Puncte de vedere

Muntele Athos, mănăstiri pângărite cu banii UE      

                    Nu furăm numai portofele! „România, grădina Maicii Domnului”,  „România, țara […]

 

                  Nu furăm numai portofele!

„România, grădina Maicii Domnului”,  „România, țara iubită de Dumnezeu“ – nu v-ați săturat de minciunile astea?

Grădina Maicii Domnului este numele pe care l-a primit Sfîntul Munte Athos. Știam că țiganii români fură portofele, de pildă, la Paris. Dar am ajuns să furăm și supranumele locului care poate că este ultimul depozitar al creștinismului?

Spun „poate” întrucît atunci cînd am fost la Athos am fost extrem de dezamăgit din multe motive. În primul rînd  pentru faptul că în acel moment (2011) din cele 20 de mănăstiri (nici una românească, deși secole întregi domnitorii români au fost cei care au făcut lucrări de reconstrucție la vechile mănăstiri și au făcut cele mai importante danii!), 17 au acceptat să se murdărească cu banii UE – banii au ajuns să cumpere totul, inclusiv credința. Cei mai vehemenți împotriva acestui act de corupție au fost sîrbii de la Hilandaru.

După ce mănăstirile au acceptat banii murdari europeni, în Parlamentul European s-au ridicat europarlamentarele, care au susținut că dacă la Athos ajung banii europeni dintre care foarte mulți reprezintă contribuția femeilor, atunci trebuie ridicată restricția mai veche de un mileniu prin care femeilor le este interzis accesul pe Sfîntul Munte, pentru a nu tulbura prin prezența lor rugăciunile călugărilor și să nu îi smintească. Feminismul european vrea să impună drepturile omului peste regulile stabilite de biserică acum peste un mileniu.

În mănăstirile în care am dormit (Sf. Pavel și Marea Lavră, am fost o noapte și la schitul românesc Lacu) am gasit băi moderne, cu gresie și faianță, cu lavoare și vase WC din porțelan. Mai lipsea un singur lucru, oglinzile de deasupra lavoarelor, interzise în mănăstiri, dar probabil că vor apare și ele. Totul, transformînd spațiile de cazare (arhondaricele) în hoteluri. Acceptînd banii păcătoși de la Bruxelles, nu este exclus ca stareții care conduc Athosul să accepte respectarea drepturilor omului astfel încît cei cu bani să vină la Sf. Munte și să își acolo nunta (băutură există din plin, nu numai tăria tradițională, creată chiar acolo, țipuro, din care mai tîrziu s-a născut celebrul ouzo, dar și vinuri). Și așa cum văd că merge omenirea și impunerea drepturilor omului, mă gîndesc că banii vor duce la un moment dat și la acceptarea căsătoriilor homosexuale.

Călugării de la Athos se roagă foarte mult timp (fără ca să se vadă vreun efect al rugăciunilor lor), dar se ocupă foarte mult și de afaceri. Drumurile muntelui sînt permanent împînzite de camioane care transportă copacii tăiați, cei mai scumpi fiind castanii. Pangarele, unde odinioară se vindeau doar lumînări, acum au ajuns buticuri unde se vinde orice, inclusiv băuturi alcoolice. Statul grec scutește mănăstirile de plata impozitelor, taxelor, accizelor. La intrarea în Sf. Munte, orice pelerin plătește o taxă care atunci cînd am fost eu, era de 25 €.

Fac o paranteză, ca un can-can, un fapt mai degrabă evreiesc decît creștin. Comunitatea călugărilor din Sf. Munte a fost înființată de Sf. Atanasie Atonitul (920-1003), cel care a ridicat Marea Lavră și ale cărui nume se găsește peste tot (chilia Sf. Atanasie, coborînd de la schitul românesc Prodromu spre mare, izvorul Sf. Atanasie, de unde am luat și eu un pet cu apă considerat că are valoare de aghiasmă, etc.).

La scurt timp, Sf. Pavel Xeropotamitul a înființat, la sud de Marea Lavră, mănăstirea ce îi poartă numele. Cei doi s-au hotărît să împartă pămîntul între cele două mănăstiri într-un mod inedit, și anume să plece dimineața după slujbă și în locul în care se vor întîlni, să fie granița. Sf. Pavel a făcut așa, dar Sf. Atanasie a pus ucenicii lui să țină slujba, el plecînd mult mai devreme astfel încît a parcurs o distanță mai mare. Locul în care s-au întîlnit este marcat printr-o boltă de piatră. Sf. Pavel a primit o suprafață mult mai mică, dar mult mai valoroasă, întrucît aici sînt pădurile de castani.

