Atitudini

Minciunile soroșiștilor de la revista „22” despre așa-zisa colaborare a noului președinte al Academiei Române cu Securitatea

  Dl. Ioan Aurel Pop nu a fost nici informator nici colaborator al Securitatii, dupa cum incearca sa-l defaimeze micii executanti […]

 

Dl. Ioan Aurel Pop nu a fost nici informator nici colaborator al Securitatii, dupa cum incearca sa-l defaimeze micii executanti ai mai cunoscutilor denigratori ai Istoriei Romaniei, L. Boia si G. Liiceanu. Documentele vorbesc de la sine si desfiinteaza din start campania lansata cu ura, am putea spune, impotriva noului presedinte al Academiei Romane. Fantomele bolsevicilor care bagau oamenii in puscarii in anii ’50 pe baza unor anonime sau a asa-numitelor demascari au reusit sa se reincarneze si sa evolueze cu brio in publicistica de „stango-dreapta” a „comunistilor-anticomunisti” din Romania, respectiv revista 22, organul de presa al GDS.

O noua insailare de documente interpretate rau voitor si afirmatii fara acoperire din seria cu care ne-a obisnuit deja impostorul CNSAS Madalin Hodor [1] (care isi aroga in fals calitate de „cercetator superior” al institutiei bantuite) a aparut pe piata cu o tinta clara: istoricul Ioan Aurel Pop. Victimele colaterale si distinsul academician ar trebui sa-si faca dreptate, dupa parerea mea, in instanta. Lista prezentata de organul GDS si diseminata rapid in Retea este, de fapt, o banala lista de persoane intrate in atentia organelor Securitatii ca posibile candidate la colaborare.

Fractura de logica a denigratorilor de serviciu izbeste de la inceput orice om normal. Chiar din primul document prezentat reise mai mult decat clar ca Lista „colaboratorilor” urmeaza sa fie trimisa spre aprobare CPEx. Conform unei Hotarari al CPEx al PCR nici un membru de partid nu putea fi racolat spre a deveni informator fara acest accept al „organelor superioare de partid si de stat”, care, in ultimii ani ai regimului, pe fondul luptelor interne dintre Partid si Securitate nici nu se mai dadea, dacat in cazuri rare. Logica ne spune clar: daca urma sa se solicite aprobarea Partidul pentru ca respectivii sa devina, eventual, colaboratori, este evident ca acestia nu erau inca, in nici un mod concret… colaboratori!

Mai mult, acelasi document ne spune ca 174 din acestia nu erau in legatura (cu vreun ofiter) sau/si nu aveau nici macar introduse datele minime de identificare. Ce colaborator e acela care nu are nici macar datele din buletin pe fisa? De asemenea, ce nume de colaboratori/informatori/agenti acoperiti se dadeau in clar vreodata, din nou o sfidare a logicii si a oricaror norme interne ale Securitatii? Documentul incheie la fel de clar pentru orice om fara o agenda secreta si murdara, ca in cazul de fata: in caz contrar, spune ofiterul responsabil, „elementele in cauza vor fi scoase din evidenta”. Ce mai putem adauga? Ah, da: chiar CNSAS a dat o soroșiști revista„22”. Personal cunosc si alte persoane din „lista” care nu numai ca au Adeverinte CNSAS ca nu au colaborat cu Securitate (ca politie politica sau orice altceva) dar au dosare de urmariti ca fiind periculosi si cu actiuni si afirmatii impotriva „oranduirii socialiste”.

Aflu de pe pagina distinsului intelectual Alex Stefanescu ca dl.  Ioan Aurel Pop a fost lasat sa calatoreasca in perioada regimului comunist doar in trei tari din „lagarul socialist”. Dar ce ziceti de alti mari disidenti, care nu au intampinat deloc aceasta problema, demna doar de un adevarat „colaborator al Securitatii”. De exemplu, dl. G. Liiceanu, pe langa faptul ca a fost de doua ori (!) la bursa in RFG a mai petrecut si un revelion la Paris, ca orice biet roman oropsit de regimul ceausist. Cu cine? Cu dl. A. Plesu. Venit cu masina personala. Si cu familia! O dovada de maxima incredere pentru un atare rezistent anticomunist. In decembrie 1989, cei doi au fondat GDS, a carui revista de agitatie si propaganda il maculeaza acum pe presedintele Academiei Romane.

