Cap limpede

Nu te gîndi ce poate face țara pentru tine…

              „Nu te intreba ce poate face tara pentru tine ci mai degraba intreaba-te ce poti face tu pentru […]

 

            „Nu te intreba ce poate face tara pentru tine ci mai degraba intreaba-te ce poti face tu pentru tara ta.”

Nu mai știu cine a spus aceste vorbe, dar dacă cineva vrea sa îmi spună că autorul lor este J. F. Kennedy, să renunțe. El le-a preluat de la altcineva, care din păcate nu mai îmi aduc aminte cine a fost și nici nu mai găsesc în nebunia de documente salvate pe atîtea stick-uri. Nu știu de ce, dar parcă toate vorbele mari sînt băgate în gura americanilor.

Nu m-am gîndit niciodată la ce poate face pentru mine țara, fiindcă nu am avut nevoie. Am făcut totul pentru țară fiindcă era datoria mea.

Dar a venit momentul în care mi-am pus întrebarea: ce face țara mea pentru mine?

În ultimii trei ani (2017-2019) am plătit, în caltate de pensionar (!)  peste 7.500 lei cu titlu de asigurări de sănătate, parte impuși de ANAF, parte reținuți de casa de pensii.

În seara de 4 aprilie, pentru a patra oară, s-a intîmplat că genunchii mei s-au facut concomitent de gelatină și m-am prăbușit din nou pe jos în casă. Am zacut întins în praf pînă cînd s-au întărit cît de cît și am reusșit să ma tîrăsc în dormitor, unde aveam sticluța cu  „soluția minune”, pentru care nu am apucat să îi mulțumesc suficient regretatului părinte Mosor, leacul popular care m-a pus pe picioare de trei ori. Dar acum, nu a mai avut efect.

Dimineața am constatat că genunchii nu mă mai țin, nu-mi amintesc cum am ajuns în hol unde aveam bastonul. M-am învățat să reușesc să mă ridic din pat, după multe încercări, sprijinit cu o mînă în baston iar cu cealaltă țînîndu-mă de clanța ușii (din fericire, aproape de pat). Starea această nenorocită are mult mai multe consecințe decît credeți, la care eu nici nu mă gîndeam.

Sîmbătă dimineața a venit la mine un prieten care avea cheia de la intrare. Cînd a văzut starea mea, a sunat și la 112 și la Salvare. Salvarea a venit repede, am reușit să ajung în ea, dar după ce a rulat 5 metri, asistenta i-a spus șoferului să oprească pentru a mă mă lămuri. Și într-adevăr,  m-a lămurit să mă întorc acasa. Si mi-a spua că din punct de vedere „tehnic”, eu nu sînt o urgență. A avut dreptate. Eu știam că am nevoie de o miogramă și de o radiografie la genunchi, ceea ce sîmbăta și duminica ea mi-a spus că nu se pot face la spitalele din România. Ar fi însemnat să zac două zile degeaba într-un pat de spital (ceea ce nu-mi doresc), fără să pot fuma și fără leptop.

Deci, pentru pentru peste 7.500 lei plătiți, eu am beneficiat de o plimbare de 5 metri cu ambulanța, timp în care mi s-a luat tensiunea (17,5/10) și am aflat că am tahicardie.

Dacă pentru trădătorii mari de țară (Iliescu, Constantinescu, Băsescu) asta este nu este o problemă fiindcă se rezolvă imediat, pentru mine este o problemă pe care doar Dumnezeu știe dacă și cum se va  rezolva.

Aș avea multe de scris pe această temă (și pe altele), dar deocamdată nu am nici stare și nici putere. Să mă ajute Dumnezeu să pot să mai scriu.

                                                                                                 Dan Cristian IONESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*