România, țara iubită de Dumnezeu? Dacă Dumnezeu ar fi iubit această țară ar fi acceptat ca cei mai buni români să fie uciși timp de trei decenii, începînd din 1933, de sub Carol al II-lea și pînă la amnistia din 1964?  Dacă Dumnezeu ar fi iubit această țară, ne-ar fi dat rînd pe rînd pe Iliescu, Constantinescu, Băsescu și Iohannis? Dacă Dumnezeu ar fi iubit această țară, ar fi putut fi singura din UE în care nu există un partid, nu naționalist, dar nici măcar patriotic?

Se apropie alegerile europarlamentare. Nu am auzit de înscrierea vreunui partid patriotic, așa că puțin probabil să mă duc la vot (în primul rînd din cauza sănătății). Dar știți care este problema? Dacă românii, dezgustați, nu se duc la vot, s-ar putea să ne trezim că un sfert din europarlementarii români sînt de fapt de origine maghiară.

Așa cum văd eu, cele două neamuri (ca doi frați) cele mai expuse extincției, sînt exact cele care îmi sînt cele mai dragi, aromânii (care au fost nevoiți să își părăsească locurile în care s-au născut din cauza prigoanei dezlănțuite de antarții grecii) și acum, românii (din motive care ar însemna să analizez ultimele trei decenii, și nu stau acum de asta).

„Căile Domnului sînt necunoscute”, spun unii. „Căile Domnului sînt întortochiate”, spun alții. Nu mă satisfac aceste explicații. Explicația este că lumea este condusă de satana, ceea ce biserica știe foarte bine, dar nu recunoaște oficial. Cine știe să citească printre rînduri, înțelege foarte bine asta din Noul Testament, interpretînd vorbele cu care Mîntuitorul i-a răspuns satanei cînd s-a confruntat cu acesta în pustiu respingînd ispitele, interpretînd vorbele cu care Sf. Ioan Botezătorul îi boteza pe evrei în apa Iordanului, interpretînd un verset al singurei rugăciuni care ne vine de la Mîntuitor, „Tatăl nostru”.

Poate voi dezvolta altă dată toate acestea.

                                                                                                       Dan Cristian IONESCU

ADDENDA: Am primit un telefon de la dl. Marinescu anuntindu-ma ca a fost criticat in multe comentarii pe facebook pentru postarea acestui articol. Intrucit eu nu am facebook, i-as ruga pe cei care au ceva de criticat sa o faca in cadrul comentariilor la articol, pentru a putea sa le raspund eu, nu dl. Marinescu.
Se pare ca cea mai frecventa critica este aceea ca noi am avea manastiri romanesti la Muntele Athos, ceea ce eu am negat. Cei care sustin existenta manastirilor romanesti nici nu au citit atent articolul, nici nu stiu diferenta dintre manastiri si schituri si nici nu stiu modul de conducere a vietii athonite.
Am scris de Schitul romanesc Prodromu (care tine de Manastirea Marea Lavra si care are viata de obste) si despre Schitul romanesc Lacu (care tine de Manastirea Sf. Pavel si care are viata de sine). Noi nu avem nici o manastire, ci doar doua schituri, ceea ce are unele consecinte.

Republica athonita este condusa de un consiliu (cu sediul in Careia, resedinta administrativa) format din staretii celor 20 de manastiri (17 grecesti, una sirbeasca, una ruseasca si una bulgareasca). Romanii, neavind nici o manastire, nu au de spus nici un cuvint in ce priveste conducerea administrativa. Iar conform statutului propriu, numarul de 20 de manastiri este batut in cuie, nu poate fi depasit, astfel incit de pilda Prodromu, chiar daca prin dimensiuni merita, nu poate fi avansat la nivel (rang) de manastire.
Am mai fost criticat pentru faptul ca unii au inteles ca i-am facut pe romani tigani hoti de buzunare. Iar nu au citit atent. Eu m-am referit la tiganii romani care fura din buzunare la Paris, ceea ce nu poate contesta nimeni. Eu sint roman, dar nici nu sint tigan si nici nu fur portofele.

Altii, foarte maguliti si incintati de vorbele frumoase, au amintit ca insusi Papa Ioan Paul al II-lea a numit Romania ca fiind “Gradina Maicii Domnului”. Sa fie clar un lucru: traditional, “Gradina Maicii Domnului” este Muntele Athos – o a doua gradina nu poate exista. Si sa nu uitam ca Papii au o bogata experienta diplomatica, prin care spun lucruri care sint pe placul celor care le asculta. Sa nu uitam si faptul ca dupa victoria de la Vaslui, Papa Sixtus al IV-lea l-a numit pe Stefan cel Mare “Atlet al lui Hristos” – l-a laudat, dar nu l-a ajutat cu nimic in lupta domnitorului moldovean cu turcii, ceea ce a dus in anul la infringerea de la Valea Alba (nici o tara catolica nu l-a ajutat pe Stefan).