GDS a fost creat in oglinda cu FSN, la indrumarea lui Silviu Brucan, care s-a adapostit conspirat impreuna cu Ion Iliescu, in acele zile ale „revolutiei”, intr-o casa din strada Paris, la dl. Ascanio Damian, o personalitate complexa cu radacini in sistemul comunist si, cel mai probabil, mai mult decat atat. Intamplator vecinul si chiar cumnatul aceluiasi domn disident…

Mai este o doamna, careia mi-e rusine mie de nerusinarea ei ca sa-i mai scriu numele, care dupa ce a facut turul Statelor Unite ale Americii nu s-a mai putut opri si a continuat cu turul… Lumii. Da, al planetei Pamant. La propriu. Si toate elucubratiile ei despre marile si oceanele in care s-a imbaiat si suta de orase ale lumii prin care a trecut le-a silabisit intr-o carte aparuta, cum altfel?, la Editura Sport-Turism (*). Turism facea. Sportul ei preferat il banuiti, poate… Azi e mare „anti-comunista” si desigur „necolaboratoare” a Securitatii, la fel ca si cei doi mari „rezistenti” prin… cultura sau mancare, nu mai tin minte bine…

(*) Daca va intereseaza aventurile baroanelor intelectuale profitoare ale tuturor regimurilor gasiti produsul de vanzare la 2 lei (si 99 de bani) https://www.okazii.ro/…/ana-blandiana-orase-de-silabe-ed-sp

                                                                                                                                    Victor RONCEA

PS: Atrag atentia si asupra unor alte atacuri perfide la adresa istoricului, in care acesta este portretizat ba „national-comunist” ba altcumva, conform etichetelor – de asemenea de tip bolsevic – puse in circulatie de „comunistii-anticomunisti”. Absolut penibil. Orice om de bun simt, orice intelectual roman, nu se poate simti decat scarbit de aceste atacuri jenante devenite totodata si plictisitoare. Se vede ca Soros le-a mai taiat din finantari si atunci au trecut, vrand-nevrand, la munca manuala.

[1]  În ceea ce priveşte interjecţiile Hodor-bodor, intalnltă prin Bucovina, şi hondron-bondron, inregistrată de August Scriban care insă nu precizează aria de circulaţie, credem că ele reprezintă o dezvoltare pe teren românesc, prin schimbarea valorii gramaticale, a maghiarului handra-bandra, datorită rezonanţei acestui cuvint, adeseori neînţeles de ascultător. Ca formă, hodor-bodor se apropie şi de maghiarul hadari-badari – „vorbărie” – atestat in dicţionarul citat al lui Szinny. (…)
Cel mai recent dicţionar istoric şi etimologic al limbii maghiare, „A maghiar nyelv torteneti-etimologiai szotara” inregistrează substantivul handabanda cu varianta dialectală handra-bandra, insemnand „lăudăroşenie, neseriozitate, nechibzuinţă”. In maghiara din Transilvania este atestat şi adjectivul handra-bandra cu sensul de „fluşturatic, năuc, zăpăcit”.
(EUGENlA DIMA şi DOlNA COBEŢ, Note lexicale şi etimologice –http://www.alil.ro/…/05/Note-lexicale-%C5%9Fi-etimologice1.… / Anuar de lingvistică şi istorie literară, Tom XXVI · 1977-1978 / http://www.alil.ro/?p=430 / Institutul de Filologie Romana – A. Philippide / Academia Româna)

 

Prof. Ioan – Aurel Pop răspunde acuzațiilor din Revista 22: Eu nu am semnat niciun acord de colaborare, cu nici o forma a securității, interne sau externe/ Modul INSIDIOS prin care Revista 22 a încercat să manipuleze opinia publică

Revista 22 a publicat sub semnătura lui Mădălin Hodor, un articol în care prof. Ioan Aurel Pop, Președintele Academiei Române, ziaristul Cornel Nistorescu și alții, sunt acuzați că ar fi apărut „pe lista colaboratorilor Direcției Securității Statului”.

Imediat, în spațiul public au fost lansate acuzații conform cărora persoanele în cauză ar fi fost colaboratori ai Securității. În realitate, la o lectură mai atentă a textului, se poate observa că Hodor nu folosește nicăieri sintagma de colaborator al Securității, ci „listă a colaboratorilor aflați în legătura UM 0225”, ceea ce este cu totul altceva. Și motivul este foarte simplu: Ioan – Aurel Pop are  adeverință de necolaborare cu Securitatea, eliberată chiar de CNSAS. (Click pe imaginea de mai jos pentru mărire!)

cnsas psof. pop

De altfel, dovada că Ioan-Aurel Pop și cei aflați pe listele respective nu erau colaboratori ai Securității, în niciun sens prevăzut de lege, se găsește chiar în documentele publicate de Mădălin Hodor.

