Atitudini

Manuela Hărăbor: Avem nevoie de Biserică și de preoți în zilele pe care le trăim

    Acum, la Catredrala Patriarhiei, se săvârșește Parastasul pentru cei mutați la Domnul în cumplitul incendiu.  Vă spun asta […]

 

 

Acum, la Catredrala Patriarhiei, se săvârșește Parastasul pentru cei mutați la Domnul în cumplitul incendiu.  Vă spun asta pentru că prea mult s-a aruncat cu pietre în Biserică Ortodoxă, cum că a fost ordin de la Patriarh ca nimeni să nu se roage pe motiv că tinerii ar fi fost sataniști! O prostie! Biserica se roagă pentru orice creștin ortodox botezat, indiferent ce spune și ce face. Chiar și pentru acei creștini care acum aruncă cu pietre.

Trebuie să vă mai spun încă o dată. S-au făcut slujbe încontinuu pentru decedați, pentru răniți, pentru familii și pentru salvatori. În mănăstiri, acolo unde Sfântă Liturghie se săvârșește în fiecare zi, s-au pomenit și sâmbătă, nu doar duminică, și s-au pomenit și azi. Celor care spun că preoții nu au pus o mână pe umărul celor aflați în suferința, le spun că toți preoții care au parohii în spitale au fost alături de răniți și de familiile acestora, au săvârșit slujbă Sf. Maslu și au ridicat rugăciuni pentru toți spre tămăduire, au făcut parastase pentru cei ce care nu mai sunt.

 

Cât despre fapte de milostenie, au fost nenumărate. Știți de ce spitalele au tot spus că nu se confruntă cu lipsă de sânge? Pentru că a avut loc o campanie organizată de Patriarhie pentru donare de sânge cu mult timp înainte de această tragedie. Au strâns 7000 de litri de sânge pe care l-au dus la spitale. Mai știți că cei cinci copii orfani ai bietei femei de serviciu, care a murit, au fost luați în îngrijire de parohul Bisericii Delea Veche, în a cărui parohie locuiau, încă de sâmbătă dimineață, tot la îndemnul Patriarhului? Și asta înainte de teledonul organizat de Antenă 3 prin care acești bieți copii au primit o casă de la Primărie, în Militari. Acum se vorbește cu parohia din apropiere pentru a veghea asupra lor și pentru a avea grijă de ei atunci când ajutorul de 4000 de lei lunar, din partea Fundației Mereu aproape, nu va mai fi. Știți și de ajutorul de 60.000 de euro oferit familiilor greu încercate, tot din partea Patriarhiei?

Nu mergi să trâmbițezi faptele bune pe care le faci, e împotriva învățăturii date de Mântuitorul Hristos. Aceste lucruri apar doar în presa și televiziunea bisericii, doar pentru informarea credincioșilor, nu sunt știri preluate de televiziuni, pentru că nu se dorește. E păcat de Dumnezeu să judecăm atât de aspru biserică și pe slujitorii ei, mai ales acum în momente atât de tragice, când orice rugăciune trebuie să fie făcută împreună și din tot sufletul. Biserica înseamnă credincioși și cler deopotrivă, suntem datori să ne rugăm unii pentru alții, mai ales pentru aceia care cad în păcat (și aici vorbesc și de unii, și de alții). Nu mai puneți etichete pe o breaslă întreagă din cauza unor exemple nefericite. Orice pădure are uscături. Indiferent dacă și cât au greșit unii slujitori ai bisericii, Dumnezeu nu și-a luat harul de pe Biserica Ortodoxă Română. Sfintele Taine încă se săvârșesc în interiorul ei. Nu pedepsește Dumnezeu o mare de credincioși pentru că nu știu care preot e cum e.

De asta avem nevoie de Biserică și de preoți în zilele pe care le trăim. Avem nevoie să ne botezam copiii, să ne cununăm, să ne îngropăm morții, avem nevoie de Taina Spovedaniei și a Sfintei Împărtășanii, care nu pot exista fără preoți, care închină rugăciuni în față Sfântului Altar. Nu preoții, păcătoși și ei ca oricare dintre noi, săvârșesc toate acestea. Sfântul Duh lucrează prin ei, prin harul dat de Dumnezeu la hirotonire, o altă mare Taină. Haideți să fim împreună în aceste momente de durere maximă și să nu ne mai dezbinăm între noi. Puterea rugăciunii colective, făcută deopotrivă de credincioși și clerici, face minuni. Cu noi înșine, în primul rând. Dacă nu ne plac cei care ne păstoresc, să ne rugăm pentru ei, ca bunul Dumnezeu să-i aducă pe calea cea bună și să-i lumineze pentru a le fi de folos semenilor lor. Să ne ierte Dumnezeu pe toți și să ne lumineze! Doamne ajută!

                                                                                                                  Manuela HĂRĂBOR

10 Comments

  1. Roman Valeriu

    Mulțumim distinsa doamna pentru profunda lecție de noblețe sufleteasca. Iată ca in neamul românesc mai este loc pentru iubire, pentru firescul semn al Sfintei Cruci, pentru dorința sinceră de exprimare a prieteniei acordată sfinților si semenilor! Avem nevoie de asa ceva.

