Lichele

Odă antiromânului perfect, ajuns în fruntea țării! (II)

  Odă antiromânului perfect, ajuns în fruntea țării! A doua scrisoare Antiromânului perfect   antiromân din creștet până-n zare, îți […]

 

Odă antiromânului perfect, ajuns în fruntea țării!

A doua scrisoare

Antiromânului perfect

 

antiromân din creștet până-n zare,
îți mai trimitem, iată, o scrisoare…
 
cu aroganța plăvanului din basm
și dosul ridicat la rang de cap
pluteai sedus în cel mai grav orgasm
expus maiestuos, ca handicap
 
te-ai dus în parc și ca un trepăduș
ți-ai înnobilat destins popoul
lăsându-l vraiște pe-un scaun de Brâncuși,
ca să îți stingi în tivdă libidoul
 
incult în cap, dar cu pretins de multă
carte, vrei o „țară educată”,
e pentru noi, plăvane, o insultă
de neiertat în nicio judecată
 
sofismele ți se bălesc în barbă,
fratenizând cu rânjetu-ți meschin,
iar fălcile, dansând, încep să fiarbă
când vrei ca să-ți revii din arlechin
 
industria de ură și păcate,
de cenușiu între pământ și noi,
de fals hoțind și de nelibertate,
ai ridicat-o-n stare de război
 
surprins de Darwin în prag evolutiv,
te definești „cel mai” dintre bușteni,
dar nouă-n scârbă, ne pari nerelativ
un impiegat în gara Cotroceni
 
susții în contra ei independența
justiției ajunsă-ntr-un bazar
și-ndoliezi nemernic existența
libertății transfigurată-n zar
 
bolnavi aflați în stare terminală
se sting în pușcării abandonați
de statu-aflat în pofta infernală
de închisori și de nevinovați
 
o mamă a furat cândva o pâine,
la Cotroceni ți-a plâns fetița ei,
dacă-ar fi fost în jilțul tău un câine,
o grația, copilu-i un temei!
 
delir, convingeri false, subnutrite,
cu chiu-cu vai, memorie trucată,
haos sub creștet, slove chinuite,
emoție absentă, minte plată
 
privirea-nstrăinată de-ale firii,
pironită-n puncte neștiute,
este sindromul grav al rătăcirii
între închipuiri anacolute
 
în scrâșnete, înfricoșând natura,
ai poruncit prăpăd și agonii
și-ai adâncit în vene tăietura
îngenuncheatei noastre Românii
 
dovadă-a-nstrăinării medicale,
traficant de fum și isterie
te-ai pus stindard elitelor stradale
crescute în regim de coterie
 
impulsul patologic al grandorii
îți dă măsura ultimului gând
când viața ne-o împarți în teritorii,
ca sfârtecarea unui muribund
 
din Kotarbiński-ai plagiat sloganul –
coroană pentru fiece dineu,
și-ai pus în el, plăvane, cu toptanu
doar bălmăjeli stilate, ca trofeu
 
„România lucrului bine făcut”,
cuvinte amețite-n rostul lor,
o pungășie prin care-ai abătut
buna-credință spre Glaus-dictator
 
tu, creier vag, anost, ieftin și sărman,
vrei rost cu rost distrus și desfăcut,
atât te duce capul suit pe un morman
de mușchi prin care ești recunoscut
 
interesul public l-ai pulverizat,
adoratorii-ți sunt un trist reper,
azi România ai scos-o la mezat,
țării-i ești vrăjmaș și gauleiter
 
esența înțelepciunii tale seci
de-atât a fost în stare – „Ha, ha, ha…”,
azi, urii tale cu care ne petreci
îi spun, plăvane, scrisori vor mai urma…
 
                                    Cu dreaptă neiertare,
 
                       Costinel Petrache, Soldat Român
                        București, 30 septembrie 2018

Vezi și Odă antiromânului perfect, ajuns în fruntea țării!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*