Observator

Neomarxismul UE lovește tradițiile și suveranitatea prin Convenția de la Istanbul (II)

  Feciorul de 13-16 ani: „Tati, tati…Vreau să fiu femeie și să folosesc toaleta femeilor!” / Tatăl:  „…?!?!fghdfhtyu?!?! ” / […]

 

Feciorul de 13-16 ani: „Tati, tati…Vreau să fiu femeie și să folosesc toaleta femeilor!” / Tatăl:  „…?!?!fghdfhtyu?!?! ” / Copilul : „Am văzut la școală un film cu transgenderi și am  dreptul  de a alege ce sunt” / Tatăl: „Îți dau să ai de unde alege. De mâine nu mai mergi la nici un fel de ore de astea !” / Copilul: „Tu ești un agresor cu femeile și nu ai dreptul să mă educi și să îmi spui la ce cursuri să mă duc! Și să nu uit! Udatul de Paște e un abuz!” / Tatăl:  „……?!?fgdyrtf!?!?! ”

Dialogul de mai sus nu e un SF. Câtuși de puțin. El nu că poate deveni realitate, ci este o realitate în România, asumată de Guvern, ratificată de Parlament și protejată de Convenții Internaționale, care vor modifica legislația românească. Totul se învârte în jurul Convenției de la Istanbul, un rahat ambalat frumos ca să nu miroase.

                                     

                                                Secretul profesional, un abuz

Și infernul continuă. Libertatea femeilor, a se citi aici inclusiv a fetițelor-fetelor sub 18 ani, este asigurat. Iar dacă dreptul părinților a fost suprimat, iar atentatul asupra obiceiurilor și tradițiilor realizat, e momentul următorului pas. Si cine este stâlpul păstrării obiceiurilor și tradițiilor creștine? Bravos, Biserica ! Dincolo de dogmă, religia. Așa că să dăm drumul bilei demolatoare. Și până la Biserică să ne asigurăm că secretul profesional este distrus.

Articolul 28 – Raportarea de catre profesionisti
Partile vor lua masurile necesare pentru a asigura faptul ca regulile de confidentialitate impuse de legislatia interna anumitor profesionisti nu constituie un obstacol, in calea raportarii lor, in conditii adecvate, catre organizatiile sau autoritatile competente, daca au motive rezonabile sa creada ca a fost savarsit un act grav de violenta, acoperit de sfera de aplicare a prezentei conventii, si ca sunt de asteptat alte acte grave de violenta.
Adică psihologii, doctorii, terapeuții sau preoții sunt obligați să devină niște informatori ai statului sau a ONG-urilor. Evident, dacă există motive rezonabile. Serios ?!

                                      Să demolăm ultimul bastion: Biserica, Religia

Articolul 42 – Justificari inacceptabile pentru infractiuni, inclusiv infractiunile comise in numele asa-numitei “onoare”
1. Partile vor lua masurile legislative sau alte masuri necesare pentru a se asigura ca, in cadrul unei proceduri penale initiate in urma comiterii oricareia dintre actele de violenta care intra sub incidenta domeniului de aplicare a prezentei conventii, cultura, obiceiul, religia, traditia sau asa-numita “onoare” nu vor fi considerate ca o justificare a acestor acte. Acest lucru se refera, in special, la afirmatiile ca victima a incalcat normele sau obiceiurile culturale, religioase, sociale sau traditionale ale comportamentului adecvat.
2. Partile vor lua masurile legislative sau alte masuri necesare pentru a se asigura ca incitarea de catre orice persoana a unui copil de a comite oricare dintre actele prevazute la alineatul 1 nu va diminua raspunderea penala a persoanei respective pentru actele comise.