  2. MARIA

    Intotdeauna te=am admiratDoamna Harabor,dar acum m-ati uns la suflet!A fost cel mai din suflet mesaj si a-ati spus lucruri adevarate despre biserica noastra si credinta noastra care se pare ca moare incet,incet in poporul nostru.Dar oare mai sunt valori in care sa credm?Eu zic ca ,dar multi si-au pierdut increderea pana si in DUMNEZEU,iar daca vor continua asa nu vor face decat sa-si piarda sufletul ,care nu ar trebui niciodata luat de la Domnul.DRUM DE LUMINA !!!!

  3. Melcea Ioana

    Așa este! Toți am gândit cu mânie pentru cu nu s-a văzut la tv. Așa ne-am obișnuit să judecăm, să fim aprigi, dar de biserică avem nevoie și de reprezentanții ei preoții. Nu există pădure fără uscături, dar cei mai mulți își urmează harul și își fac datoria. Este drept că aș fi vrut să văd mai mult ajutor pentru nevoiași și în alte situații, să nu așteptăm să se întâmple o catastrofă să se facă utili, dar asta este!

  4. Pr. Cristian

    Dumnezeu sa va binecuvânteze stimata doamna. S-a aruncat cu noroi in Biserica lui Hristos. Iar eu ca preot, am suferit odata cu El, rana pe care unii din semenii nostrii au provocat-o! Este clar ca a izbucnit un război fără precedent contra Bisericii si a pastorilor ei!

  5. Mulţumim Manuela! Era nevoie de o persoană publică cum eşti tu şi pe care lumea o respectă să pună punctul pe” i” cum se spune, în problema cu biserica ortodoxă.
    Şi eu am observat o mare încrâncenare din partea unor oameni care din cauza frustrărilor lor personale sau datorită unor experienţe ostile din viaţa lor, dădeau vina pe biserică şi generalizau răul făcut de preoţi; pentru că aşa suntem unii dintre noi, trebuie să ” scoatem veninul” asemenea unei reptile atunci când suntem nefericiţi şi să vedem întotdeauna vina la alte persoane sau instituţii, nicidecum la noi.
    În loc să ne vindecăm rănile dîn suflet, nu facem altceva decât să căutăm vinovaţi.
    Este o satisfacţie diabolică atunci când, pentru moment, unii din noi ne vărsăm veninul pentru o clipă de liniştire a minţii sau a sufletului neliniştit.
    Am ajuns la concluzia după îndelungi căutări, că biserica ortodoxă a dat cei mai mulţi sfinţi şi martiri, oameni de o curăţenie interioară exemplară cum la alte culte nu găseşti.
    Şi totuşi, cel răul îi asmute pe oameni împotriva bisericii, pentru că doreşte ca cei mai mulţi să îşi piardă mântuirea. Iar în afara bisericii nu există mântuire.
    Să fim mai îngăduitori cu preoţii, căci ei sunt cei mai ispitiţi şi ţinţiţi în misiunea lor, de către Diavol.
    Nu toţi dintre ei sunt slabi şi decad de la credinţă; avem atâtea modele de sfinţi , preoţi şi călugări, care datorită rugăciunilor lor, ţara asta încă mai rezistă în aceste vremuri de restrişte. Nu e cazul să îi enumăr aici; ştim despre mulţi dintre ei ; şi avem în continuare preoţi cu mare har.
    Ideea e, că fiecare din noi trebuie să îşi aducă contribuţia sa în această lume; nu doar preoţii. Hai să îi lăsăm să îşi facă misiunea lor, iar noi să o facem pe a noastră. Căci nu amj venit aici doar să criticăm. Ci şi ca să facem ceva pentru aproapele nostru, aşa cum facem pentru noi înşine.

  6. alina

    Draga Manuela, este lăudabilă interventia ta! Este un punct de vedere. Dar cred cu tărie ca poporul român nu este lipsit de credință si că, în astfel de momente lumea este confuză si dezorientată! Însă, nu trebuie să confundăm credința cu biserica, dar mai ales cu reprezentanții acesteia. Stim cu toții că atunci când ne simțim copleșiți de nevoi si de apăsări gândul nostru se îndreaptă spre rugăciune. De ce? Pentru ca întotdeauna durerea din sufletele noastre ne a îndreptat spre smerenie. Dar acest lucru trebuie sa rămână la latitudinea fiecăruia dintre noi. Nu trebuie să ne dicteze preoții ce să facem, rolul lor este să ne călăuzească. Toată viața am auzit cuvântul „trebuie”: de la părinți, de la pedagogi, de la angajatori…NIMIC nu „trebuie”, noi suntem singurii in măsură să alegem ce vrem să facem si cum vrem să facem. Să nu uităm că Dumnezeu este in suflet si fiecare este un templu!

  7. ion

    Dumnezeu v-a dat chipul care sa semene cu sufletul dumneavoastra: luminos si frumos, va multumim,

  8. lili

    in sfarsit o persoana care stie ce vorbeste!
    RESPECT!

    • Lum

      Foarte adevarat !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*