Lichele

Mihail Bumbeș și „Miliția spirituală”, promotori ai neomarxismului, progresismului și anarhiei

  MILITIA SPIRITUALA (presedinte Mihail Bumbes) este finantata de GEORGE SOROS pentru a declansa o REVOLUTIE si pentru grabirea formarii […]

 

MILITIA SPIRITUALA (presedinte Mihail Bumbes) este finantata de GEORGE SOROS pentru a declansa o REVOLUTIE si pentru grabirea formarii OMULUI NOU anticrestin, pro homosexualitate si antinationalist

Media (Cluj), Ioana Avădani – Centrul pentru Jurnalism Independent, Ion Bogdan Lefter, Iustina Ionescu – Centrul de Resurse Juridice, Liviu Andreescu, Mihaela Miroiu, Mihai Burcea – Militia Spirituala, Mircea Toma, Răzvan Martin – Agenţia de Monitorizare a Presei, Remus Cernea – Solidaritatea pentru libertatea de conştiinţă, Renate Weber, Romaniţa Iordache – ACCEPT, Ruxandra Costescu – membră Indymedia România, Roxana Teşiu – Centrul Parteneriat pentru Egalitate, Smaranda Enache – Liga Pro Europa.

Acestea sunt numele sonore dintr-o lista un pic mai mare care isi semneaza unii altora tot felul de petitii in care folosesc conceptul de „toleranta” pentru a scuipa pe cele trei mari valori traditionale: Ortodoxia, nationalismul si familia.

In materialul de fata ne vom ocupa de:

                                                MILITIA SPIRITUALA

Conform https://ro.wikipedia.org/wiki/Mili%C8%9Bia_Spiritual%C4%83

Miliția Spirituală (sau Asociația Mișcarea Civică Miliția Spirituală[1]) este o organizație neguvernamentală din România care se ocupă cu activismul civic, având ca misiune declarată mobilizarea conștiinței civică activă și spiritul solidarității cetățenilor. A fost creată în luna mai 2002. Organizația este neafiliată politic.[…] Organizația Miliția Spirituală a fost formată de foști studenți ai Facultății de Istorie, Universitatea București. Membrii fondatori, Mihail Bumbeș, Mihai Burcea, Dorinel Brotac, Bogdan Biszok. În prezent, organizația numără 10 membri și 20 de voluntari, face parte din Platforma pentru București (o uniune informală alcătuită din peste 50 de asociații ce militează pentru democrație participativă în toate deciziile cu privire la București) și colaborează cu 20 de ONG-uri din România. Membrii Miliției sunt cadre universitare, istorici, cercetători, PhD, masteranzi, profesori de liceu, jurnaliști ș.a.[2][…] Miliția Spirituală desfășoară acțiuni civice, sub formă de proteste, pichetări, sit-in-uri în spațiul public, activism online, scrisori deschise, petiții, dar și o activitate de cercetare istorică, având membrii cercetători ai IICCMER. Organizația face publice frecvent documente și studii întreptrinse avand ca subiect istoria recenta și regimul comunist din RomâniaLa 6 octombrie 2012, Miliția Spirituală în colaborare cu mai multe ONG-uri și universități din România a organizat o reprezentație a spectacolului cu piesa „După Traian și Decebal. (Din Filele Istoriei Gay în România)„, reprezentație urmată de o dezbatere ce au avut loc în sediul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative (SNSPA) din București. 

Edificatoare este si ilustratia:

Traian si Decebal inchipuind doua testicule, iar homosexualul cu esarfa tricolora inchipuind penisul…

Daca navigam oleaca pe site-ul lor, gasim si detalii. Ca de exemplu, echipa: https://www.militiaspirituala.ro/despre-noi/echipa-ms.html

Iar in dreapta, pe prima pagina, putem citi cum ca: „Acest site este realizat cu sprijinul Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe”

 „Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe” este finantata de Open Society Foundations: http://cmds.ceu.edu/funding/trust-civil-society-central-and-eastern-europe

Care Open Society Foundations a fost creata de prietenul nostru evreu George Soros: https://ro.wikipedia.org/wiki/Funda%C8%9Bia_pentru_o_Societate_Deschis%C4%83

Si tot in dreapta, la recomandari: Minte şi cunoaştere. O perspectivă buddhistă

Iata si ce putem citi la Din stradă în munţi! Dacă vrei (o) schimbare, hai în tabăra de activism! de pe Romania Curata, din 10 mai 2018:

Ieri, Miliția Spirituală a împlinit 16 ani de existență, marcând această zi aniversară lansând cea de-a șasea Tabără de Activism: de 16 ani suntem pe baricade. Te invităm să ni te alături!

