Puncte de vedere

Nu înțeleg lumea aceasta

  Nu înțeleg lumea aceasta nici pe plan universal, nici continental, nici național. Nu o înțeleg, nu pot să o […]

 

Nu înțeleg lumea aceasta nici pe plan universal, nici continental, nici național. Nu o înțeleg, nu pot să o înțeleg, nu vreau să o înțeleg, nu o accept, nu pot să o accept, nu vreau să o accept – fiindcă pute rău de tot, pute a otravă a sufletului.

Desigur, unii mă vor considera un boșorog incapabil să se adapteze noii societăți mondiale, incapabil să înțeleagă noile principii progresiste, un nostalgic al societății socialiste (în care, să fie clar, aveam cu toții și mintea și cugetul libere!), sînt unul care fac degeabă umbră pămîntului. Este dreptul lor întrucît, după cum cum spunea Mircea Badea cînd începea să îi porcăie pe cei pe care nu îi înghițeau el și patronul lui, „de aia au murit tinerii la revoluție”, să aibe el dreptul să injure la liber pe cine vrea – el nu are să știe de ce am ieșit noi, indiferent de vîrstă, la revoluție, el este doar unul dintre profitori. Iar dacă cineva se întreabă de ce mă uitam la Antena 3, răspunsul este simplu – după experiențele nefericite cu RCS-RDS și Romtelecom, la începutul lui 2014 mi-am luat o antenă de cameră, de la care posturile dispăreau unul după altul, pînă cînd am rămas doar cu Antena 3 și TVR. Asta, pînă la începutul lunii septembrie 2016, cînd UE ne-a obligat (în interesul companiilor de cablu și al producătorilor de antene parabolice și de aparate TV scumpe) să renunțăm la transmisia terestră și să folosim doar cea digitală – de atunci, aparatul meu TV este o piesă de mobilier inutilă (fiindcă avînd ecranul extraplat, nici măcar nu pot să pun pe el, ca altă dată, un pește din sticlă sau o balerină).Consider că în acest fel, mi-a fost interzis dreptul la informare, dar cui să mă plîng?

Ceea ce voi scrie mai jos, poate să pară ceva haotic, întrucît nu urmează o linie cursivă, dar ridic niște probleme, îmi expun părerea mea și cine vrea, să mă lămurească dacă eu sînt nebun sau sînt nebuni conducătorii lumii. Și profit de această ocazie ca să îi anunț pe cei care postează la articolele mele comentarii la care poate asteaptă răspuns, că din motive tehnice să le zic așa, de un timp eu nu mai pot posta răspunsuri. Deci, dacă nu răspund, asta nu înseamnă că nu le citesc sau că îi neglijez, ci există motive obiective.

O să mă refer la o serie de noi norme, directive, principii, etc., în esență corecte dar pe care cei ce le-au enunțat, prin deturnarea lor, le-au încălcat.

                                                                *

De pildă, egalitatea de șanse. Eu sînt total de acord cu aceasta, dar există cu adevărat undeva? În SUA, o piele-roșie, sau fiul unui docher sau al unui miner, poate ajunge student la o „Universitate de președinți? Cred că poate, dar nu la „Secția de președinți”. Poate un patriot să ajungă în fruntea unei țări din UE? Exclus! Haita celorlalte state îl boicotează și pe toate canalele media, intervin în acea țară, care nu este a lor, să deturneze intențiile de vot ale alegătorilor.

Dar eu mă refer la altceva acum. În urmă cu 2.700 de ani, în Grecia antică au apărut Jocurile Olmpice la care participau cei mai buni atleți elini (acum, eu nu știu dacă este adevărat sau nu, dar am auzit de mult, nu mai știu de unde, că atunci cînd Alexandru Macedon a atins vîrsta necesară participării, a fost respins la Olimpia întrucît nu era grec – azi, pentru greci, este cel mai mare erou al lor!).

În 1896 JO au fost reînființate, îmbogățite cu multe alte ramuri sportive, extinse pentru întreaga lume,  la ideea aromânului Vanghelie Zappa, care a murit înainte să își vadă visul împlinit, vis pe care l-a realizat Pierre de Coubertin. Cînd a apărut corectitudinea politică, s-a pus problema de ce să fie primească medalii de aur doar cei mai buni dintre cei mai buni, și nu și handicapații? Așa că au fost create și JO ale handicapaților, devenite tot prin corectitudinea politică JO ale persoanelor cu handicap, apoi JO paralimpice.

Am urmărit în alte vremuri (cred că la ediția JO de la Sidney) și aceste jocuri. Și m-a apucat scîrba. Din cite îmi aduc aminte, medaliile erau luate de Australia, Japonia, Elveția, SUA, Canada, țări ai căror handicapați aveau scaune cu rotile („scaune electrice”, cum le numea Eba în simplitatea ei de europarlamentară) scumpe, cu o mobilitate mult mai mare (mai ales la baschet), cu o viteză mai mare, cu o manevrabilitatate mult mai ușoară. Ce egalitate de șansă li s-a  oferit etiopienilor, kenienilor, somalezilor, vietnamezilor sau românilor? Măi gunoaielor, fiți sinceri și numiți-le „JO ale handicapaților bogați din țările bogate.”

