Cap limpede

Mihai Eminescu și biserica ortodoxă

    Cine combate Biserica Ortodoxă „şi ritualurile ei poate fi cosmopolit, socialist, republican universal şi orice i-o veni în […]

 

 

Cine combate Biserica Ortodoxă „şi ritualurile ei poate fi cosmopolit, socialist, republican universal şi orice i-o veni în minte, dar numai român nu e”

De ce a fost şi este detestat Eminescu? Pentru că „progresiştii” – de la liberalii timpului, îmbibaţi de idealurile Revoluţiei Franceze, până la globaliştii de astăzi (neoliberali sau marxişti) -, au acest morb ideologic prin care vor să îmbunătăţească lumea. Nu reuşesc însă decât să-i sufoce spiritul, în cel mai bun caz. În cel mai rău, fac hecatombe umane în care pier mase întregi de oameni. Totul însă spre „binele” umanităţii.

„Despreţuind Biserica noastră naţională şi înjosind-o, atei şi francmasoni cum sunt toţi, ei ne-au lipsit de arma cea mai puternică în lupta naţională; dispreţuind limba prin împestriţări şi prin frazeologie străină, au lovit un al doilea element de unitate; despreţuind datinele drepte şi vechi şi introducând la noi moravurile statelor în decadenţă, ei au modificat toată viaţa noastră publică şi privată în aşa grad încât românul ajunge a se simţi străin în ţara sa proprie. Odinioară o Biserică plină de oameni, toţi având frica lui Dumnezeu, toţi sperând de la El mântuire şi îndreptându-şi vieţile după învăţăturile Lui. Spiritul speculei, al vânătorii după avere fără muncă şi după plăceri materiale a omorât sufletele. (…) Biserica lui Mateiu Basarab şi a lui Varlaam, maica spirituală a neamului românesc, care a născut unitatea limbei şi unitatea etnică a poporului, ea care domneşte puternică dincolo de graniţele noastre şi e azilul de mântuire naţională în ţări unde românul nu are stat, ce va deveni ea în mâna tagmei patriotice? Peste tot credinţele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână-n mână cu sărăcia claselor lucrătoare, ameninţă toată clădirea măreaţă a civilizaţiei creştine.” (14 august 1882, Mihai Eminescu, „Timpul”, în „Opere”, Vol. XIII, pp. 168-169)

Astăzi, Corectitudinea Politică face ravagii în lumea pe care o descrestinează forţat. Vă imaginaţi ce ar fi scris astăzi Eminescu despre această revoluţie homosexualistă care îşi doreşte implozia Familiei, despre cei peste 22 de milioane de copii avortaţi în ţara noastră, despre trădarea clasei politice care a transformat România într-o lamentabilă colonie periferică, despre atacul concertat al unei prese ideologizate şi al ong-urilor „Soros” asupra Bisericii, despre celebrul binom SRI – DNA care a acaparat pârghiile puterii oferind România pe tavă corporatocratiei mondiale, despre legile „Big Brother”, despre dezindustrializarea ţării şi distrugerea agriculturii, implicit plecarea a milioane de români plini de energie ca mâna de lucru ieftină în Vest, despre guvernul de tehnocraţi al unui preşedinte cataleptic şi străin de acest neam, despre manipulările străzii în care cad pradă periodic diaspora sau „tinerii frumoşi şi liberi” şamd?
Eminescu este detestat pentru că a arătat o enormă dragoste faţă de acest neam. Iar neamul i-o întoarce permanent şi instinctiv.
Despre Biserica Ortodoxă nu veţi găsi un rând în opera lui în care o atacă. Dimpotrivă, ca şi Caragiale în articolele din presă, s-a dovedit un apărător, de pe poziţii conservatoare, al acestui element care a structuat organic ethosul românesc.

„Biserica răsăriteană e de optsprezece sute de ani păstrătoarea elementului latin de lângă Dunăre. Ea a stabilit şi a unificat limba noastră într-un mod atât de admirabil, încât suntem singurul popor fără dialecte propriu-zise; ea ne-a ferit în mod egal de înghiţirea printre poloni, unguri, tătari şi turci, ea este încă astăzi singura armă de apărare şi singurul sprijin al milioanelor de români cari trăiesc dincolo de hotarele noastre. Cine-o combate pe ea şi ritualurile ei poate fi cosmopolit, socialist, republican universal şi orice i-o veni în minte, dar numai român nu e.” (Mihai Eminescu, „Liber-cugetător, liberă-cugetare”, „Timpul”, 2 februarie 1879, în „Opere”, 1989, vol. X, p. 187)

Eminescu este şi astăzi un barometru perfect al timpului nostru, un om ale cărui gânduri profetice le poţi vedea combătute de către „iniţiaţi” şi moftangii egotici, de către ideologii Globalismului Absolut, de către secularişti şi utopişti de stânga sau de dreapta neoliberală.
În tot cazul, de Eminescu noi avem permanentă nevoie. Orice încercare de anexare ideologică a sa este sortită eşecului, pentru că, fiind conservator, nu poate fi încadrabil în curentele de speculaţie politică ale modernităţii. El circumscria intreaga sa gândire politică la Realitate.

Să nu uităm că cea mai mare parte din instrumentul lingvistic al limbii române culte, folosită şi acum, i se datorează. Măcar și pentru atât şi ar merita întreaga noastră prețuire.

                                                                                                     Iulian CAPSALI

 

 

 

3 Comments

  1. romanul,fost manipulit

    CITITI-L,BUNI SI RAI PE EMINESCU,CARE AVEA CREIER PENTRU INCA 1000 DE ANI.

  2. George Leordeanu

    Superb articolul dvs, D’le Iulian Capsali. Cred ca ar avea un impact pozitiv incomparabil daca ar numi clar pe aceia de care ‘…a fost si este detestat Eminescu…’
    Pentru ca sigur nu sint Romani. Sau, si-au tradat Romania…
    Subliniez ca ar trebui numiti acei dusmani care ‘rod la radacina neamului nostru’, pentru ca multi nu stiu citi printre rinduri…
    Multumim si mai vrem…
    George Leordeanu… 😊❤

Trackbacks / Pings

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*