Puncte de vedere

Ne-a iubit vreodată „Maica” Rusia? (V)

                                   Putin îşi face […]

 

                                 Putin îşi face semnul crucii!

Un stat în care o minoritate poate forţa adoptarea unei legi s-a decis pentru păcat. Este un simptom apocaliptic periculos care înseamnă că poporul a luat-o pe calea autodistrugerii (+ Kiril, patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse).

Sforarii globalizării nu reuşiseră încă să pună „capac” ateismului Sovietelor, că un reformator mason, preşedintele Gorbaciov, îşi dăduse girul ca, în 1990, să înceapă construirea unui edificiu monumental reprezentativ, Catedrala „Hristos-Mântuitorul, unde se vor regăsi mai târziu, slăvindu-L pe Dumnezeu, atâtea celebrităţi – inclusiv politice – ale Rusiei (prima persoană care a primit Sfânta Împărtăşanie de la patriarhul Kiril a fost Svetlana, soţia preşedintelui Medvedev). Reorientarea Statului rus către Biserica Ortodoxă nu s-a datorat însă doar lui Gorbaciov, care avea să declare că „biserica a devenit o putere importantă în societate”, ci mai ales urmaşilor săi: Elţân, Putin, Medvedev. Automat, alianţa lor cu Biserica, în plin avânt al secularizării mondiale, i-a apropiat şi mai mult de sufletul credincios al poporului rus, făcându-i să acţioneze într-o unitate ce pare să fie, în ciuda unor dezacorduri patriarhale (dintre Moscova şi Kiev) în problema Ucrainei, într-un condominium de monolit! Practic, însuşi patriarhul Kiril „nu se mişcă”, la evenimente inerente, fără să fie escortat cu maximă vigilenţă de agenţi ai serviciului de securitate! Protecţia Statului este cu atât mai importantă cu cât ierarhul suprem al Bisericii Ortodoxe Ruse, patriarhul Kiril, îşi asumă riscul ca, mărturisindu-şi credinţa, să se pronunţe atât împotriva propagandei homosexuale (pedepsită cu închisoarea), cea atât de dragă duşmanilor occidentali ai Rusiei, cât şi contra sărbătorilor demonice americăneşti Halloween şi Valentine’s Day! Însă situaţia se „complică” şi pentru că preşedintele Putin, care frecventează Biserica şi îşi face semnul crucii, nu ezită să fie complet solidar cu poziţia Bisericii şi să vorbească în public despre aberaţiile anticreştineşti proferate de occidentali, în frunte cu S.U.A., în scop de a transforma (şi) teritoriul rusesc în vas al duhurilor antihristice. Cu această atitudine a lui, conformă cu învăţătura biblică, s-ar cuveni să fie solidară întreaga lume ortodoxă, cât încă „episodul Putin” constituie un răgaz potrivit ca să ne putem dezice de slugile lui Antihrist…

                                            Ce nu au uitat ruşii!

În Rusia se trăieşte ca ruşii! Orice minoritate, de oriunde ar fi ea, care vrea să trăiască în Rusia, să lucreze şi să mănânce în Rusia, trebuie să vorbească rusa şi trebuie să respecte legile ruseşti. Dacă ei preferă Legea Sharia şi să trăiască viaţa musulmanilor, îi sfătuim să plece în acele locuri unde aceasta să fie Legea Statului (…) Rusia nu are nevoie de minorităţile musulmane, aceste minorităţi au nevoie de Rusia, şi noi nu le garantăm privilegii speciale, nici nu încercăm să schimbăm legile noastre, adaptându-le cerinţelor lor. Nu contează cât de tare strigă discriminare: nu tolerăm lipsa de respect faţă de cultura noastră rusă. Trebuie să învăţăm mult din sinuciderea Americii, Angliei, Olandei, Franţei etc, dacă vrem să supravieţuim ca naţiune. Musulmanii au învins aceste ţări, dar nu vor reuşi şi în Rusia. Tradiţiile şi obiceiurile ruseşti nu sunt compatibile cu lipsa de cultură şi formele primitive ale Legii Sharia şi ale musulmanilor. Când acest onorabil corp legislativ gândeşte să creeze legi noi, va trebui să aibă în minte, în primul rând, interesul naţional rus, observând că minorităţile musulmane nu sunt ruse” (V. Putin, preşedintele Federaţiei Ruse, mesaj către Parlament în 2014 – parlamentarii au aplaudat 5minute).

Când ne dăm seama că S.U.A. sunt atât de nedrepte în ofensiva lor mondială, cu toată ranchiuna de a fi suportat cândva greutatea amară a „cizmei” bolşevice, noi (cei care am mai rămas români) nu se poate să nu ne întrebăm, văzând cum ni se transformă albul în negru, dacă nu cumva Rusia aceasta, zisă a lui Putin, este îndreptăţită să reacţioneze când S.U.A. vrea să o şicaneze militar, când Germania şi-ar dori ca hoardele barbare islamice să calce şi pe pământul lui Dostoievski, când U.E. ar vrea să îi impună un stil de viaţă total străin şi antagonic credinţei naţionale etc! La toate aceste probleme, cum este şi firesc, pe preşedintele Putin nu îl interesează ce spun cei din afara ţării sale, ci voinţa poporului său. Iar poporului rus, trecându-i cu vederea unele derapaje, îl susţine când vede că la apără suveranitatea, independenţa, prestigiul, tradiţiile etc.

Pentru toate acestea, cu siguranţă, ruşii nu îl consideră cu nimic mai prejos decât sunt „partenerii” noştri occidentali, dimpotrivă, ei trăiesc având certitudinea că nu le va veni nimeni să „le sufle în ciorbă”, mândri că sunt ruşi şi solidari în cuget şi simţiri… Ceea ce noi, românii, am fost „ajutaţi” de alde sluga Occidentului Iohannis (et comp) să uităm! Până la a nu le mai da ruşilor nici măcar elementara bineţe diplomatică

SFÂRŞIT

Prof. Costel Neacşu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*