Observator

NEOFANARIOŢII EURO-ATLANTICI

    Propagandiştii de serviciu, omniprezenţi pe ecranele TV, în nici un caz nu ar accepta că, deşi au trecut […]

 

 

Propagandiştii de serviciu, omniprezenţi pe ecranele TV, în nici un caz nu ar accepta că, deşi au trecut mai bine de 300 de ani de la inaugurarea nefastului regim fanariot, România de astăzi este supusă unei dominaţii cel puţin la fel de negative ca şi atunci! Numai că, acum, ne raportăm la Înalta Poartă Occidentală! Pentru a înţelege corect această aserţiune, în contextul în care avem de-a face cu metode de influenţare şi control mai sofisticate, trebuie să recurgem la o paralelă între regimurile politice de ieri (fanariot) şi azi (euro-atlantic) în spaţiul românesc. Aşadar:

1) Ieri, autonomia Ţărilor Române era redusă, iar domnitorii se numeau direct de către Poarta otomană din rândul familiilor greceşti şi româneşti, cu menţiunea că trebuiau să devină nişte simpli funcţionari  care să nu se abată de la însărcinările sultanului. Astăzi, suveranitatea României este diminuată prin modificarea Constituţiei, în sensul acceptării imixtiunii euro-atlantice, până la a-l face de exemplu pe preşedintele rus Putin să ne considere o colonie. Aceasta înseamnă că, teoretic, oficialii români trebuie să coopereze, în nici un caz să fie, practic, nişte simpli executanţi care să vorbească neapărat pe limba emisarilor de la Washington (a se vedea cazul evreicei Nuland, o adjunctă a secretarului de stat Kerry) şi comisarilor de la Bruxelles (a se vedea justiţiara Readnig). Din păcate, demnitarii noştri optează pentru o supunere necondiţionată, deoarece, de exemplu, toţi preşedinţii României, înainte de a fi aleşi sau imediat după, s-au prezentat conştiincioşi cu agenda de lucru la Washington şi au acceptat cu o uşurinţă suspectă „recomandările” de a numi în funcţii de conducere… români alogeni. Prin intermediul unora ca aceştia nu numai că s-a ajuns la anomalia ca devalizarea României să se facă în complicitate cu străinii, iar Israelul să pretindă chiar că ne-a cumpărat ţara (?), dar să şi fim un Stat desconsiderat până la a nu avea nici măcar un ambasador al S.U.A.!

2) Ieri, nu numai că otomanii i-au silit pe români să îşi sporească obligaţiile materiale faţă de Poartă, de la care îşi cumpărau domniile, dar au pus monopol şi asupra comerţului românesc (ceea ce i-a determinat pe domnii fanarioţi, în dorinţa lor de înavuţire pe seama românilor, să crească excesiv fiscalitatea). Astăzi, nu numai că românii cotizează bani la bugetul U.E., dar relaţia „privilegiată” cu S.U.A. presupune stabilirea condiţiilor (!) unui „tribut” sub masca împrumuturilor financiare tendenţioase, cât şi favorizarea unor multinaţionale de peste Ocean (Presa mai invocă şi o sponsorizare a lui Adrian Năstase cu 119 milioane dolari, în 2004, a campaniei prezidenţiale a lui G.W. Bush). Printr-o astfel de abordare, România a reuşit în timp record să aibă o datorie externă de peste 100 miliarde de € şi românii să mănânce în zilele noastre – efectiv – pe datorie. Şi încă jaful nu s-a terminat, pentru că avem o ţară bogată în rezerve de gaze naturale şi de petrol. Iar despre înavuţirea frauduloasă a unora dintre conducătorii noştri, făcută în stil fanariot, „vorbesc” mai bine revista Forbes şi DNA …

3) Ieri, Ţările Române şi-au pierdut puterea militară. Astăzi, la cerinţa NATO, Armata Română a fost atât de „restructurată”, de „profesionalizată”, încât a fost „decapitată” la cote îngrijorătoare. S-a ajuns aici pentru că oficiali de-ai noştri, fără să se întrebe de ce Franţa s-a retras din NATO şi de ce astăzi nu participă la structurile militare integrate, s-au grăbit să adere la NATO sub pretextul că vom avea asigurată securitatea naţională. Dar este foarte posibil ca „bilanţul” acestei integrări, pe lângă faptul că staţionarea efectivelor NATO în România ne obligă la o parte din cheltuieli, să ne coste în timp deteriorarea relaţiilor cu vecinii (când Iugoslavia a fost atacată de NATO, în 1999, liderii noştri de atunci au încălcat tratatul româno-iugoslav), noi pierderi de vieţi omeneşti (prin implicarea soldaţilor noştri în acţiuni externe sub egida NATO), transformarea României în ţintă pentru Rusia (prin acceptarea Scutului antirachetă de la Deveselu), anularea drepturilor omului (prin impunerea securităţii energetice), descreştinarea României (prin lobby-ul pentru o Constituţie anticreştină) etc. În concluzie, sunt voci prestigioase care afirmă că NATO va susţine militar România după „modelul” U.E. care, atunci când Ucraina ne-a aruncat balizele de pe braţul Chilia, a reacţionat spunând că este o problemă a României cu Ucraina…

4)  Ieri, Ţările Române au suferit pierderi teritoriale. Astăzi, pe timp de pace, nu ne-a „împins de la spate” nimeni să semnăm tratatul cu Ucraina, în 1997, prin care s-a recunoscut apartenenţa unor teritorii româneşti la Ucraina.

5)  Ieri, pe fondul în care teritoriul Ţărilor Române devenea teatru de război în conflictul dintre ruşi, austrieci şi turci, marea Rusie (prin ţarina Ecaterina a II-a) susţinea Proiectul grecesc al reconstituirii Imperiului Bizantin în Balcani (inclusiv unirea Ţării Româneşti cu Moldova sub forma regatului Daciei). Astăzi, preşedintele Putin al Rusiei se foloseşte nestingherit de forţa armată pentru redefinirea graniţelor, ne avertizează că vom pierde Transilvania şi îşi doreşte un nou sistem de alianţe. În consecinţă, în eventualitatea escaladării intereselor  şi a tensiunilor diplomatice în Europa, teritoriul românesc poate fi din nou teatru de război între NATO şi Rusia.

Din această expunere comparativă rezultă nu numai că sunt multe similitudini între fanarioţi şi euro-atlantici, dar se conturează şi o diferenţă majoră, care ne plasează pe toţi într-o situaţie chiar mai grea, în ce priveşte raportul patriotic dintre boierimea de ieri şi baronimea de azi: pe atunci se mai găseau încă boieri români cu conştiinţă istorică (stau mărturie memoriile – din anii 1774, 1790, 1791, 1808 etc – prin care cereau marilor puteri să respecte autonomia Ţărilor Române), dar astăzi rar mai avem câte un demnitar care să revendice NATO şi UE dreptul de a ne permite să trăim aşa cum ne-au învăţat strămoşii noştri! Iar restul din gloata politico-intelectuală, în numele instaurării demo(n)craţiei, sunt gata să facă orice pentru a-şi vinde poporul pe un pumn de arginţi şi a-l lăsa pradă unor străini pentru care exaltarea şmecheriei este singura strategie de „succes” în a ne distruge ca naţiune…

                                                                                                            Prof. Costel NEACȘU  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*