Cultura, obiceiul, religia, tradiția sau așa-numita onoare nu vor fi considerate ca o justificare. Iar referirea se face atât la actele de violență, cât și la violența psihologică. Căsătoria, ca regulă, și nu regulă!, dintre un bărbat și o femeie devine o chestiune religioasă, o tradiție, bazată pe un comportament stereotip. Trebuie eliminată. În acest tumult incredibil, referendumul și modificarea Constituiției poate fi considerat un act împotriva Convenției de la Istanbul, asumată și ratificată de România. Iar susținerea că Dumnezeu a creat lumea și bărbatul, iar din coasta acestuia femeia, poate provoca unui copil violență psihologică. Conceptul trebuie înlăturat. Ca să nu mai vorbim de o serie de lucruri ce țin de morala, de organizarea și autonomia Bisericii. De exemplu excluderea femeilor de la primirea Tainei Preoției. Stigmatizare, tradiție, obicei, comportament stereotip. Este contra Convenției de la Istanbul. Vom avea femei preoți ?! Și tot în Litera și Spiritul Convenției de la Istanbul, școlile confesionale, patronate de Biserică, vor deveni ilegale. Și apropos, dacă băiețelul de 10 ani se visează fetiță va avea voie să folosească toaleta fetelor de la școală, profesorii urmând a permite și încuraja acest lucru?

                               Suveranitatea și Identitatea națională, o glumă

În final, ultima provocare. Dacă subminarea identității unei națiuni a fost implementată, putem trecem la însășți subminarea suveranității naționale. Capitolul IX al Convenției este despre Mecanismul de monitorizare. Extrase din Convenție: Articolul 66-Grupul de experti in interventia contra violentei impotriva femeilor si a violentei domestice. Grupul de experti in interventia contra violentei impotriva femeilor si a violentei domestice (denumit in continuare “GREVIO”) va monitoriza implementarea prezentei conventii de catre parti. Membrii sai vor fi alesi de Comitetul partilor din randul candidatilor nominalizati de catre parti, dintre cetatenii partilor, pentru un mandat de patru ani, care poate fi reinnoit o singura data. Ei se vor intruni in calitatea lor individuala si vor fi independenti si impartiali in exercitarea functiilor lor si vor fi disponibili pentru a-si indeplini atributiile intr-o maniera eficienta. GREVIO va adopta propriile sale reguli de procedura. Membrii GREVIO si ceilalti membri ai delegatiilor care efectueaza vizitele de tara in conformitate cu articolul 68 alineatele 9 si 14 se vor bucura de privilegiile si imunitatile stabilite in anexa la prezenta conventie. Partile vor depune la secretarul general al Consiliului Europei, in baza unui chestionar elaborat de GREVIO, un raport privind masurile legislative si alte masuri, care implementeaza dispozitiile prezentei conventii, pentru a fi analizat de catre GREVIO. GREVIO va analiza raportul prezentat in conformitate cu alineatul 1 impreuna cu reprezentantii partii in cauza.
GREVIO poate primi informatii privind implementarea Conventiei din partea organizatiilor neguvernamentale si a societatii civile, precum si din partea institutiilor nationale pentru protectia drepturilor omului.  GREVIO va lua in considerare informatiile existente disponibile din partea altor instrumente si organisme regionale si internationale din domeniile care se incadreaza in sfera de aplicare a prezentei conventii. . Pe baza tuturor informatiilor primite si a comentariilor din partea partilor, GREVIO va adopta raportul sau si concluziile sale privind masurile luate de catre partea in cauza pentru a implementa dispozitiile prezentei conventii. Acest raport si concluziile vor fi transmise partii in cauza si Comitetului partilor. Raportul si concluziile GREVIO vor fi facute publice la data adoptarii lor, impreuna cu eventuale comentarii ale partii in cauza.
Fara a aduce atingere procedurii din alineatele de la 1 pana la 8, Comitetul partilor poate adopta, pe baza raportului si a concluziilor GREVIO, recomandarile adresate acestei parti:
a) privind masurile ce trebuie luate pentru implementarea concluziilor GREVIO, stabilind o data pentru prezentarea informatiilor privind implementarea lor, daca este necesar; si
b) vizand promovarea cooperarii cu respectiva parte pentru implementarea adecvata a prezentei conventii.  Parlamentele nationale vor fi invitate sa participe la monitorizarea masurilor luate

Mai discutăm de suveranitate națională? Mai discutăm de identitate națională? De tradiții și obiceiuri? Să fim seriosi? GREVIO va organiza tradițiile și obiceiurile statelor semnatare. De asemenea, va elabora modul de implementare al celor prevăzute de Convenție. Iar rapoartele, un fel de MCV, vor pune presiune pe statele membre, fiind o posibilă pârghie bună de acționat în luarea unor decizii din partea statului în cu totul alte direcții.