Anul acesta, Miliția Spirituală organizează, în perioada 22-28 iulie, cea de-a șasea ediție a taberei de activism CRIM (Creativitate – Responsabilitate – Implicare – Militantism). Dacă ai peste 18 ani și vrei să fii TU schimbarea pe care o dorești în societatea românească, Miliția Spirituală te invită să aplici pentru a participa la şapte zile de învăţare experiențială și acțiune în munți.

Timp de șapte zile, departe de lumea dezlănțuită, într-un decor natural și sălbatic, te asteptăm cu ateliere de: “drepturile omului”, “tehnici de facilitare și consens”, “idei și planuri de acţiune civică”, “tehnici de rezistenţă pasivă”, “jurnalism cetățenesc”, “programe de calculator libere și viață privată pe Internet”, “democrație, participare politică și nesupunere civică”. Și, desigur, cu activități care întăresc coeziunea grupului: gătim împreună, punem țara la cale, ne orientăm în pădure, facem jocuri cât cuprinde. Toți vom participa la toate activitățile: organizare, gestionarea resurselor, gătit și jocuri. Organizația noastră asigură hrana, iar contribuția pentru transport este opțională. Dacă cumva nu ai cort și sac de dormit, nu te îngrijora, ne spui și ne ocupăm noi.

Tabăra de activism se adresează tinerilor și tinerelor care vor să înţeleagă activismul civic şi să fie pregătiţi/te să se implice în rezolvarea treburilor Cetății. Protestele din ultimii ani ne-au arătat că este nevoie de conştientizare, responsabilizare, coordonare şi, în general, de implicare în viața societăţii. În acest context, mai mult ca oricând, Miliția Spirituală îşi propune să îi aducă împreună pe cei care vor să se angajeze în acţiune, dar nu au încă instrumentele și cunoștințele necesare ca să o facă în mod eficient. Tabăra de activism este despre educație, relaționare în cadrul grupului și acțiune, dar mai ales despre experimentarea în zilele noastre a unei societăți organizate la nivel social direct la firul ierbii!

Cum poţi participa la tabăra CRIM?
Scrie-le celor de la Miliția Spirituală mai multe despre tine, de ce vrei să participi la tabăra de activism și descrie-le ce anume vrei să schimbi în societate sau într-o comunitate, completând 
formularul de aici. Poți completa formularul până la data de 8 iulie, inclusiv. Vor fi selectate cele mai bune 30 de aplicații, urmând să fii anunțat până pe 10 iulie dacă aplicația ta a fost selectată. Până atunci, urmărește-ne pe Facebook.

Drumul București – Munții Făgăraș și înapoi este gratuit, dacă ai nevoie, iar hrana pentru cele 7 zile este asigurată de organizatori. Transportul până în București și de la București spre localitatea în care locuiești rămâne în seama ta. Te rugăm, de asemenea, să te asiguri, înainte de a ne trimite aplicația, că ești liber/ă în perioada 22 – 28 iulie.
PS: Dacă ai întrebări privind organizarea taberei, le poți adresa la 
[email protected] sau pe contul de Facebook.

Aplică aici până pe 8 iulie: http://bit.do/tabaradeactivism

 Asadar, tabara gratuita nu este din categoria „cum sa supravietuim in munti”, ci despre activism. Despre ce fel de activism? Ne arata chiar tinerii din fotografie: al pumnului ridicat in aer.

Care este un simbol al stangii: https://en.wikipedia.org/wiki/Raised_fist.

Dar nu oricine poate merge la aceste tabere, caci, dupa cum ne informeaza site-ul televiziunii Realitatea in articolul Cum poti să schimbi ceva în România? Miliţia Spirituală lansează INTERNSHIPIADA, ediţia a II-aEchipa CRIM nu acceptă persoane cu vederi rasiste, homofobe sau xenofobe!