Dar handicapații au și ei diferite grade de handicap. Păi măi copiii lui Nichipercea (’r-ați ai hăluia, cum ar fi spus regretata mea bunică), dacă vreți egalitate de șanse, faceți atunci JO, pentru handicapați de gradul I, JO pentru handicapați de gradul II, JO pentru handicapați de gradul III!

                                                                        *

Corectitudinea politică. Cea mai bună definiție dată acesteia a fost dată de cineva (mi se pare un american, care spunea că aceasta înseamnă cum să apuci un rahat (uman, nu din confiseria turcă) din partea cea mai curată. Sîntem obligați să uităm cuvinte pe care le știm de o viață, chiar dacă nu au un sens peiorativ.

Eu nu folosesc niciodată termenii peiorativi, dacă nu este vorba de trădători sau de mafioți.

Nu spun niciodată cioară unui țigan (cioară fiind un termen peiorativ), dar țigan este termenul intrat în limba română. Astăzi, patrioții din Academia Română ne învață că țiganul este rom. Ei oare nu știu că romul este băutura marinarilor, mai puțin pentru Traian Băsescu, cel care preferă whisky? Să numești țiganul rom ar însemna să-l corectăm pe Ioan Budai-Deleanu, să ne schimbăm denumirile mezelurulor (mușchiul țigănesc, cel care în anii 50 era favoritul meu alături de Șunca de Praga, ambele erau 4,10 lei o sută de grame, dar sub Gheorghiu Dej erau absolut minunate! nu precum produsele capitaliste nocive vîndute azi cu aceeași denumire), va trebui să renunțăm și la proverbe (a se îneca precum țiganul la mal).

Acestea însă sînt glume. Cea mea tristă consecință este faptul că dacă în UE între romi (adică țigani) și români se crează intenționat această nefericită confuzie, atunci în vest românii vor fi confundați mereu cu țiganii, adică hoți, ucigași, tîlhari, violatori, cerșetori. Există mulți țigani „albi”, adică civilzați, creștinați (nu ca țigăncile care se duc la biserică pentru a cerși, dar fără să intre în sfîntul lăcaș), care au urmat facultăți și și-au adus aportul pentru progresul țării. Nu, în occident țiganii sînt infractori, iar infracțiunile lor se răsfrîng asupra noastră.

                                                                  *

Se încearcă prin toate mijloacele, dar se pare că cel mai mult prin filme, să fim convinși că în lume există diversitatea pe care trebuie să o acceptăm, adică să acceptăm homosexualitatea. Tot felul de savanți ne aunță că au aflat cum marii eroi ai antichității, erau bulangii – probabil pe baza  unor teste ADN,  teste în care, să fiu sincer, nu prea am o încredere totală. Sînt convins că în decursul mileniilor, în lume au existat degenerați. Dar nu cred că în iudaism sau islamism este permisă căsătoria între ei, cum se întîmplă în prezent în pretinsele state creștine. Leproșii nu aveau voie să se expună în public, dar homosexualilor li se permite să își expună boala în public.

Mult mai odios decît acceptarea căsătoriilor contra naturii (regret că părinții lor nu au fost homosexuali și lesbiene, fiindcă atunci nu puteau să se nască) îmi pare însă altceva, dreptul homosexualilor și lesbienelor de a înfia copii.

Se stie foarte bine că educația și obiceiurile copiilor, se dobîndesc în primul rînd în familie. Ce vor primi acești copii?

Vor copiii? Foarte bine, ei să caute femei (fiindcă lumea este plină) iar ele să caute bărbați (fiindcă de asemenea lumea este plină).

Care o fi explicația acestei campanii deșănțate? Săparea la temeliile credinței creștine? Pervertirea creștinilor? Scăderea natalității la creștini? Sau toate acestea?

                                                                *

După ce extrem de performantul sistem de învățămînt românesc a fost pus pe butuci (nu mă hazardez să o acuz în primul rînd pentru  asta pe Ecaterina Andronescu), tinerii români au plecat la studii superoare în vest. Unii poate admiși fiindcă erau posibil tîmpiți, dar aveau părinți foarte bogați, alții însă admiși întrucît aveau o inteligență  pe care o străinii o remarcaseră, și aveau nevoie să profite de ea. Cînd își termină studiile, ne grăbim să îi băgăm în guvern sau în parlament.

Noi nu învățăm nimic nici din trecut, dar nici din prezent.

În trecut, cînd Mecca noastră era Moscova, mulți dintre cei trimiși acolo la studii, se întorceau recrutați de KGB. Acum, s-o fi schimbat Mecca, dar nu și obiceiurile serviciilor secrete străine, de data aceasta cele din vest. Mulți dintre absolvenții noștri de la facultăți de prestigiu din SUA sau UE se întorc racolați.

În plus, avem în zilele noastre o problemă nouă. Orice prunc român, nou-născut, primește cetățenia română, fără să depună jurămînt de credință României. Astăzi însă, tineri care au obținut cetățenia altor țări, față de care au jurat credință, devin demnitari români – ce credeți, este corect?

