Atitudini

Mihai Şora, Mircea Cărtărescu, troţkismul, Cominternul şi „lovitura de stat permanentă”

  Într-un clip publicitar produs de Papaya pentru eMag (foarte probabil, înşelat asupra „calităţii mărfii”, situaţie prevăzută într-un articol de […]

 

Într-un clip publicitar produs de Papaya pentru eMag (foarte probabil, înşelat asupra „calităţii mărfii”, situaţie prevăzută într-un articol de lege), tragedia deţinuţilor politici din anii ’40-’50 şi până în 1964 cel puţin, anii cei mai cumpliţi ai ocupaţiei comunisto-sovietice, e exemplificată cu figura „luminoasă” a stalinistului Mihai Şora. De fapt, mai probabil, a troţkistului Mihai Şora (vom reveni).

Bătaie de joc sau doar incultura abisală a unui tânăr publicitar? Provocare, deci propagandă? Comunistul francez Mihai Şora s-a întors de la Paris la Bucureşti în 1948 şi a ajuns direct în Piaţa Victoriei (ce coincidenţă!, ce reveniri la locul faptei!), în cabinetul tovarăşei Ana Pauker, ministru de Externe, foarte cunoscut agent sovietic. Era chiar şeful de cabinet al tovarăşei Ana şi vara se prezenta la serviciu în pantaloni scurţi şi în sandale, după propriile mărturisiri făcute prietenilor săi tineri în anii ’80. A fost şi Mihai Şora un agent al Cominternului în forma lui de atunci, transferat de la comuniştii francezi la comuniştii români în lipsă de cadre calificate? Nu ştim încă, dar, foarte probabil, vom afla până la urmă (cum s-a întâmplat şi cu „deconspirarea” lui Petrov-Băsescu).

Ce e foarte sigur e că în anii ’50 şi până târziu, înspre 1970, a fost şi directorul unei mari edituri – propagandă deci –, aşa că Mihai Şora nu a fost printre victimele comunismului, ci, dimpotrivă, era înfrăţit cu călăii. „Aveam treizeci de ani – ne spune Mihai Şora în clip – când viaţa s-a oprit, când s-a lăsat cortina şi ziduri au început să fie înălţate. Aveam treizeci de ani când ne-au condamnat pe toţi la frică.” Cât de gogonată poate fi o asemenea zicere? Mihai Şora e abuzat, manipulat de cei din imediata lui apropiere sau e vorba doar de o nefericită chestiune de vârstă? Deocamdată, pretinsul „tomist” (de la Toma d’Aquino) nu s-a explicat public, deşi valul de indignare justificată a foştilor deţinuţi politici, a familiilor lor şi a unei bune părţi a opiniei publice care are respect pentru adevăr şi istorie e deja enorm. A fost Mihai Şora vreodată un autentic „tomist”, un fel de copie de doctor angelic? Prestaţiile sale recente din Piaţa Victoriei şi nu numai ne obligă să-l percepem mai degrabă ca pe un banal troţkist.

La fel de banal ca şi banalul menşevic (un imitator!) şi troţkist pentru eternitate de la Washington Vladimir Tismăneanu. De unde şi până unde o asemenea drăcească (deloc angelică) perseverenţă în inversarea rolurilor ? Ne vine în minte imediat sinistra comedie a condamnării comunismului ca regim ilegitim şi criminal de către Traian Băsescu-Petrov şi Vladimir Tismăneanu-Tismeniţki, fiul Ciungului – un odios agent sovietic plantat de Moscova la Braşov (Oraşul Stalin) –, Vladimir Tismăneanu, el însuşi propagandist entuziast în anii ’70, cu sute de articole despre Marx, Lenin, PCR, Ceauşescu (şi poate şi despre Troţki pentru sertar). Până unde poate merge impostura criminală? Criminalii de ieri şi urmaşii lor, în acelaşi timp hoţii proprietăţilor, spoliatorii (vezi ANRP-anii Băsescu), devin hocus-pocus „condamnatorii” propriilor crime şi ai propriilor jafuri, spolieri.

„M-a întristat mult inumana maculare a gânditorului Mihai Şora în zilele acestea. Totul are o limită. Dacă nu te impresionează cărţile sale, dacă nu dai doi bani pe atitudinea lui civică din ultimii ani, măcar de părul său cărunt ar trebui să te ruşinezi. Niciunul dintre noi n-o să ajungem nici la vârsta, nici la înţelepciunea sa vreodată” – Mircea Cărtărescu, pe contul său de Facebook, 4 octombrie 2019. Reacţia „sensibilă” a lui Mircea Cărtărescu e reprezentativă pentru „intelectualii lui Băsescu” de ieri şi de azi. Şi ne aminteşte articolele partizane, mercenare, vituperante, „băseşti” din Cotidianul şi din Evenimentul zilei de acum câţiva ani, articole de licean corigent, marcate de un verbiaj hiperbolic găunos, care l-au compromis grav pe scriitorul în vogă atunci.

În broşura intitulată „Programul păcii”, apărută înainte de Revoluţia din 1917, autorii „leninişti” spun că „tovarăşul Troţki critică teoria leninistă a revoluţiei proletariatului şi a victoriei socialismului într-o singură ţară şi spune că victoria socialismului este imposibilă într-o singură ţară, că victoria socialismului nu este posibilă decât ca o victorie în mai multe state principale (Anglia, Rusia, Germania, grupate în Statele Unite ale Europei), dacă nu, această victorie este cu totul imposibilă. El spune clar că: „O revoluţie victorioasă în Rusia sau în Anglia este de neconceput fără o revoluţie în Germania, şi invers ” (Trotski et le trotskisme – textes et documents, 1937, Paris, Bureau d’éditions). Uniunea Europeană de azi, cu Brexit-ul şi celelalte „populisme” în curs, nu face decât să-l confirme pe „profetul” Troţki. Revoluţia globalistă, progresistă de azi nu aminteşte violent de revoluţia permanentă a lui Lev Troţki ?