 Edificator in acest sens este articolul Despre o țară din fundul Europei, din 21 februarie 2013, de pe site-ul Militiei Spirituale:

„Ceea ce s-a petrecut ieri la MȚR nu mai constituie un simplu act izolat al unor decerebrați fundamentaliști, ci expresia profundă a înapoierii unei societăți intrate în lumea occidentală pe ușa din dos. Dar bon, să zicem că nu suntem singurii retarzi ai Europei. Asta nu scuză, ci, din contră, oferă o imagine mai largă a unui fenomen cu explicații complicate. În țările europene cu mentalitate retrogadă, legiferarea homosexualității se prezintă după cum urmează – pe țări (și alfabetic):

Belarus – homosexualitatea e scoasă din codul penal în 1994 (nicio legislație însă împotriva discriminării la angajare)

Bulgaria – scoasă din codul penal în 1968 (discriminarea la angajare – abolită în 2003)

Letonia – scoasă din codul penal în 1992 (discriminarea la angajare – abolită în 2006)

Lituania – scoasă din codul penal în 1993 (discriminarea la angajare – abolită în 2004)

Moldova – scoasă din codul penal în 1995 (nicio legislație împotriva discriminării la angajare)

Polonia – scoasă din codul penal în 1932 (discriminarea la angajare – abolită în 2003)

România – scoasă din codul penal în 1996 (discriminarea la angajare – abolită în 2000)

Rusia – scoasă din codul penal în 1993 (nicio legislație împotriva discriminării la angajare)

Serbia – scoasă din codul penal în 1994 (nicio legislație împotriva discriminării la angajare)

Slovacia – scoasă din codul penal în 1961 (discriminarea la angajare – abolită în 2004)

Slovenia – scoasă din codul penal în 1977 (discriminarea la angajare – abolită în 1998)

Ucraina – scoasă din codul penal în 1991 (nicio legislație împotriva discriminării la angajare)

Dintre toate aceste țări retrograde, doar Slovenia pare ceva mai tolerantă. Vorbim aici, desigur, și de „instituțiile informale”. Vorbim de moravuri, de cultură socială, de cultură sexuală, de grade de informare, de competență civilizațională în fond. Pentru că altfel – nu-i așa!? – degeaba treci în lege ceva, de ochii lumii bune eventual, când în practică se sparg capete după piese de teatru pe la SNSPA sau sunt cvasi-linșați copii a căror singură crimă nu fusese decât aceea de a vrea să vadă un film cu Annette Bening și Julianne Moore.

Am prostit Europa că suntem cool, iar pe la spate i-o tragem de câte ori putem. Homosexualii (peiorativ) nu sunt de fapt homosexualii declarați, ci ortodocșii cretini aflați voluntar în oastea unei dogme tâmpite de aparatul de propagandă al unei biserici care se servește de minune de acești spălați pe creier. Ăștia care au cântat ieri plini de smerenie criminală la MȚR sunt singurii care ne-o trag nouă, tuturor, în încercarea noastră zilnică e a deveni mai buni, mai toleranți, mai europeni, mai normali.

Dar să ne întoarcem la oile noastre de la MȚR. Oile Domnului! Cel puțin așa se fălesc homofobii cu pricina. Când deschizi filmul de ieri ți se cam strepezesc dinții, ți se face pur și simplu pielea de găină. Cântecele liturgice, care altfel sunt ok în biserici și mănăstiri, încep să sune brusc inchizitorial și barbar în context public-larg. Și mai șocantă este lipsa de reacție a managerilor locului, precum și cea a forțelor de ordine venite să… să ce? să filmeze? să instige? să spargă semințe în așteptarea spartului de capete? 99,9% din forțele de ordine sunt homofobe! Că n-o zice nimeni e altceva, dar să nu aibă careva dubii cum că vestitele caschete cu pulane n-ar bate cu veselie orice miroase a LGBT. Ba chiar și pe heterosexualii care le susțin primilor cauza.

Tabloul devine și mai colorat dacă ne închipuim (și nu chiar fără temei) cum acești imbecili care au violat dreptul la viață publică și privată al unor semeni, sunt fix ăia care-și practică acasă tarea onanie, cu bale în colțurile gurii, uitându-se pe youjizz sau redtube sau mai știe naiba pe ce la scene fierbinți de sex anal. Mișto, toți o facem! Sau și noi, și ei. Dar să nu mai fie dracului ipocriți. Și agresivi. Tot ei sunt cei care își tratează femeia ca pe o cârpă (deci o mai și cârpesc) sau copiii ce pe niște sclavi (deci îi mai și sclavagesc). Am mai vrea să-i întrebăm pe bieții tineri care veniseră ieri să vadă un film funny-smart cum miroseau acești ortodocși agresivi? Cumva a săpun? Cumva a normalitate? Cumva a Europa? Cumva a curat? A gumă de mestecat? Fiți siguri că cei mai mulți duhneau a transpirație, a lene și a tămâie râncedă… miroseau a Evul Mediu și a prostie în formă pură.