Nu vreau să vă epuizez. Mă opresc aici, dar dacă mai vreți alte întrebări, voi continua.

                                                                                                                Dan Cristian IONESCU

4 Comments

  1. Rena

    Intrebări ca întrebări, dar de răspunsuri ducem lipsă! Sănătate, domnule Ionescu.

  2. Sara

    Chiar imi placea Inceputul dar ati schimbat repede tonul si articolul si-a pierdut din valoare.Nu cred ca tocmai un jurnalist nu intelege lumea asta si nu stie ce avem de facut…

  3. alex

    D-le IONESCU, nu sunteti nici bosorog, nici un nostalgic al societatii socialiste, ci sunteti un om al normalului, al moralului, al bunului simt, d-le!

  4. „Extrem de performantul sistem de invatamant romanesc”?! In ultimii ani ai „comunismului” super sistemul te ingropa inainte sa inveti tabla inmultirii…Daca am avea onestitate, am recunoaste ca exact sistemul ala a nascut ticalosii si mediocrii care pun frana dezvoltarii Romaniei de peste un sfert de veac. Da, avem copii straluciti cu scoala inceputa pe vremea aia, dar, parintii stiu ca, daca lasai sistemul sa-ti educe copilul, ii taiai toate sansele la educatie. Atunci s-au pus bazele sistemului „daca parintele nu se implica, copilul nu primeste educatie!” si implicarea insemna timp si bani, bani, care si atunci contau enorm. Limbile straine, pictura, balet, muzica, sport, toate astea inca de la gradinita (pe care o puteai „fenta”, fara paguba), apoi continuat la scoala, in primul rand sa-i mentii copilului increderea in el, sa ai grija sa nu-l tampeasca (la propriu!) sistemul, sa nu-i deturneze visele, ca asta era treaba lui, a performantului sistem, desi cu rezultate neasteptate (de exemplu sa-i creeze copilului aspiratii de vanzator la alimentara, copiii acestora fiind favorizati de „educatorii” sistemului). Cadourile si banii stransi pentru „tovarasa” atunci au inceput, coruptia n-a fost niciodata straina de comunism si de institutiile statului. Si sa-l hranesti corect si sa-l inveti sa fie curajos si sa lupti cu sistemul care era setat sa-i puna pumnul in gura…Stiu, lucrurile rele nu s-au schimbat, au disparut, in schimb si cele (putine) bune, adica aveai mai multe sanse sa intalnesti dascali adevarati (si nu ma refer la „corpul” acela de invatatoare „severe, dar eficiente”, care impovarau copiii cu teme uriase, ca dovada a profesionalismului lor, invatatoare la fel de cautate si astazi). Din pacate, cand vorbim de educatie, ne referim numai la salariile profesorilor, ori tocmai asta e „buba” sistemului de invatamant, ca e convertibil in bani. Nimic despre conditiile de invatamant, despre copiii fara acces la scoala, despre suplinitorii care tin loc de profesori, despre materiile absolut necesare care lipsesc, dar si despre cele „moderne”, care deturneaza mintea copilului. N-avem abecedare, invatatori calificati si scoala confortabila pentru copiii de la sate, dar avem internet si copilului analfabet ii sunt accesibile informatii pe care nu are cum sa le proceseze si nu e nimeni sa-i formeze discernamantul. Avem ore de religie, dar nu avem nicio ora dedicata drepturilor omului, ore de etica si de istorie religioasa. Ne batem cu pumnul in piept ca suntem moderni si cerem sa se introduca educatia sexuala in scoli, fara sa ne gandim ce asteptari creeam in mintile copiilor cu aceasta materie si cum am putea „umple” programa”, ca, totusi, cata educatie sexuala ii poti face unui copil, pana sa inceapa sa te invete el pe tine?! O ora de „igiena” pe saptamana, incepand cu clasa zero, in care sa sistematizam toate informatiile de care are nevoie un copil, in functie de varsta lui, privind sanatatea, nutritia si sexul, cand vine vremea, fara sa fortam pierderea inocentei, copiii il adora pe Mos Craciun si ar trebui sa avem grija cand si cum le spunem adevarul…Daca nu-l inveti Constitutie in gimnaziu, sa nu te miri ca iese in piata sa ceara spanzurarea unor oameni necondamnati si daca nu-l inveti ecologie o sa bata cu peturile in asfalt numai la chemarea si pe banii lui Soros, ca asa se fac tefeloazele (termenul ii apartine lui Razvan Boanchis), fara educatie completa, sau cu educatie ticalosita. Da, sistemul de invatamant e de tot cacatul, numai ca parintii acestor tefeloaze au fost formati de cel „superperformant”, atunci cand aveam o gluma amara „toti ne inscriem in clasa intai, genii si in clasa a doua handicapati”, ca asa percepeam performanta sistemului…Culmea, un experiment NASA ne spune ca nu e gluma, ca sistemul de invatamant (de pretutindeni) tampeste…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*