Puncte de vedere

Nu sînt misogin!

  Să nu credeți că nu îmi dau seama că în articolele mele rareori se găsesc vorbe bune, și asta […]

 

Să nu credeți că nu îmi dau seama că în articolele mele rareori se găsesc vorbe bune, și asta în general cînd mă refer la patrioții care s-au dus (o armată întreagă aflată în ceruri) sau care mai trăiesc (tot mai puțini).

Mă bucur pentru victoriile Simonei Halep și ale altor cîțiva sportivi pentru care se mai intonează imnul României. Mă bucur pentru medaliile cîștigate de elevii români la olimpiadele internaționale, mai ales în cazul celor (nu prea mulți) care declară că nu au de gînd să îți părăsească țara.  Mă bucur să aflu că prin țară mai sînt elevi și tineri educați în spirit patriotic, interesați de problemele României și care nu rămîn nepăsători la acestea.

Nu scriu despre acestea întrucît nu țin de foame și nu țin nici loc de economie națională. Nu scriu despre ele întrucît cu o floare (sau chiar cîteva) nu se face primăvară – primăvara vine atunci cînd întreaga grădină este plină de flori. Privesc obiectiv (și sper că lucid) situația României, fără să am motive de optimism. Cei care văd în aceste excepții salvarea țării se înșeală amarnic. România se scufundă de la o zi la alta tot mai mult în marasm, ceea ce se poate vedea și fără ochelari.

Unii mă consideră defetist, mă acuză că demoralizez. Pe cine demoralizez? Pe cei care își petrec viața la televizor? Eu vreau să deschid ochii celor apți de așa ceva ca să înțeleagă că fără luptă țara nu poate fi salvată.

Am scris despre răul făcut omenirii în ultimele milenii de foarte mulți evrei – am fost considerat antisemit.

Am criticat multe dintre „cuceririle” moderne care, în ciuda aparanțelor pozitive, fac de fapt rău omenirii – am fost taxat drept un bătrîn care nu se poate adapta societății actuale.

Am demonstrat cum bisericile creștine nu fac altceva decît să încalce Evangheliile (pe care din păcate, nu stă nimeni să le citească) iar de aici pedepsele necontenite care ne vin de la Dumnezeu  – o haită întreagă s-a dezlănțuit împotriva mea numindu-mă eretic, papistaș, protestant, sectant…

Am scris despre această creație a diavolului, impusă de UE, egalitatea de gen – am fost considerat misogin.

Deci am aflat că sînt defetist, antisemit, omul cavernelor, sectant (sau altele), misogin.

                                                              *

O să scriu din nou despre așa-zisa egalitate de gen, impusă de UE, conform căreia indiferent de competență, un număr de procente din Comisia Europeană și Parlamentul European, din guvernele și parlamentele europene, trebuie să fie ocupate de femei. O să fiu nevoit să repet unele lucruri pe care le-am mai scris.

Voi repeta faptul că există (așa cum au existat și în trecut) bărbați idioți aleși parlamentari sau numiți miniștri – acesta nu este un argument pentru a numi sau alege și idioate pentru a conduce Europa ori țările europene, în locul principalei lor meniri, de a aduce pe lume, a crește și a educa copiii.

Voi repeta și faptul că eu, un bătrîn neadaptat timpurilor noi, încă văd femeia ca o ființă sensibilă, cu aplicație spre lucruri migăloase, a cărei viață trebuie asigurată și apărată de bărbat. Și cred că femeile cu capul pe umeri asta își doresc.

Îmi este foarte greu să asociez sensibilitatea, delicatețea, tandrețea în general specifice femeilor cu politica, specifică bărbaților, ceea ce presupune minciună, corupție, crime, declanșarea de războaie. Specific femeilor este aducerea pe lume de vieți noi, nu curmarea acestora.

Am scris că în Vechiul Testament, rolul femeilor era preponderant negativ, trădătoare (precum curva Rahav, care și-a trădat în favoarea evreilor concetățenii din Ierihon, sau Dalila, care l-a trădat pe Samson) sau criminale (precum reginele Isabela, Estera sau Iudita). Singura rază de lumină feminină din Vechiul Testament este Ruth. Pentru prima dată, femeile apar exclusiv pozitiv în Noul Testament, unde dovedesc o credință mai puternică decît chiar Apostolii.

Trec peste povestea altor femei celebre din antichitate, cărora le-am dedicat în trecut, un capitol separat, iar din Evul Mediu amintesc faptul că pe tronurile Angliei, Imperiului Habsburgic sau Imperiului Țarist au urcat femei-bărbat, care au ordonat crime sau au declanșat războaie (și acesta este un capitol separat).

În secolul XX ascensiunea femeilor în politică a devenit un fenomen tot mai obișnuit. Ana Pauker, Golda Meir, Indira Gandhi, Margaret Thatcher, Madeleine Albright, s-au remarcat în general nu prin blîndețe și tandrețe, ci prin ordonarea de crime și de declanșarea de noi războaie (faptul că trei din cinci au fost evreice nu înseamnă că aș fi antisemit – doar nu era să le falsific biografia).

Iar în sec. XXI, care prefigurează moartea oficială a creștinismului, diavolul a impus egalitatea de gen, promovarea femeilor în cele mai înalte funcții din Europa și țările membre. De ce era nevoie în condițiile în care erau destui bărbați gata să trădeze? Fiindcă femeile (să nu se considere jignite cititoarele) au o naivitate care le face să creadă că ce  li se spune este corect, că așa trebuie, ele fac rău Europei sau propriei țări din convingere.