Este scandalos că așa ceva se petrece, sub ochii noștri, în 2013! Genul ăsta de exclamație devine loc comun pe FaceBook, pe bloguri ș.a.m.d. Și ce facem mai departe? Pentru că statul – este evident pentru oamenii destupați – nu ne protejează de nimic și împotriva a nimic.

Apoi, discuțiile despre cauzalitatea homosexualității sunt și ele foarte tâmpite. Că te naști cu… că se ia prin exemplul de lângă tine… că e treabă de moravuri sociale… că abuzuri din copilărie… bălării cu toatele. Există cazuri și cazuri. Normal că unii se nasc cu. Că alții o sug prin Control doar pentru a lua un like în plus pe FB. Că alții au fost violați de unchiul pe la 3 ani… Că că că… e pur și simplu treaba lor. E ca și cum ai încerca să demonstrezi științific de ce îți plac perele și nu strugurii. Cui îi pasă – acum pe bune – de ce unii vor păsărică iar alții cocoșel? E treaba fiecăruia, dear lord! Problema gravă cu astfel de cazuri e că pun sub semnul întrebării  valoarea fundamentală a libertății. De asta atârnă, ca de un fir subțire, soarta noastră a tuturor. Soarta noastră ca societate…”

 Sublinierile ne apartin.


                                                        Mihail Bumbes

Conform https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Bumbe%C8%99

Mihail Bumbeș (n. 12 aprilie 1981, Curtea de Argeș) este un activist civic și istoric român, președintele și co-fondatorul asociației Miliția Spirituală, și cercetător în cadrul IICCMER.[1]

Mihail Bumbeș a absolvit Facultatea de Istorie a Universității din București (2005) și programul de masterat „România în secolul XX” desfășurat în cadrul aceleiași universități (2007).

A fost colaborator la Academia Cațavencu în perioada 2004-2006 și redactor la Evenimentul Zilei (2005- martie 2007).

În prezent, este expert în cadrul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER).[2]

 E chiar grotesc cum un artfel de personaj cu o doctrina fundamental de stanga se ocupa de … crimele comunismului.

Iata insa si ce putem citi la Adevărul despre noii revoluţionari. Cine sunt şi ce vor liderii protestelor care au cuprins România din 18 decembrie 2013, de pe Adevarul:

 

Mihail Bumbeş în dreapta fotografiei.

