Coruptie

„Nașa” șpăgilor: Elena Udrea!

                              Eșecul unei „mărci” prefabricate   […]

 

 

                          Eșecul unei „mărci” prefabricate

 

„Vreau să cred că, după o noapte ciudată, Elena Udrea s-a trezit a doua zi de dimineață lângă ea și s-a speriat. Nu mai avea pe față maglavaisul făcut din tăcerea intelectualilor de dreapta, ridurile adânci nu mai erau astupate de fondurile de ten care mergeau spre presa aservită, iar pielea, ah, pielea era mult mai întunecată” (M. Radu, revista Cațavencii”).

 

Vizibilitatea mediatică atât de neobișnuită a Elenei Udrea, realizată pe bani mulți, este deranjantă nu doar pentru că avem de-a face de fapt cu un om care s-a potrivit ca nuca în perete în politică, implicat cu atâtea ifose în jaful și batjocura națională, ci și pentru perseverența de a-și dori să fie promovată ca un simbol de „succes” feminin numai „bun” să aibă pretenția de a ne conduce până și  din funcția de … Președinte! De acest pericol ar trebui să fim mai ales îngrijorați, de fenomenul prin care să fim nevoiți a asista stupefiați cum, în acest caz-școală, și-au dat concursul să sprijine impostura nu numai înalți demnitari grăbiți să ne-o prezinte ca fiind varianta cea mai onorabilă la prezidențiale (cum ne-au spus Băsescu de la Președinție și G.C. Maior de la S.R.I.), ci s-au compromis în elogieri gratuite și reprezentanți din Presă, intelectuali „cu pretenții”, artiști etc. Pentru toată această „armată” de propagandiști, entuziasmați să-și vândă conștiința pe o lingură de ciorbă, nu a contat nicidecum prefăcătoria Elenei Udrea de a coborî în lumea reală ca să imite omul de rând, după ce ani și ani s-a făcut pe sine exponentul unui regim nesimțit etalat pe pantofi cu tocuri de 16 cm, atât ca persoană oficială (ministru, deputat, șefă a Cancelariei Prezidențiale – un fel de al doilea om în stat), cât și în existența sa privată (prin pictoriale lascive, provocatoare și indecente)… Probabil că, în strategia lor penibilă de a ne face să coalizăm cu acest „manechin” al Puterii, propagandiștii ei au considerat că societatea românească este suficient de „mioapă” pentru a nu vedea în E. Udrea aerele sale de pițipoancă versată, ci „pragmatismul” unei gospodine care știe să dea cu mopul, al „tipei de gașcă” de pe Facebook, al muncitoarei în construcții cu o cască pe cap etc. Cu toate mijloacele imorale folosite, de la bani dați postacilor pentru comentarii favorabile pe Internet și până la cei aruncați „cu lopata” unei părți a Presei scrise și audio-vizuale, E. Udrea – ca „marcă” a succesului feminin în politică – a eșuat electoral lamentabil…

 

                       „Războiul” dintre foștii „stâlpi” ai Puterii!

 

„Am încredere și în Justiție și în Elena Udrea” (fostul președinte T. Băsescu)  

 

Consiliera și apoi ministra Elena Udrea a intrat în dizgrația românilor prin legătura sa insinuantă cu președintele Băsescu, al cărui crunt regim de austeritate i-a aruncat pe foarte mulți români în pragul sărăciei și, pierzându-și în disperare stima de sine, unii licențiați chiar au devenit căpșunari, iar alții au ajuns din nefericire pacienți ai saloanelor de chirurgie cardiovasculară, îmbolnăvindu-se de depresie, icter, hipertensiune arterială și alte afecțiuni derivate. Am avut și oameni decedați în fața unor spitale închise, în numele „reformei”, la decizia acestor promotori ai austerității! Crezând amândoi că pot să inducă în eroare populația prin tot felul de combinații, în disprețul legii, au tratat România ca pe propria lor moșie și s-au îmbogățit fără nici o noimă! Când însă Băsescu nu a mai fost președintele țării, binomul S.R.I. – D.N.A a orchestrat, după o lungă „tovărășie” în comun cu infractorii, arestarea E. Udrea și așa am avut cu toții parte de un linșaj mediatic sub formă de judecată de tip carnaval. Din toată această tevatură am înțeles că avem de-a face cu o „reglare de conturi”, în stil mafiot, între două grupări ireconciliabile ale lui Băsescu, în fața cărora Justiția pare să fie suspect de timorată! A fost însă foarte clar că forțele adverse E. Udrea nu s-au rezumat doar ca aceasta să fie deferită Justiției, ci pur și simplu au recurs la umilirea unei femei încătușate, până într-acolo încât să fie dusă cu forța la un control ginecologic în timp ce se afla în arest preventiv!