                             Mai există Guverne care țin la valorile strămoșești și naționale

Ei, acum înțelegeți de ce de la trimiterea la Parlament până la promulgare au trecut doar câteva luni? De ce semnarea s-a făcut elogiind strict lupta privind violența împotriva femeii? De ce nici un cuvânt despre toate cele mai de sus? De nu a existat o dezbatere publică? Ceea ce însă miră e tăcerea Bisericii! Dar, nu acesta a fost scenariul în întreaga Europa! Până acum, Convenția de la Istanbul a fost semnată de 44 state: Albania, Andorra, Armenia, Austria, Belgia, Bosnia Herțegovina, Bulgaria, Croația, Cipru, Cehia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franța, Georgia, Germania, Grecia, Ungaria, Islanda, Irlanda, Italia, Letonia, Liechtenstein, Lituania, Luxemburg, Malta, Monaco, Muntenegru, Olanda, Norvegia, Polonia, Portugalia, Moldova, San Marino, Serbia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Elveția, Macedonia, Turcia, Ucraina, Marea Britanie. Dintre acestea însă nu au ratificat-o 16 state: Armenia, Bulgaria, Croația, Cehia, Grecia, Ungaria, Islanda, Irlanda, Letonia, Liechtenstein, Lituania, Luxemburg, Moldova, Slovacia, Ucraina, Marea Britanie. Canada, SUA, Rusia sau Japonia nici măcar nu au semnat Convenția. Deloc întâmplător, statele care nu au ratificat sunt în mare parte cele din Grupul de la Vișegrad (Grupul V4 = Cehia, Ungaria, Polonia Slovacia) și statele europene. Prima categorie este o puternică voce opozantă globalismului și anihilării identității naționale promovate de Bruxelles, iar statele est europene sunt cunoscute pentru păstrarea tradițiilor și obiceiurilor milenare.

    Convenția de la Istanbul, subiect de campanie în alegeri prezidențiale și Parlamentare

În acest context, într-o serie de state europene au avut loc adevărate furtuni pe tema semnării – ratificării Convenției de la Istanbul. Nu doar dezbatere publică, ci și o implicare a Bisericii și o luptă politică acerbă, scrutinuri electorale prezidențiale sau parlamentare fiind tranșate în această dispută. Cel mai de curând, Slovacia a anunțat că nu va ratifica Convenția. Premierul Robert Fico, temându-se de puternica voce a Bisericii și a Partidul Naţional Slovac (SNS) a anunțat că deşi Slovacia va adopta în legislaţie toate măsurile menite să combată violenţa împotriva femeilor, nu va ratifica tratatul, numindu-l un document controversat, ce ar putea încălca Constituţia şi duce la legalizarea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex. „Nu putem adopta măsuri care ar veni în contradicţie cu convingerile şi sentimentele oamenilor din unele state”, a punctat premierul slovac. Convenţia de la Istanbul „pune în mod inutil sub semnul întrebării diferenţele naturale între bărbaţi şi femei şi le numeşte «stereotipuri»”, chiar dacă urmăreşte scopul nobil al eliminării violenţei împotriva femeilor, a mai explicat Fico.

La începutul acestui an și Bulgaria, care deţine preşedinţia în exerciţiu a Consiliului Uniunii Europene, a retras Convenţia de la ratificarea în Parlament, din cauza opoziţiei puternice exprimate de grupuri religioase şi politice.

În Ungaria, alt stat care nu a ratificat Convenția, președintele Viktor Orban a făcut din acest aspect un subiect de campanie pentru alegerile prezidențiale din acest an.