„Tinerii care au contribuit la apariţia şi la dezvoltarea protestelor tot mai numeroase din ultimii ani vor să destabilizeze sistemul şi să formeze o nouă clasă politică până în anul 2020.
Traversăm o perioadă dominată de proteste. România n-a mai avut atâţia oameni în stradă din primăvara lui 1990 şi nu pare să fie doar revolta duminicală a unor tineri ecologişti. Tot mai multe voci vorbesc despre trezirea unor reflexe civice amorţite de mai bine de două decenii şi despre un cetăţean care nu mai e dispus să accepte orice şi oricum. În 2012, presiunea străzii a dărâmat un Guvern. În 2013, protestele au ţinut pe loc două proiecte uriaşe (Roşia Montană şi gazele de şist), deşi politicul hotărâse că ele pot să înceapă.
„Adevărul” vă propune o serie de articole care vor căuta să explice apariţia şi dezvoltarea acestui fenomen. Vor fi, de fapt, patru portrete ale unor tineri care au contribuit la naşterea şi dezvoltarea protestelor de stradă din ultimii ani. Cine sunt şi ce vor aceşti oameni? Pe Mihail Bumbeş, Claudiu Crăciun, George Epurescu şi Alexandru Alexe îi găsim acum implicaţi în mitingurile care se opun proiectului Roşia Montană şi exploatării gazelor de şist, dar care ies în stradă demult şi au făcut din asta un mod de viaţă.
Unii i-au acuzat că ar avea interese ascunse, ei spun că nu vor decât să reînvie spiritul civic al românilor şi să provoace o schimbare. Fiecare vorbeşte despre un plan, despre o revoluţie pe etape la capătul căreia România ar trebui să fie cu totul altfel. În acest plan, început la sfârşitul lui 2011 ca o aliniere cu mişcările „Occupy” şi „Indignados”, protestele din ultimele luni sunt pentru ei ceva mai mult decât o mişcare cu scopuri ecologiste. Sunt etapa care urmează protestelor din ianuarie 2012, în care aplică ce au învăţat atunci şi în care construiesc următoarul pas.
Poate să sune exagerat şi pretenţios. Dar dacă ţinem cont că 
Mihail Bumbeş (primul din seria de patru portrete) a obţinut o finanţare prin care a comandat la IMAS un studiu sociologic privind mecanismele care i-ar determina pe tinerii din România să iasă în stradă, s-ar putea să înţelegem că lucrurile nu se fac chiar la întâmplare. Şi că această revoluţie pe etape ar putea să fie mai mult decât o idee naivă născocită în capul unor tineri prea entuziaşti.
În ecuaţia protestelor din ultimele luni, Mihail Bumbeş (32 de ani, foto dreapta) n-a fost doar unul dintre oamenii cu portavocea în mână. A iniţiat pe Facebook evenimentul din 1 septembrie (prima duminică în care s-a ieşit în stradă), a venit cu ideea marşurilor prin cartiere, care a însemnat momentul de apogeu al mişcării, şi a întins identitatea protestelor dincolo de miza ecologistă, construind platforma “Uniţi salvăm”, care s-a implicat în toate mişcările de stradă din ultima vreme.
Tot el a fost cel care, pe 28 august, la o zi după ce Executivul adoptase legea cu privire la Roşia Montană, s-a legat cu cătuşe de gardul Guvernului. Recunoaşte că a fost un gest bine calculat, prin care a vrut să atragă atenţia şi să promoveze protestul din 1 septembrie.
Un prieten de-al său a filmat totul şi a pus imaginile pe internet, adunând în câteva zile peste 10.000 de vizualizări. “Acel teaser a contribuit foarte mult la mobilizarea oamenilor care au ieşit în stradă pe 1 septembrie”, spune Bumbeş.
Născut în Curtea de Argeş, Mihail Bumbeş a ajuns la Bucureşti în 2002, când a devenit student al Facultăţii de Istorie. În acelaşi an a constituit, alături de trei colegi, grupul informal „Miliţia Spirituală”, transformat din 2010 în organizaţie non-guvernamentală.
[…]