Desigur, scena arestării „pupilei” prezidențiale a stârnit în opinia publică un sentiment colectiv de jubilație, de repunere în sfârșit în drepturi a actului de Justiție față de „omul numărul 2” în regimul antiromânesc al fostului președinte Băsescu. Astfel, încolțită ca o fiară, însă nu suficient de speriată ca să treacă sub tăcere toate potlogăriile făcute „pe șest” de camarazii cu care a fost la guvernare atâția ani, E. Udrea a început cu furie „să dea din casă”, să lupte de una singură în fața abandonării sale la cheremul sistemului ticăloșit, să acuze cât mai țipător – cu speranța că va ieși basma curată – modul revoltător și antidemocratic cum a fost condusă România…

 

                               Din acuzat, acuzator…

 

„Elena Udrea este un om care nu minte și în care poți să ai încredere” (fostul președinte Băsescu).

 

Pusă în situația de a fi încătușată, chiar dacă mai mereu s-a afișat cu zâmbetul pe buze, E. Udrea nu s-a eschivat nici o clipă să devină, din acuzat, acuzator și, sperând că îi va intimida astfel pe adversari, a recurs la niște declarații care au dinamitat tot sistemul politic „patronat” de președintele Băsescu, „stăpânul” ei și al serviciilor secrete (cu știința cărora a comis mai multe infracțiuni enumerate acum în dosare întocmite pe filiera S.R.I. – D.N.A.). Bineînțeles, principalele ”ținte” ale E.Udrea au fost chiar șefii celor două instituții (Coldea – Köveși) implicate în „scandal”, pasibili și ei cel puțin de tăinuire, însă „tirada” ei declarativă a „dinamitat” indirect sistemul șubred inaugurat de președintele Băsescu, obligat de „amintirile chinuitoare ale trecutului” să îi i-a apărarea în public, în contextul în care nu s-a sfiit să ne dezvăluie cât de nociv influențează S.R.I. scena politică, cum avem parte de o justiție selectivă „consolidată” pe criterii de prietenie politică, cum se fac sondaje la comandă, cum toate partidele se folosesc de bani negri în campaniile electorale, cât de obișnuită este „moda” folosirii dosarelor de șantaj ale unor politicieni etc. Cu certitidine că, din acest „labirint” al destăinuirilor tulburătoare ale ei, fostul președinte Băsescu nu mai poate avea nici o ieșire onorabilă: iar dacă E. Udrea are dreptate, înseamnă  că mandatele lui Băsescu au fost niște mari cacealmale; dar dacă însă nu are dreptate, este greu de înțeles cum de a putut „omul numărul 1 în Stat” să aibă încredere în ea! Până când se va termina însă „povestea” lor, cu un happy end telenovelistic la care suntem și telespectatori și plătitori, am beneficiat totuși de ocazia ”pictorială” nesperată să o vedem pe E. Udrea cum, ieșind de la audierile D.N.A. încătușată și zâmbăreață, și-a amenințat acuzatorii cu expresia „Adevărul nu poate fi încătușat”, iar pe „flebețea” ei, fostul președinte Băsescu, l-am surprins cum a încercat să își  apere „cauza” în fața dezlănțuirii subalternilor lui, acum fideli altei comenzi: „Eu sper să nu fie condamnată, pentru că Elena Udrea este cea mai mare investiție politică pe care am făcut-o”.

Și noi sperăm că această „investiție” să își mai „spele” din păcate și, măcar în ceasul al 12-lea, să ne spună cât mai amănunțit cum a fost tras pe sfoară, timp de 10 ani, un popor întreg…

 

                     De ce Justiția a fost „oarbă” 10 ani?

 

„Atunci când oamenii tăi înhățau 10% din milioanele statului, acest stat se împrumuta 1 miliard de la F.M.I. ca să poată plăti salariile, în 2009. Adevărul este că, indiferent dacă procurorii vor dovedi sau nu că au ajuns banii la tine, devii responsabilă de faptul că aproape 1,5 milioane de bugetari au plătit în 2010 aceste șpăgi direct din salariile lor tăiate, iar în următorii doi ani 400.000 dintre ei și-au pierdut slujbele. Adevărul este că noi toți – și mai săraci și mai bogați – am plătit de atunci și până astăzi acele șpăgi printr-un TVA mai mare, pe care statul ni l-a luat nouă, ca să-ți dea ție comisionul ăla de 10%. Adevărul neîncătușat, madam, este că n-ați avut rușine și că ați furat ca hămesiții într-o perioadă în care țara noastră trecea prin cea mai cruntă criză economică din ultimul secol (…) ați compromis ideea de sacrificiu colectiv” (M. Guran, TVR 1).