În Polonia s-au pierdut alegeri prezidențiale pe acest subiect. În aprilie 2015, ex președintele polonez Bronislaw Komorowski a ratificat Convenția, ignorând apelurile dreptei conservatoare și Bisericii catolice de a bloca demersul, entități ce afirmau că  documentul introduce în cultura și sistemul legal polonez noțiuni ce îi sunt străine, dintre care în special “teoria genului”, descrisă de Episcopatul polonez ca “extremistă și neomarxistă”. Opoziția a făcut din acest subiect un glonț de argint pentru alegerile prezidențiale, iar în luma mai, președintele Komorowski, Platforma Civică, a pierdut alegerile în favoarea conservatorului social Andrzej Duda, Partidul Lege și Ordine, un apropiat de Biserica Catolică. Apoi, în octombrie 2015 cu Convenția de la Istanbul una din temele electorale, partidul eurosceptic Lege şi Justiţie (PiS, conservator) a obţinut o victorie zdrobitoare în alegerile parlamentare, cu 37,6% din voturile exprimate, ceea ce i-a oferit o majoritate absolută în noul Parlament – o premieră de la căderea comunismului.

Anterior, până și semnarea tratatului a avut conotații politice ample. Polonia a semnat tratatul în decembrie 2012, când la putere era Guvernul lui Donald Tusk. La alegerile parlamentare de cu un an înainte, Platforma Civică a lui Tusk a obținut 39,18% din locurile din Sejm, Parlamentul Polonez, ceea ce l-a pus în situația inedită pentru un premier polonez de după căderea comunismului de a rămâne la guvernare în urma alegerilor parlamentare. Bucurându-se de sprijin popular, dar ignorând criticile Bisericii și ale euroscepticilor, Tusk a semnat Convenția. Din acel moment a început declinul Platformei Civice, declin ce a culminat cu pierderea alegerilor prezidențiale și parlamentare din 2015 în favoarea euro scepticilor. Însă, semnatarul Convenției, fostul premier Donald Tusk, a ajuns în vara lui 2017 preşedintele Consiliului European. Post numit de liderii europeni (şefii de stat sau de guvern ai ţărilor membre ale UE) și nu ales ! Totul are un preț, nu-i așa …?!

                                   Marxismul cultural și corectitudinea politică

Ei și am ajuns la vorba episcopatului polonez… neomarxism și marxism cultural!

Marxismul cultural este un termen larg care se referă la propaganda și aplicarea ‘Teoriei Critice’ și, mai general, la influența culturală, politică și academică a anumitor elemente ale ideologiei Stângii contemporane. Rădăcinile marxismului cultural se găsesc în ceea ce se numește generic Școala de la Frankfurt, adică gânditorii care au îmbrățișat ideile propagate de la Institutul pentru Cercetări Sociale al Universității Goethe din Frankfurt în perioada interbelică. Ulterior ideile și fondatorii școlii au traversat Atlanticul și au ajuns pe Tărâmul Făgăduinței. Marxismul cultural este de fapt corectitudinea politică sau multiculturalismul. Adică translatarea marxismului economic în termeni culturali. Iar obiectivul principal al marxismului cultural este distrugerea valorilor tardiționale. Teoria curentului a fost concepută de vechii marxiști, care însă văzând că Revoluția marxistă nu are succes au schimbat teoria. Astfel că marxismul ideologic a trecut la marxismul cultural. Astfel, ‘Clasa muncitoare’ a fost înlocuită cu ‘minoritățile’, conflictul de clasă dintre bughezie și proletariat, dintre cei ce au și cei ce nu au, s-a transformat în conflictul dintre ‘oprimați’ și ‘opresori’, conflictul dintre cei ‘cu privilegii’ și cei ‘fără privilegii’. Grupurile majoritare sunt definite automat ca privilegiate/opresive, în timp ce grupurile minoritare sunt etichetate automat ca defavorizate/oprimate. Astfel, dacă în marxismul clasic, clasa muncitoare era oprimată de clasele conducătoare, noua teorie susținea că toată societatea era oprimată psihologic de instituțiile civilizației occidentale, din care prima era familia. În acest sens, credințele tradiționale asupra rolurilor de gen și asupra moralității sexuale, au fost numite „prejudecăți”, unii mergând chiar și mai departe și comparându-le cu tradițiile care au permis apariția fascismului în Europa. Marxismul cultural împarte societatea simplu, în două, opresori și victime, opinând că istoria și realitatea au fost create de acele grupuri care controlau instituțiile tradiționale. Se năștea o  coaliție a victimelor, care, așa cum se nota de către adepții curentului va fi structura centrală din care vor răsării noii lideri ai revoluției marxiste, în locul clasei muncitoare! O coaliție cu rol de victimă, formată din minorități – negri, femei și homosexuali.