Din 2006, când s-a înfiinţat Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, Bumbeş a devenit cercetător la această instituţie. Însă în toţi aceşti ani, activitatea de cercetare a mers mână în mână cu acţiunile de stradă pe care le organiza ca preşedinte al „Miliţiei Spirituale”. Proteste pentru accesul la arhivele fostei Securităţi, pentru votul uninominal, pentru problemele cu care se confrunta Bucureştiul. Interferând cu zona politică, acţiunile lor n-au fost scutite de suspiciuni şi de acuzaţii. Bumbeş susţine că „totul pornea din ce ne venea nouă la o bere, «hai să facem, să ne implicăm»”.
Mihail Bumbeş a depăşit această etapă şi are acum nişte idei clare: „Da, eu încerc să destabilizez la propriu sistemul ăsta mafiotizat şi îmi asum public acest lucru. Dar destabilizăm nu doar lovind verbal, prin proteste, ci în primul rând construind cetăţeni. Nu poţi să schimbi sistemul decât punând cărămidă peste cărămidă. OK, ne dorim o schimbare, dar trebuie făcută în timp, nu se poate peste noapte oricât de mult ne-am dori. Şi atunci începi să construieşti, începi să formezi grupuleţe care să acţioneze în sensul acesta. 
Revoluţia se gândeşte în timp şi e un proces, nu e o revoltă de o zi”.
În mai 2011, când în Spania a apărut fenomenul „Indignados”, Bumbeş a încercat să organizeze ceva similar în Bucureşti. „Începuse nebunia în Spania şi am preluat şi noi. Am ieşit vreo trei duminici la rând pe esplanada Teatrului Naţional. Ne întâlneam şi stăteam de vorbă cu oamenii despre problemele societăţii.
O jumătate de an mai târziu, în noiembrie, câţiva tineri refuzau să mai părăsească amfiteatrul după o dezbatere desfăşurată la Facultatea de Istorie şi declanşau un protest spontan care s-a stins după câteva zile. În fruntea lor se afla Mihail Bumbeş: „Era discuţia atunci ca Educaţia să primească undeva la 2%. Aveam nişte prieteni studenţi la Istorie şi le-am spus: «Hai să facem ceva, hai să ocupăm facultatea». Aşa am pus la cale toată povestea cu ocuparea facultăţii pentru 100 de ore”.
Cam în acelaşi timp, George Epurescu şi Alexandru Alexe (primul cercetător la Institutul de Fizică de la Măgurele, iar al doilea fără ocupaţie) încercau să pună bazele unei mişcări numite „Occupy România”, însă nu reuşeau să organizeze decât nişte manifestaţii anemice, cu câteva zeci de oameni, mai degrabă curioşi decât indignaţi.
Protestul de la Facultatea de Istorie n-a fost nici el vreun mare succes. Multă lume nici n-a aflat de existenţa lui, iar presa l-a considerat o încercare naivă şi uşor de trecut cu vederea. Însă Mihail Bumbeş a fost convins atunci că a reuşit să aşeze o primă cărămidă din construcţia pe care şi-o pusese în cap.
„Protestul de la Istorie a fost un exerciţiu foarte util pentru că pe mulţi dintre cei care au participat la ocuparea facultăţii în 2011 i-am văzut în Piaţa Universităţii în 2012. Iar pe cei din ianuarie 2012 i-am văzut în Piaţa Universităţii 2013. A fost un precedent care a contribuit la ce se întâmplă astăzi. 
Cultura protestului se construieşte din aproape în aproape”.
Ianuarie 2012. Zdruncinaţi de criza financiară şi de măsurile de austeritate impuse de Guvernul Boc, mii de români au ieşit în stradă. Mihail Bumbeş a fost nelipsit din Piaţa Universităţii. „Pe 13 ianuarie, în prima seară, m-am dus în mijlocul oamenilor şi am spus: «Toată lumea spre Cotroceni!». Am avut ideea asta pentru că altfel se spărgea protestul. Au existat, în ianuarie 2012, şi oameni plătiţi de USL, dar piaţa nu a fost controlată de ei, cum s-a spus. O mare parte din oameni chiar au venit sincer”.
Acţiunile sale din timpul protestelor n-au rămas fără urmări. În martie 2012, câţiva agenţi de poliţie au mers la Curtea de Argeş, oraşul natal al lui Bumbeş, unde i-au interogat pe părinţii acestuia, încercând să afle dacă fiul lor deţine arme de foc. „Sunt nişte tactici de intimidare”, spune el.
Era clar că, pentru autorităţi, Mihail Bumbeş devenise mai mult decât un om care iese în stradă. Mai ales că între noiembrie 2011 şi ianuarie 2012 acesta derulase, prin „Miliţia Spirituală”, un program numit „Geografia activismului la tineri”, care şi-a propus să cuantifice nivelul implicării civice a tinerilor din România, precum şi identificarea ideilor care i-ar face să reacţioneze.
Concret, 
„Miliţia Spirituală” a obţinut o finanţare de 30.000 de dolari din partea CEE Trust („Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe”), o platformă de ONG-uri finanţată, între alţii, de magnatul american George Soros, prin care a comandat la IMAS un studiu sociologic amănunţit despre mecanismele care i-ar face pe tineri să se implice în acţiuni civice.
Bumbeş spune că tocmai cei de la CEE Trust (cu sediul central în Polonia) i-au sugerat să facă studiul: „M-au chemat acolo şi mi-au spus că ar trebui să fac o cercetare, «fă un studiu sociologic, să vii cu nişte măsuri să redeştepţi tinerii. Vezi exact unde e problema». Am făcut şi ei mi l-au finanţat”.