„Revoluţia permanentă” a tovarăşului Troţki este o versiune a menşevismului” (op. cit.). Revoluţie socialistă mondială, revoluţie progresistă globală, guvern mondial… – acelaşi drac. În România, din 2005 încoace, Traian Băsescu şi Klaus Iohannis, impuşi preşedinţi, aplică în literă şi în spirit revoluţia permanentă troţkistă în varianta ei recentă, aceea de lovitură de stat permanentă. Klaus Iohannis, spre exemplu, ignoră cu nonşalanţă hotărârile CCR sau îşi pune haină roşie şi se amestecă printre #rezist. Cei doi au beneficiat de sprijinul teoretic al lui Vladimir Tismăneanu, al „intelectualilor lui Băsescu”, al lui Mihai Şora mai recent, al unei cohorte de politicieni de paie, al procurorilor corupţi de „protocoale” şi al mediei prostituate, închiriate.

A existat într-adevăr un testament secret al lui Lev Troţki? Într-o adăugire din 3 martie 1940 la prezumtivul său testament secret, inspiratorul revoluţiei din zilele noastre ar fi scris: „Oricare ar fi circumstanţele morţii mele, voi muri cu credinţa nestrămutată în viitorul comunist. Această încredere în om şi în viitorul lui îmi dă chiar şi acum o forţă de a rezista pe care nu ţi-o poate da nici o religie.”

                                                                                                                    Petru ROMOŞAN      

Citiți și:

Ipocrizia unui impostor de cursă lungă: Mihai Șora comunist, apoi progresist, dar întotdeauna globalist

Falsificarea biografiilor unor impostori: Mihai Șora „anticomunist” și „antifesenist”

7 Comments

  1. Dr Copy Paste

    „Aveţi libertatea să nu vă placă ce am făcut. Să fiţi tineri de stânga pentru care comunismul rămâne o idee bună care a fost prost aplicată. Să fiţi susţinători ai familiei tradiţionale. Să fiţi naţionalişti, ultra ortodocşi, corupţi, iubitori de chiar el sau de preafericiţi. Să credeţi toate prostiile manipulate de gâzi, ciuvici sau papahagi. Aveţi libertatea să comentaţi, să criticaţi, să faceţi spume la gură, să vă daţi cu părerea. Să faceţi glume, să înjuraţi. Aveţi toate libertăţile posibile. Până la urmă, e doar o campanie care a îndrăznit să vorbească despre drepturile voastre. Dar nu aveţi dreptul să aruncaţi cu noroi în acest bătrân domn de 102 ani, care a protestat în frig pentru ca vouă să nu vi se ia din aceste drepturi. Nesimţiţilor!” (Robert Tiderle pe Facebook, 4 octombrie 2019)

  2. Augusta

    Robert Tiderle nu ar putea recunoaste nesimțirea dacă el insuși nu ar avea-o intr-un grad extrem de ridicat! Omul care vede paiul din ochiul altuia, nu-și poate vedea bârna din ochiul lui.
    102 ani…Dumnezeu ii uita pe unii, si pentru ca ne iubeste pe toti la fel, chiar si pe Șora, si ii mai da timp sa isi schimbe viata ticaloasa.

  3. alex

    Tupeul abject, criminal al acestui sora(cu litere mici ca nu merita respect), este tipic atitudinii jidovesti. Calca pe cadavre, nu se uita la cat de impostor este, dar el trebe sa ne dea lectii de ” disidenta”. CNA-ul , daca ar fi o institutie serioasa, ar trebui sa distribuie amenzi aspre canalelor de TV, care gazduiesc reclame cu asemenea cadavru politic.

    • gadan

      robert tiderle, mihail sora, jeguri morale…
      În rest, mai sunt și alți urmași al aceleiași ,,elite” de kkt…
      Mari revoluționari…

    • Claudiu

      Șora a fost apropiatul Anei Pauker ceea ce îl dezonorează. Precum te dezonorează al tău comentariu „tipic atitudinii jidovesti…calca pe cadavre” .Neprietene, antisemitismul e boală grea. Interesant cum moderatorii ți-au dat OK. Probabil că nu îi deranjează.

  4. Dr Copy Paste

    Mihai Sora – Vom vorbi despre toate, dragii mei. Despre libertățile mici, anodine, și despre Libertatea cu majusculă, despre cea formală și cea autentică.
    Vom povesti pe îndelete despre vremurile de odinioară, despre Franța din timpul Ocupației naziste, despre România de după război, despre Ana Pauker și Teohari Georgescu.

    Despre limba franceză…, din pricina căreia am ajuns în podul clădirii din Piața Victoriei, unde, odinioară, era Ministerul de Externe al Republicii Populare Române.

    Despre cărți, despre oameni și despre colecția „Biblioteca Pentru Toți”.

    Și despre emag sau cum s-a brodit ca, la 102 ani, să joc într-un film care nu este doar o reclamă. CITAT

  5. Shadow

    sunt chiar curios de „istoria romantata” pe care o va face sora comunistilor din Franta ocupatiei naziste. Chiar sunt curios sa vad pana unde merge minciuna.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*