Justiția Socială, feminismul, neoprogresismul și postcolonialismul, ca să numim numai câteva, sunt toate mișcări inspirate sau generate de Teoria Critică sub umbrela acestui marxism cultural. Iar în acest context libertățile individuale se supun nevoii de existență a minorităților, așa cum nota Herbert Marcuse, în 1965 –  „Minoritățile mici și lipsite de putere care luptă cu falsa conștientizare și beneficiarii ei trebuie ajutate. Continuarea existenței lor ESTE MAI IMPORTANTĂ DECÂT PREZERVAREA DREPTURILOR ȘI LIBERTĂȚILOR încălcate care garantează puteri constituționale celor care ‘asupresc’ aceste minorități”. Astfel că rasismul și sexismul au fost redefinite ca produse ale combinației dintre prejudecăți plus putere.

Mai departe, opiniile diferite sunt descrise ca „frici iraționale” sau „fobii”. De exemplu, o persoană care nu se simte confortabil trăind ca minoritară într-o comunitate dominată de imigranți musulmani este decretată „islamofobă”, din moment ce a dori să trăiești printre persoane cu etnie și cultură similara cu a ta (alta decât cea musulmană) este considerată o „boală”, o „fobie”. Dimpotrivă, când musulmanii pakistanezi care trăiesc în Marea Britanie manifestă preferință de grup, trăind într-o zonă a orașului transformată într-un mini-Pakistan, atunci nu mai vorbim de „boală” sau de „fobie”, ci numai despre „multiculturalism”.

O manifestare populară și propagandistică a Marxismului Cultural este Corectitudinea Politică, în cadrul căreia canalele media și doctrinarii științelor sociale fac un exercițiu obligatoriu din punerea la îndoială a limbajul comun. Astfel, imigranții ilegali trebuie numiți „migranți nedocumentați”, în timp ce discriminarea etnică pozitivă (privilegii pentru minorități exclusiv pe baza apartenenței la acea minoritate) este numită „acțiune afirmativă”. În prezent, trăim într-o societate hipersensibilă, în care trendurile sociale și „sentimentele” au anulat realitățile biologice obiective, fiind factori decisivi în stabilirea a ceea ce este corect sau greșit.

Și nu în ultimul rând însăși definirea Libertății în accepțiunea lui Winston,  din 1984 a lui Orwell,  „libertatea de a spune că 2+2=4”, este pusă în pericol.

Toate acestea fiind spuse, e timpul, chiar și acum după semnare și ratificare, să înceapă dezbaterea și în România. Mai avem valori morale? Le apărăm? Mai avem Biserică? Este ea un far călăuzitor ? Ne mai dorim păstrarea obiceiurilor și tadițiilor ?! România, trezește-te!

                                                                                                                                             Mihai PETEAN

Prima parte a articolului: Neomarxismul UE lovește tradițiile și suveranitatea prin Convenția de la Istanbul (I)

 

Sursa: http://www.cotidiantr.ro/neomarxismul-ue-loveste-traditiile-si-suveranitatea-prin-tratatul-de-la-istanbul-88685.php#.Wr5z0Ihua70

Comentariu deosebit de important al unei cititoare a revistei „Justițiarul”: 

În 2015, când se lucra pe șest la ratificarea Convenției de la Istanbul, România (prin proaspătul președinte Iohannis) s-a alăturat inițiativei HeForShe Impact Champions care are ca prioritate internațională „angajarea factorilor-cheie de decizie din guverne, corporații și universități din întreaga lume pentru a conduce schimbarea omenirii începând de la vârf (top-down) și pentru a avansa și obține EGALITATEA DE GEN pentru toți.

