Observator

Minciuni de campanie electorală

  Privind o serie de evenimente politice pe care le-am aflat azi, îmi dau și eu cu părerea. Nu mă […]

 

Privind o serie de evenimente politice pe care le-am aflat azi, îmi dau și eu cu părerea. Nu mă interesează situația din Regatul Unit – asta este problema lor, eu am problemele mele care nu se rezolvă, ci se acumulează.

Nu o să mă refer prea mult  nici la alegerile de peste Prut.

La Chișinău, Andrei Năstase, vice-prim-ministru și ministru de interne, candidatul Blocului ACUM,  a luat cu peste 9 % mai puține voturi decît Ion Ceban, candidatul socialiștilor moldoveni, partidul lui Dodon (31,08 % față de 40,19 %).

Acum sînt total nedumerit de presa on-line de peste Prut și de presa din România.. Datele pe care le-am oferit sînt luate de pe site-ul alegeri.md (pe care îl puteți accesa mai jos), în care găsiți și rezultatele alegerilor contestate din mai 2018 (este adevărat, se dă doar primul tur), cînd Ceban figurează cu 40,97 % iar Năstase cu 32,12 %. În schimb, Digi 24 anunță (la fel de adevărat, rezultate parțiale), că Năstase a cîștigat alegerile, anulate de instanță.

Confruntați cele două surse, poate mi-am pierdut eu luciditatea.

http://alegeri.md/w/Pagina_principal%C4%83

https://www.digi24.ro/stiri/externe/moldova/alegeri-locale-in-r-moldova-candidatul-socialistilor-castiga-primul-tur-pentru-primaria-chisinau-1203954

Socialiștii moldovenii au obținut în Chișinău 22 locuri de consilieri municipali, Blocul ACUM doar 19. Să fie rezultatul politicii duse de prim-ministreasa Maia Sandu, a cărei politică mă descumpănește? Șovăielnică, lașă, iubitoare de România cînd are nevoie de ajutor și dimpotrivă, de care se dezice cînd nu mai are nevoie, dornică să devină sluga oficială a Bruxelles-ului. Anul trecut l-am întrebat pe Vasile Șoimaru dacă Maia Sandu este cam prostuță, așa cum îmi pare mie – mi-a spus că nu este prostuță de loc, o cunoaște foarte bine, i-a fost studentă. Poate că s-a înșelat.

La Bălți, al doilea municipiu, Renato Usatîi s-a impus din primul tur (61,93).

În municipiul Comrat, socialistul lui Dodon, Serghei Anastasov, a cîștigat cu 94,58 %.

În Orhei, Pavel Verejeanu, candidatul Partidului Politic Șor (al lui Ilan Șor, devalizatorul băncii Moldovei) a cîștigat cu 80,03 %.

In alt lucru interesant: „Pentru scrutinul de duminică au fost tipărite peste 7,8 milioane de buletine de vot, dintre care 6,104 milioane în limba română şi peste 1,688 milioane în limba rusă.” Republica Moldova are cam 3,5 mil. locuitori (foarte mulți plecați din țară) dintre care circa un sfert minori, fără drept de vot – de ce s-au tipărit de trei ori mai multe buletine de vot? de ce s-au tipărit buletine în limba rusă, nu era obligația cetățenilor moldoveni să cunoască limba statului în care trăiesc?

Vă dați seama, din aceste rezultate, cum în cazul ipoteticii reunirii cu Basarabia, cu cîți alegători rusofoni ne alegem?

                                                              *

Am auzit astăzi ceva uluitor. În această zi, prin adoptare tacită, au trecut de senat nu mai puțin de 115 proiecte de lege! Fiindcă nu fuseseră luate în discuție în termen (modificare a Constituției făcută în urma referendumului lui Năstase – așa a fost adoptată OUG 31/2002)!

Scandalagioaica (în ultimul timp mai puțin vocală) Alina Gorghiu a acuzat PSD-ul. Senatoarea pesedistă Iuliana Sbîrnea i-a explicat  că la cele două ședințe la care nu s-a întrunit cvorumul, senatorii PNL au lipsit, din 26, la prima ședință au fost doar 10, la a doua doar 14.