Cam acestea au fost criticile pe care le-am retinut. Dar stau si ma intreb: nu cumva altceva din text i-a deranjat pe criticii mei?

                                                                                                               Dan Cristian IONESCU  

2 Comments

  1. IQ100

    Interesant.Dar nu am inteles care este pilda evreiasca.Poate cea cu stabilirea granitei?
    O observatie, de la un agnostic.Sfantul Munte n-ar fi putit fi „pangarit” (coropt) daca ideea initiala care a sta la baza ar fi fost corecta , in acord cu Universul.
    Adoptarea decatre „neamuri” a unui „Dumnezeu ” personalizat dupa cultura unui singur neam (indiferent care ar fi fost acela, ce virtuti si ce pacate ar fi avut) nu putea duce decat la subiectivisme, intrigi, lupte de putere de toate felurile, de la economica, sociala, la politica si spirituala.(Vezi si episodul cu granita intre domeniile manastiresti)
    De la Athos la Romania si inapoi.
    Crestinismul nu este dat de la ‘ Sfantul Duh”, este o constructie pur UMANA .De aici bunele si relele sale.In clusiv DISCRIMINAREA fata de femei, unde „progresistii” au dreptate.(De ce avansul spiritual ar fi pemis doar unui sex, „ispita” ar fi doar de o parte sau interactiunea intre sexe ar fi un „pacat’?) De aici rolul sau istoric.DE aici efemeritatea sa, de aici „importanta” sa ‘cat boaba spumei”, la scara Universului : a aparut intr-un colt de planeta, a crescut , a facut multe bune si (mai) multe rele, si, incet, incet va dispare/se va transforma,
    De aici si „hotia” la care face trimitere inceputul articolului.

  2. Dan Cristian Ionescu

    Am primit un telefon de la dl. Marinescu anuntindu-ma ca a fost criticat in multe comentarii pe facebook pentru postarea acestui articol. Intrucit eu nu am facebook, i-as ruga pe cei care au ceva de criticat sa o faca in cadrul comentariilor la articol, pentru a putea sa le raspund eu, nu dl. Marinescu.
    Se pare ca cea mai frecventa critica este aceea ca noi am avea manastiri romanesti la Muntele Athos, ceea ce eu am negat. Cei care sustin existenta manastirilor romanesti nici nu au citit atent articolul, nici nu stiu diferenta dintre manastiri si schituri si nici nu stiu modul de conducere a vietii athonite.
    Am scris de Schitul romanesc Prodromu (care tine de Manastirea Marea Lavra si care are viata de obste) si despre Schitul romanesc Lacu (care tine de Manastirea Sf. Pavel si care are viata de sine). Noi nu avem nici o manastire, ci doar doua schituri, ceea ce are unele consecinte.
    Republica athonita este condusa de un consiliu (cu sediul in Careia, resedinta administrativa) format din staretii celor 20 de manastiri (17 grecesti, una sirbeasca, una ruseasca si una bulgareasca). Romanii, neavind nici o manastire, nu au de spus nici un cuvint in ce priveste conducerea administrativa. Iar conform statutului propriu, numarul de 20 de manastiri este batut in cuie, nu poate fi depasit, astfel incit de pilda Prodromu, chiar daca prin dimensiuni merita, nu poate fi avansat la nivel (rang) de manastire.
    Am mai fost criticat pentru faptul ca unii au inteles ca i-am facut pe romani tigani hoti de buzunare. Iar nu au citit atent. Eu m-am referit la tiganii romani care fura din buzunare la Paris, ceea ce nu poate contesta nimeni. Eu sint roman, dar nici nu sint tigan si nici nu fur portofele.
    Altii, foarte maguliti si incintati de vorbele frumoase, au amintit ca insusi Papa Ioan Paul al II-lea a numit Romania ca fiind „Gradina Maicii Domnului”. Sa fie clar un lucru: traditional, „Gradina Maicii Domnului” este Muntele Athos – o a doua gradina nu poate exista. Si sa nu uitam ca Papii au o bogata experienta diplomatica, prin care spun lucruri care sint pe placul celor care le asculta. Sa nu uitam si faptul ca dupa victoria de la Vaslui, Papa Sixtus al IV-lea l-a numit pe Stefan cel Mare „Atlet al lui Hristos” – l-a laudat, dar nu l-a ajutat cu nimic in lupta domnitorului moldovean cu turcii, ceea ce a dus in anul la infringerea de la Valea Alba (nici o tara catolica nu l-a ajutat pe Stefan).
    Cam acestea au fost criticile pe care le-am retinut. Dar stau si ma intreb: nu cumva altceva din text i-a deranjat pe criticii mei?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*