Actualitate

Oameni pentru Centenar

  Departe de casă, nu-mi rămîne decît să ma gîndesc la Sărbătoarea de la Alba Iulia, unde se  află mulţi […]

 

Departe de casă, nu-mi rămîne decît să ma gîndesc la Sărbătoarea de la Alba Iulia, unde se  află mulţi dintre prietenii mei. Nu ştiu să scriu nici ode, nici poezii, iar o încercare de a întocmi un bilanţ, fără nici o documentare la îndemînă, mi se pare o mare naivitate. Fiecare sărbătoreşte aceasta zi cum crede eI, cu ce-l ajută gîndul.

Mi-a rămas şi mie soluţia să mă gîndesc la ai mei. La bunicul meu Adam, cel care a plecat la Alba Iulia cu o ceată de feciori din comună. Îmbrăcaţi la patru ace, de sărbatoare, adică în cojoc, cioareci, căciulă de miel şi flanelă de oaie, ca să înfrunte frigul, bunicul a rămas de pomina neamului nostru cu o întîmplare banală, dar plină de înţelesuri. Pe platoul Unirii, după ce s-a anunţat decizia Marii Adunării, mulţimea a început să strige “Ura,ura-ura!”. Iar bunicul, probabil că şi alţii au făcut la fel, a început să-şi arunce căciula spre cer. În emoţia puternică stîrnită cu acel prilej, (românii  îşi vedeau cu ochii un vis istoric, mai ales al ardelenilor, acela de a fi alături de fraţii lor de peste Munţii Carpaţi) bunicul şi-a pierdut căciula de miel de Astrahan, unul dintre cele mai preţioase obiecte ale sale. A venit acasă fără ea, îngheţat, cu un batic transformat în şal şi petrecut peste urechi. De cîte ori a fost vorba despre 1 Decembrie 1918, sau despre Sărbătoarea de la Alba Iulia, se auzea o menţiune:

„- Acolo şi-a pierdut moşul nostru căciula!“

Bunicului îi spuneam moşul, nu din cauza  vîrstei, ci pentru că acesta era un fel de rang al său în casa noastră. Şi, cînd vorbea el, toată familia trebuia să tacă.

Povestea căciulii pierdute la Alba Iulia face parte din micul tezaur de amintiri istorice al neamului meu de ţărani ardeleni.

Fiind la New York, într-un restaurant românesc, m-am trezit abordat de un om pe care nu l-am mai văzut din anii ‘70. Era fotoreporterul Gheorghe Tărţan.

Pe vremea „Vieţii studenţeşti (poate cel mai spectaculos centru de presă din anii comunismului. Acolo au lucrat Grigore Popescu Arbore, Dinu Flămând, Ion Cristoiu, Mihai Tatulici, Tudor Octavian, Sorin Roşca Stănescu, Constanţa Buzea, Ion Longin Popescu, Ioan Buduca, Radu G. Ţeposu şi mulţi alţii) răspundeam, pe rînd, de diverse subredacţii din ţară. O vreme am răspuns de subredacţia din Timişoara, unde activa una dintre cele mai bune echipe de reporteri studenţi. Între ei, Gheorghe Tărţan, student la Institutul Agronomic, un foarte dibaci fotoreporter.

Omul care mă aborda la New York nu mai semăna cu fotoreporterul de acum 40 de ani. Trecuse vremea şi peste el. Şi l-am ales pentru o poveste aniversară exact pentru urmele lăsate de trecerea timpului. Tărţan a terminat Agronomia şi s-a întors în Maramureş, de unde se trăgea. Nu-i ştiu povestea din anii comunismului. Nici pe cea de după. Fiecare om are drumurile sale. Gheorghe Tărţan a avut o fermă de creşterea porcilor. Poartă cu el un ziar care îl arată între primele 50-100 de firme din domeniu. A dat de belea (nu ştiu cum şi de ce) într-o relaţie cu deja faimoasa pentru chifle Banca Carpatica din Sibiu. Şi firma sa s-a dus pe copcă. Nu povestea  fermei lui Gheorghe Tărţan mă impresioneaza, ci noua sa îndeletnicire de la New York. Locuieşte de unul singur în Queens şi administrează un program de susţinere a românilor vîrstnici. Îi colectează cu microbuzul de două-trei ori pe săptămînă, îi aduce la restaurantul Boon, cunoscut de cîteva decenii drept “restaurantul românilor”. Acolo, cei incluşi în acest program de asistenţă primesc o masă şi au parte de tot soiul de activităţi şi de  jocuri, menite a le face senectutea mai plăcută.

Asta este tot. O simplă poveste de viaţă văzută din mers, care nu are nimic eroic, dar spune cîte ceva despre un om şi despre nişte compatrioţi care şi-au căutat fericirea pe alte meleaguri.

                                                                                                 Cornel NISTORESCU

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*