 

Marea tristețe este aceea că, timp de un deceniu, complicii E. Udrea ne-au vorbit de austeritate de la cele mai înalte niveluri decizionale, râzându-ne în nas prin excentricități de neînchipuit, cum ar fi plimbările lor cu mașini de lux, vacanțe pe yachturi, depuneri în conturi din paradisuri fiscale, vestimentație de ultimă modă, schoppingu-uri la Paris etc. Etalate fără nici o rușine! Toate acestea s-au grefat prin nesăbuința „nașei” spăgilor, E. Udrea, de a pretinde, conform dosarelor de la D.N.A., 10% din banii proveniți de la contractele cu statul, dar și din diferite favoritisme făcute prin intermediul legilor cu dedicație sau din plasarea în funcții contra cost! În sfârșit, ca să nu lungim vorba, tertipurile folosite i-au favorizat accesul așa-numitei „nimfe” din Pleșcoi la venituri financiare estimate la sute de milioane de euro, bani proveniți din „afaceri” precum „Microsoft”, „Gala Bute”, „e – România” etc. S-ar putea deci spune că avem de-a face, în toată regula, cu iresponsabilitatea și goana după inavuțire nemăsurată a uneia dintre celei mai reprezentative „căpușe” postceaușiste la bugetul Statului, în acțiuni infracționale imposibil de conceput și înfăptuit de una singură! Cu banii astfel sustrași, din buzunarele românilor, E. Udrea și-a folosit din plin „farmecele” feminine ca să primeze în grațiile Președintelui, să îl folosească în încercarea de a acapara P.D.L., să arunce de-a valma munți de bani în campaniile partidului favorit,  ale lui Băsescu și, nu  în ultimul rând, să-și hrănească orgoliul personal de fraudare a sentimentelor românilor pentru a ajunge „stăpână” peste țară din râvnita postură de Președinte și să dețină prin interpuși proprietăți în Dubai, Bolivia etc!

Ca românilor să li se ascundă aceste matrapalzâcuri, prin „îngroparea” informațiilor semnificative într-o mare de irelevanță, mai multe posturi TV (mai ales B1 TV) și ziare (mai ales Evenimentul zilei) i-au făcut o propagandă mediatică din cele mai favorabile. Însă în bătălia pentru Putere nu numai că a pierdut alegerile, cu toate că a fost o cunoscătoare de primă mână a mânăriilor și șantajelor electorale, dar cei cu care a fost cândva în aceeași barcă i-au pregătit un loc pe banca acuzaților. Ca să tacă, zice ea! Au și pungașii, stimați cititori, legile lor!

 

                                      Semnul de îndreptare?

 

Încăpățânarea pătimașă a E. Udrea de a crede că poți să faci orice cu banii, inclusiv de a „cumpăra” chiar conștiințe aparent de mare probitate, a transpus-o peste noapte într-o biată făptură parvenită, lacomă, care s-a cocoțat cu șiretenie pe un piedestal nemeritat de unde, rezonând la lingușelile unui anturaj vicios, și-a imaginat absurditatea că prin minciună și furt poate să intre în inimile noastre! „Ajutată” de inși îndoielnici să treacă cu vederea atât de vizibila ei superficialitate, printre farduri și genți scumpe, ne-a arătat la toți că are suficient tupeu să sugereze că și o divă ar fi bună, pentru România, să dețină cea mai înaltă demnitate în Stat! Tendința aceasta eronată, de a nu fi capabil să-ți vezi „lungul nasului”, trebuie să înceteze la toți incompetenții care ne conduc…

Îmi cer scuze față de cititori pentru că le aduc în față un „portret” public de tristă amintire, care nu mi-a inspirat niciodată încredere, dar dezvăluirile ei de ultimă oră le interpretez, cu realism, ca pe un nesperat pas pe care ea îl face spre normalitate, în încercarea disperată de a ne spune realitatea dură despre monstruozitățile din spatele versiunilor oficiale! Sper că gestul acesta extrem al E. Udrea, menit să vindece o societate intoxicată de manipulatori versați, să ne fie de bun augur în a înțelege unde suntem ca popor și încotro ne îndreptăm, să nu mai punem cu atâta ușurință „mâna în foc” pentru X sau Y, iar ea să își poată duce crucea mai departe pe calea calvarului juridic, având opțiunea să-și schimbe viața prin credințâ în Biserica Ortodoxă și astfel să se pregătească pentru a răspunde cândva și la Judecata lui Dumnezeu…

 

                                                                                                 Prof. Costel NEACȘU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*