Expresia „egalitatea de gen” este foarte perfidă și derutează pe mulți oameni de bună credință. Ea nu înseamnă egalitatea femeii și a bărbatului, ci că genul (masculin, feminin) este o construcție socială și că omul este cum se simte el mai bine, uneori bărbat, alteori femeie. Teoreticienii egalității de gen pretind că asta ar fi soluția la toate inegalitățile și nedreptățile bazate pe gen.

Iohannis s-a angajat ca să pună în practică în România egalitatea de gen și ca, până în 2020, 70% din instituțiile din România să aibă experți în egalitatea de gen.

Vezi articolul ActiveNews „O declarație a președintelui Klaus Iohannis care a trecut neobservată: Până în 2020, 70% din instituțiile din România vor avea experți în egalitatea de gen
https://www.activenews.ro/stiri-politic/O-declaratie-a-presedintelui-Klaus-Iohannis-care-a-trecut-neobservata-Pana-in-2020-70-din-institutiile-din-Romania-vor-avea-experti-in-egalitatea-de-gen-146281
Totul se leagă, ca în jocurile puzzle!

4 Comments

  1. Zob

    K. Marx nu a prescris ca oamenii să-și denatureze instinctele, să se îndobitocească. NU faceți conexiuni forțate de dragul claselor sociale parazitare. NU poate fi numit marxism doctrina distrugerii raselor naturale. În fapt avem în față o acțiune disimulată meșteșugit a capitaliștilor imperialiști. Suntem într-un război nou, cu strategie, tactică și arme noi. De aceea popoarele nici nu conștientizează starea de război și primesc lovituri grave succesiv. Măi bine ați face să deconspirați noua formă a războiului ca de exemplu pruncuciderea prin consimțământul avortării inoculată în mod viclean ca drept al omului de ași stârpi rasa. Un alt exemplu este autodistrugerea economică excluzând culpa agresorului real prin inocularea ideologiei capitaliste care ridică în slăvi modul capitalist de producție. De ce nu deconspirați caracterul social parazitar și capitalist la clasei religioase care în fapt duce puterea de acțiune a poporului la neputință prin paralizarea luptei în lumea concretă. Convenția de la Istambul în fond este doar o aplicație a unei doctrine imperiale nu globaliste , nu mondialiste. Totul se reduce la lupta imperială a capitaliștilor pentru supremație prin monopolizare economică, politică, militară, culturală etc.

    Dacă tot v-ați apucat să comunicați adevărul duceți până la ultimele consecințe acțiunea.

  2. adria

    În 2015, când se lucra pe șest la ratificarea Convenției de la Istanbul, România (prin proaspătul președinte Iohannis) s-a alăturat inițiativei HeForShe Impact Champions care are ca prioritate internațională “angajarea factorilor-cheie de decizie din guverne, corporații și universități din întreaga lume pentru a conduce schimbarea omenirii începând de la vârf (top-down) și pentru a avansa și obține EGALITATEA DE GEN pentru toți.”

    Expresia “egalitatea de gen” este foarte perfidă și derutează pe mulți oameni de bună credință. Ea nu înseamnă egalitatea femeii și a bărbatului ci că genul (masculin, feminin) este o construcție socială și că omul este cum se simte el mai bine, uneori bărbat, alteori femeie. Teoreticienii egalității de gen pretind că asta ar fi soluția la toate inegalitățile și nedreptățile bazate pe gen.

    Iohannis s-a angajat ca să pună în practică în România egalitatea de gen și ca, până în 2020, 70% din instituțiile din România să aibă experți în egalitatea de gen.

    Vezi articolul ActiveNews “O declarație a președintelui Klaus Iohannis care a trecut neobservată: Până în 2020, 70% din instituțiile din România vor avea experți în egalitatea de gen”
    https://www.activenews.ro/stiri-politic/O-declaratie-a-presedintelui-Klaus-Iohannis-care-a-trecut-neobservata-Pana-in-2020-70-din-institutiile-din-Romania-vor-avea-experti-in-egalitatea-de-gen-146281
    Totul se leagă; ca în jocurile puzzle.

Trackbacks / Pings

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.