Una dintre concluziile studiului a fost că tinerii socializează tot mai puţin şi nu mai formează grupurile sociale care stau la baza protestelor de stradă. Aşa că, în vara acestui an, „Miliţia Spirituală” a mai obţinut o finanţare de la CEE Trust (75.000 de dolari), graţie căreia a derulat proiectul CRIM, o şcoală de activism civic bazată pe creativitate, care şi-a propus „să asambleze laboratoare sociale alternative capabile să stimuleze dialogul civic între participanţi”.
Toate acestea au provocat o serie de teorii conspiraţioniste ţesute în jurul lui Mihail Bumbeş, inclusiv speculaţii de tipul „Soros îl plăteşte să scoată oamenii în stradă”. El nu se simte foarte confortabil când trebuie să vorbească despre acest subiect:
„Asta cu Soros am demontat-o demult, a fost o diversiune. Realistic vorbind, ţi-l imaginezi pe Soros sunându-mă şi spunându-mi: «Băi, Bumbeş, fă aşa şi aşa»?. Aaa, bun…, omul e un speculant şi un rechin care joacă pe bursă. Finanţiştii ăştia, care joacă pe fondurile astea, în general n-am o părere bună despre ei. Dar, spre deosebire de alţii, ăsta chiar a investit. În democratizarea României, dacă te uiţi cine a băgat bani la începutul anilor ’90, o să vezi. Şi nu doar în România. Şi în Rusia, şi în Bulgaria, peste tot. O fi având şi nişte interese, dar nu la nivelul ăsta. Poate cel mai important este să-şi spele imaginea. Despre ce vornim? Nu sunt prieten nici nu Soros, nici cu altcineva. E ridicol”.
În primăvară, Mihail Bumbeş a participat şi la protestele din Turcia. S-a speculat că ar fi mers acolo să se pregătească pentru eventuale mişcări de stradă care vor urma în România. „În Turcia m-am dus pentru că am fost solidar. Lumea îşi imaginează că te duci la un protest din ăsta cum veneau palestinienii înainte de 89 şi se antrenau în taberele Securităţii. În Turcia, dincolo de faptul că au fost violenţe, ce antrenamente puteam să fac? Stăteam în Parcul Gezi, mâncam, mă plimbam pe acolo şi vorbeam cu oamenii. Da, evident că a fost o experienţă care mi-a folosit. Am învăţat nişte chestii de mentalitate, de viziune, de cum s-au organizat”.
Antrenat sau nu, Mihail Bumbeş a jucat un rol important în protestele din această toamnă. A organizat marşul din 1 septembrie, punctul de plecare al protestelor, apoi a făcut parte dintr-un grup restrâns care a gândit dezvoltarea mişcării. „La început eram vreo cinci persoane în grupul de organizare, iar eu mă ocupam de trasee şi de mobilizat oameni. A existat o viziune, inclusiv marşurile. A fost ideea mea. M-am gândit că mergând către oameni, prin cartiere, numărul protestatarilor creşte, a fost o chestie strategică. Apoi, grupul de organizare s-a umflat prea mult, veneau şi o sută de persoane, nu se mai putea comunica. Acum lucrez la o nouă identitate a protestelor”.
Bumbeş admite că temele ecologiste au fost şi un pretext în jurul căruia, în această toamnă, s-a construit o nouă etapă în drumul către o schimbare radicală în România. Dovadă că şi-a propus să întindă identitatea mişcării dincolo de subiectul Roşia Montană sau de tema gazelor de şist. Aşa a pus bazele platformei „Uniţi salvăm”, care s-a implicat şi în protestele anti Roşia Montană, şi în cele de la Pungeşti, şi în cele din ultimul week-end, când s-a ieşit în stradă împotriva modificării Codului Penal.
„Eu mi-am dat seama că avem nevoie de o chestie mai conceptuală. Şi atunci am propus să creem o pagină. Nu ştiam ce nume să-i dau şi am făcut un atelier în piaţă. Au venit şi câţiva publicitari, ne-am aşezat pe jos şi am discutat. Am zis că pe pagina asta să nu fie doar despre Roşia Montană, protestele nu sunt doar despre Roşia Montană sau despre gazele de şist, aceste teme sunt doar declicul. Şi atunci nu puteam să-i punem numele paginii „Uniţi salvăm Roşia Montană”, dar am zis că vreau să fie ceva cu „Uniţi salvăm” pentru că îmi place foarte mult. Un prieten publicitar a zis «de ce nu rămâi la Uniţi Salvăm, dacă tot îţi place?”. Şi aşa a rămas «Uniţi Salvăm»”.
Mihail Bumbeş crede că protestele trebuie să intre într-o nouă fază, care ar trebui să includă pichetarea unor instituţii. „Nu neapărat acţiuni săptămânale, pentru că va fi o bătălie de durată şi trebuie să ne păstrăm resursele fizice şi psihice”.
Şi nu renunţă la ideea unei 
revoluţii pe termen lung: „Etapa de acum este o etapă a schimbării de mentalitate. Oamenii conştientizează că pot să protesteze şi ăsta e primul pas. Mişcarea asta poate fi debutul unei revoluţii care să se finalizeze în 2020 poate. Vor urma alegeri, vor apărea nişte oameni, inclusiv la europarlamentarele de anul viitor probabil că vor candida unii. Din punctul meu de vedere miza e 2020. Speranţa mea e ca din rândul societăţii civile care se formează acum să apară noi partide, care să dea naştere unei altfel de clase politice”.
Eu sunt un progresist, dar în România se poartă etichetele. Îmi place să spun că sunt anarho-socialist. Sunt anarhist pentru că îmi place să mă autoguvernez, „anarho” înseamnă fără stăpân. Sunt două lucruri la care ţin foarte mult: fără stăpân şi solidaritate. De aici vine. În general sunt un progresist. 