Parlamentarii primesc indemnizații foarte mari, plus alte multe beneficii, care costă enorm bugetul de stat, ca să voteze legile. Dar ei nu vin să le voteze! Asta este țara în care nimeni nu răspunde niciodată, pentru nimic.

                                                            *         

Astăzi, ca de altfel în fiecare zi, am urmărit la radio discursurile din campania electorală.

Am scris de mai mult și de mai multe ori că în cazul în care un partid cîștigător în alegeri nu își respectă promisiunile electorale (de pildă, cu motivația grelei moșteniri) alegerile să fie anulate și să se recurgă la anticipate. Știu, sînt cheltuieli suplimentare, dar este singura modalitate de a responsabiliza candidații.

Mai mult decît atît, înainte de alegeri aș obliga candidații la președenție și președinții partidelor candidate la parlamentare să jure (nu pe Biblie ci pe Constituție) că în caz de victorie își vor respecta promisiunile electorale. Asta, pentru cazul în care dacă le încalcă, să poată fi arestați, judecați și condamnați pentru sperjur.

Și azi am auzit multe tîmpenii.

Încep, cum este normal, cu președintele în exercițiu. Într-o înregistrare, Klaus Iohannis a spus că România trebuie resetată și că el se angajează pentru asta. Are dreptate, după ce timp de 5 ani, pas cu pas, a distrus țara, România trebuie resetată. Dar cine să o reseteze? El, cu Ludovic și cu serviciile?

Într-o altă înregistrare, Alexandru Cumpănașu (criticat foarte des în „Justițiarul” se dovedește a fi un mare „justițiar”) și a declarat că „gata cu clanurile!”  Ce o fi în mintea lui? Că președintele țării cumulează și funcțiile de procuror general și de ministru de interne? Oare chiar nu știe atribuțiile constituționale ale președintelui?

Apoi, la o confruntare în direct între mai mulți candidați, draga de Ramona Ioana Bruynssels a avut o intervenție care poate fi considerată de unii epocală. După ce unul dintre candidați critica (în mod întemeiat) candidatul unui alt partid care făcuse destul rău României (îmi pare rău că nu am reținut cine erau combatanții), Ramona a luat cuvîntul și a explicat iată de ce este nevoie de o femeie în fruntea României, ea nu se ceartă cu nimeni (ca și Vasilica, ea nu este o fire conflictuală).

În final, mă refer la o înregistrare a lui Mircea Diaconu în care spune un lucru foarte adevărat, pe care însă nici un președinte nu îl poate rezolva. A vorbit despre necesitatea egalității între stat și cetățean.

Cît de bine cunosc asta, am ajuns cu această problemă la Curtea Constituțională – desigur, degeaba! Statul român poate să datoreze cetățeanului român sume enorme, datorate însă de anumite instituții ale statului, iar cetățeanul datorează statului sume minore, dar altor instituții ale statului decît cele care îi erau datoare. Aceste sume nu se compensau.

Statul îmi datora cam 200.000 $ (sumă oricum subevaluată), ca să îi primesc am luptat într-un caz timp de 24 de ani în justiția română și la CEDO, în alt caz peste 10 ani. I-am primit în mai multe tranșe, fără penalizări și fără majorări de întîrziere.

În schimb, pentru taxa de timbru în procesul în care ceream despăgubirile pentru vila demolată ilegal, dosar în care Curtea Constituțională declarase că după lege sînt scutit de plata taxei de timbru, prin acte false (o somație falsă, depusă după ce am sesizat parchetul)  fiscul i-a sustras tatei din bancă o sumă majorată cu 200 % penalizări și majorări.

Într-o perioadă în care, tot din cauza abuzurilor statului, nu mai obțineam venituri, deși legea inițială mă scutea timp de 10 ani de la plata impozitului pe garsoniera cumpărată, prin modificarea legii am pierdut un drept cîștigat. Am fost supus impozitului și, deși statul nu îmi plătea datoriile lui, eu cînd am plătit impozitul am suportat și penalizări, și majorări de întîrziere.

Așa se întîmplă cînd ești permanent în opoziție.

                                                         *

După ce îmi mai revin, o să vă explic cum un bun prieten, pentru a scăpa cu viață, a fugit din spital.

                                                                                                        Dan Cristian IONESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*