Singura femeie-bărbat din Europa acestui secol, eu o văd pe Angela Merkel, căreia nu îi pasă nici de viața cetățenilor europeni și nici de viața propriilor concetățeni. Ea execută orbește și în cunoștiință de cauză ordinele primite de mai sus de ea.

În rest, hai să vedem. Federica Maria Mogherini a condus din 2014 politica externă europeană. Blondă, drăguță, purtătoare de tanga (nu o critic pentru asta, că doar nu îi cerea nimeni să poarte budigăi pînă la genunchi), dar consider că în acest timp politica externă a UE a fost execrabilă.

Acum, în fruntea Comisiei Europene a fost aleasă Ursula Gertrud von der Leyen. Specialitățile ei? Să nască (are 7 copii, ceea ce este bine), medicina și științele economice. Firesc, a fost casnică pînă cînd s-a hotărît să intre în politică. Soțul ei, unul dintre bogătașii germani, a fost mare contributor la campanile electorale ale CDU, astfel încît medicul Ursula, fără nici un fel de experiență, a tot promovat pînă cînd a ajuns ministrul de război al Germaniei (timp de 5 ani și jumătate), fiind considerată cel mai catastrofal astfel de ministru al țării. Tot fără nici un fel de experiență, în curînd va conduce Europa – dar știe în cine să aibe încredere, de cine să asculte.

În fruntea Băncii Centrale Europene a fost numită Christine Lagarde, fosta președintă timp de 8 ani  a FMI (ea deja știe de mult cine sînt stăpînii de care trebuie să asculte). Asupra ei planează multe acuzații de pe vremea în care făcea parte din guvernul francez.

Se pare că UE o dorește în continuare în fruntea anticorupției europene pe Laura Codruța Kovesi, apărătoare dovedită a corupției externe la nivel înalt .  Eu nu spun că proasta asta este proastă, spun doar că de mulți ani, și ea știe cine este stăpînul de care trebuie să asculte.

Nici în România promovarea politică a femeilor nu este o noutate. După Ana Pauker ne-am trezit în anii ’80 cu Elena Ceaușescu prim-vice-premier, cu Aneta Spornic, Lina Ciobanu, Ana Mureșan, Alexandrina Găinușe miniștri, cu Venerica Pătru prim-secretar la județul Vîlcea, cu Elena Nae prim secretar la (cred) sectorul 6. De acestea îmi amintesc.

Încetul cu încetul femeile au pătruns și s-au înmulțit în parlament, dar au început să intre și în guvern. Valul a fost sub Băsescu, cînd au ajuns ministrese Monica Macovei, Elena Udrea, Anca Boagiu, Sulfina Barbu,  Monica Iacob Ridzi.

Și a venit momentul la care, acum vreo doi ani, poate la presiunile UE, s-a dat drumul la proaste în Guvern și în administrația centrală.   Firesc, a început cu Vasilica. Nu comentez mai mult, vă dau lista cu membrii cabinetelor conduse de ea:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Guvernul_Viorica_D%C4%83ncil%C4%83

Nu credeți că, de pildă și Ana Birchall, știe cine sînt stăpînii de care să asculte?

Într-un mod halucinant, Vasilica le-a numit (doar pentru scurt timp, din fericire) pe Mihaela Triculescu (fostă contabilă de primărie comunală) șefă la ANAF și pe Adriana Cotel șefa la CNAS. Am undeva o fotografie mai veche cu cele două, nu mai știu unde este și nici nu știu să o postez. Dacă găsiți fotografia, veți vedea două tinere fufe parcă plecate la agățat pe linia de centură! Două fufe ajunse demnitare ale statului român!

Dumnezeu a dat femeilor sarcini nobile, să perpetueze specia umană, să EDUCE copiii, fiindcă cei 7 ani de acasă îi asigurau mamele, înainte de școală și de biserică. Dar amăgite de diavol, multe femei au ajuns să sară dintr-un pat în altul pentru promovare politică, pentru bani.

„Biata” Elena Udrea, ca să poată devein mamă, a trebuit să abandoneze politica și să fugă din țară!

Dar de fapt, eu plecasem de la altceva legat de egalitatea de gen (nu știu de ce nu se mai numește egalitate de sex), și era să uit de la ce. În multe situații, în ultimul timp, citesc tot mai frecvent articole semnate de femei care conțin vulgarități, care mie îmi par specific bărbaților. Dar, cine știe, poate că anonimatul creat de internet permite afișarea unor texte semnate de bărbați care își iau nume de femei. Îmi place să rămîn cu părerea mea idilică asupra femeilor.

                                                                                                              Dan Cristian IONESCU

3 Comments

  1. gigimutu

    Domnule Ionescu,

    ati pus punctul pe I, excelent articol.
    eu stiti ce vreau sa vad, in timp? daca apare alta mai proasta, mai tuta, mai debila decat veorica noastra, prin parlament, prin functii inalte, cine stie, poate chiar presedinta tarii?

    doamne fereste-ne de asa ceva, sper ca sa se termine cu prostia cocotata in functii inalte, odata ce va cadea veorica de pe tron!!!

    multa sanatate va doresc
    un roman simplu, dupa vorba , dupa port.

  2. Adrian
  3. Dan Cristian Ionescu

    1. D-le „Gigi Mutu”, imi este teama ca noi cadem din lac in put. Da, se poate si mai rau.
    2. D-le „Adrian”, da, aceasta este fotografia la care ma refeream.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*