Astfel, în documentul nr. 07108 din 10.06.1985, șeful unității respective din cadrul DSS, afirmă clar: „Lista cu colaboratorii din legătura unității dv, o vom trimite după ce aceștia vor fi trecuți în caiet, în vederea obținerii aprobării conform Hotărîrii Comitetului Politic Executiv al C.C. al PCR, privind întărirea controlului și îndrumării de partid a organelor de securitate și miliție”.(LINK)

Mai precis: înainte de 1989, conform legislației în vigoare, Securitatea nu putea recruta membri de Partid decât cu acordul conducerii Partidului. Cu alte cuvinte, pentru cei aflați pe listă la acel moment urma să se obțină aprobarea conducerii PCR, lucru care evident, nu s-a întâmplat în cazul lui Ioan-Aurel Pop sau Cornel Nistorescu.

De altfel, în dreptul numelui Ioan – Aurel Pop apare cuvântul „NU” pe lista respectivă.

Stejărel Olaru, chiar în Revista 22, explica relația Partid-Securitate: „Ceausescu nu a mai permis Securității să-și desfășoare munca fără să informeze partidul. Pe scurt, asta a fost principiul pe care l-a avut in cap Ceaușescu. Apoi, el nu a permis Securității sa ancheteze membri de partid fără sa informeze partidul. In fine, nu a permis Securității sa recruteze informatori din rândul membrilor de partid fără să aibă acceptul partidului”.

Contactat de ActiveNews, profesorul Ioan – Aurel Pop, a negat vehement orice colaborare cu Securitatea.

„Modul de prezentare este insidios! Eu nu am semnat niciun acord de colaborare, cu nici o forma a securității, interne sau externe. Dar, rugat de profesorul meu, acad. Ștefan Pascu, fost rector al UBB, i-am predat, intre anii 1985-1987, câteva articole de popularizare a istoriei noastre, „pentru o publicație a emigrației romane” (după cum mi-a spus). Mi-a și adus apoi doua numere dintr-o revista apărută în Germania. Chiar dacă aș fi vrut să refuz, nu puteam, pentru ca era șeful meu de catedra și conducătorul meu de doctorat. Pe de alta parte, a publica înainte de 1989, în străinătate era ceva aproape de neimaginat. Era important si pentru raportarea activității de cercetare etc., iar posibilități de publicare (în afara propagandei de partid) erau infime. Prof. Pascu era liber să călătorească și am fost convins că, în călătoriile sale, fusese rugat sa dea materiale de istorie … Cred ca de aceea apar pe acea lista publicată în Revista 22. De altfel, în dreptul numelui meu scrie NU!”, ne-a declarat Președintele Academiei în exclusivitate.

                                                                                                                                   Mihai ȘOMĂNESCU

Sursa: https://www.activenews.ro/stiri-social/Prof.-Ioan-Aurel-Pop-raspunde-acuzatiilor-din-Revista-22-Eu-nu-am-semnat-niciun-acord-de-colaborare-cu-nici-o-forma-a-securitatii-interne-sau-externe-Modul-INSIDIOS-prin-care-Revista-22-a-incercat-sa-manipuleze-opinia-publica-150279

 

 

 

3 Comments

  1. alex

    Faptul ca jidanii si jidanitii de la mizeria de revista „22”, s-au legat de personalitatea marcanta a Academiei Romane, prof. acad. Ioan Aurel Pop, era de asteptat. De ce? Fiindca este un intelectual de marca si un mare patriot! Lichelelor de la „22”, nu le convine! Ele ar fi vrut un ins mediocru, obedient, spagar, care sa fie de acord cu orice fel de compromisuri. Agresorii Romaniei, de orice fel, nu pot fi de acord cu faptul ca la conducerea Academiei se afla un roman patriot.

    • Dochia Todirita

      Brava,comentariu.8

  2. Magda Tudor

    Traim vremuri nebune. Cand in sfarsit in fruntea Academiei Romane a ajuns un om de o valoare incontestabila, unul dintre cei mai distinsi profesori romani, in loc sa ne bucuram, incepem atacurile murdare la adresa acestuia. Nu va obositi domnule academician Pop sa le raspundeti. Toti cei care va cunosc si va apreciaza profesionalismul nu cred o iota din elucubratiile celor de la Revista 22. Mult succes in tot ce faceti pentru binele poporului Roman si pentru bucuria sufletelor noastre.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*