan Cristian IONESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*