Sublinierile ne apartin.

Are extrem de mult tupeu sa strige ca nu-i platit de George Soros, cand treaba este, de fapt, chiar pe fata.

Ce interes avea George Soros sa sustina manifestatiile anti Rosia Montana si anti gaze de sist? Simplu, pe el il interesa cum sa scoti oamenii in strada. Iar miscarea impotriva Rosia Montana si a gazelor de sist deja exista, asa ca nu mai trebuia s-o ia de la zero, ci sa profite la maxim de ea.


In concluzie

Cand vorbim despre evreul George Soros, nu ne referim strict la respectivul octogenar. El este doar una dintre partile vizibile din grupul de papusari. Vedeta scoasa in luminile rampei, ca sa avem pe cine injura cat timp ai lui raman in siguranta umbrei.

Asadar, Militia Spirituala a primit bani de la … George Soros pentru a crea o revolutie. Una evident de stanga, cum au fost toate revolutiile de la Revolutia Franceza. incoace. Si poate astfel veti intelege mai bine articolele:

Acum poate VETI INTELEGE MAI BINE: In 2012 evreul MARK GITENSTEIN (ambasadorul SUA la Bucuresti) declara ca ambasade vestice AU FINANTAT 140 000 de „restarteri”, AGENTI AI SCHIMBARII activi pe internet

AGENDA ANTI ORTODOXĂ a președintelui KLAUS JOHANNIS

Masonul de grad 33 ALBERT PIKE (secolul 19 !!!) despre rolul ISLAMULUI in AL TREILEA RAZBOI MONDIAL, despre DISTRUGEREA ATEISMULUI si despre cum omenirea va primi “lumina lui LUCIFER” …

Sursa: https://saccsiv.wordpress.com/2018/08/22/militia-spirituala-presedinte-mihail-bumbes-este-finantata-de-george-soros-pentru-a-declansa-o-revolutie-si-pentru-grabirea-formarii-omului-nou-anti-crestin-pro-homosexualitate-si-anti-nationalist/

Articole apărute în „Justițiarul”:

Mihail Bumbeș, „milițianul spiritual” care antrenează tinerii pentru confruntări violente cu jandarmii

Cine se află în spatele protestelor #rezist, portrete de „tefeliști” (Tineretul Frumos și Liber) de profesie „mitingiști” (I)

Cine se află în spatele protestelor #rezist, portrete de „tefeliști” (Tineretul Frumos și Liber) de profesie „mitingiști” (II)

1 Comment

  1. IQ100

    bolnavi cu capul
    ‘Tabloul devine și mai colorat dacă ne închipuim (și nu chiar fără temei) cum acești imbecili care au violat dreptul la viață publică și privată al unor semeni, sunt fix ăia care-și practică acasă tarea onanie, cu bale în colțurile gurii, uitându-se pe youjizz sau redtube sau mai știe naiba pe ce la scene fierbinți de sex anal.”
    Sexul anal este practicat in mod minoritar de hetrosexuali si in mod majoritar de homosexualii masculini (normal, ei NU AU OPTIUNEA SEXULUI normal).
    M mult.la orice anunt de amor tarifatse specifica sec :normal, oral , anal.In aceasta ordine!! de obicei sexul anal este tarifat mai mult, tocmai datorita RISCURILOR pt SANATATE corporal si mentala, iar cei ce practica sexul anal sunt considerati “ciudati”.dovad extensia cuvantului “bulangiu” la persoana rautacioasa., razbunatoare, de neincredetre, care traspunde binelui cu rau.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.