Lichele

Odă antiromânului perfect, ajuns în fruntea țării! (III)

                                       A […]

                                       A treia scrisoare

                                   Antiromânului perfect

 
 Motto: „Statul nostru nu are altă rațiune de a fi decât aceia că e stat românesc, deci desvoltarea elementului românesc este și cată să fie ținta noastră de căpetenie.”
                                                                              Eminescu, Timpul, 13 August 1878
 
România, cosmopolit condusă 
de apatrizi și de analfabeți,    
e Mama ce ne apără, răpusă
de wiermerii ce-i știți, dar nu-i vedeți
 
e-o vorbă printre noi, în sat, la țară,  
pe care-o poți afla fără miros,  
că `ăl făcut, așa, la vorbă rară,
ne „este MARE, PROST și TICĂLOS“
 
incompetent în toate ale țării
pe care o urăște din rărunchi,
plăvanu-adulmecă  din capul scării
vrerea-i să ne vadă în genunchi
 
vuvuzele și pâine poleită,
circ postmodern și drepturi amețite,
putere triumfală, dar sleită
de rânjete aflate la cuțite
 
 pe care pehlivane le înarmezi
în delirul psihic al grandorii                            
în care rătăcești și te visezi
tronând nesfârșite teritorii
 
 în Parlament, ca să-ți susții lacheii
ai dat un recital fără cusur,
te-ai agățat de marginea ideii
rânjind ca prostălăul, tur-retur
 
 în bale îți struneai buccinatorii,
privire-o bulbucai ca un smintit,
vroiai să-ți duci înfrânții spre victorii,
partidul tău, mereu reconvertit
 
 râdeai, dansai, dădeai aprins în spume,
butoanele te manevrau atent,
scrâșneai ca-n vremea tristă-a ciumei brune
când a-ngrozit cumplit un continent
 
 te răsuceai ca la parada modei,
discipolii te-aplaudau senili,
și-n felul tău îi arătai custodei
clica ta de slugi și imbecili
 
 păreai lovit de pestă și turbare,
retinele-ți jucau  tremurător,
în boala ta, de-acum  fără scăpare,
visezi , plăvane, că ești nemuritor
 
 respirai arar, ca-ntr-un prezervativ, 
și te visai smucit de gâtlegău  
spre-o finalizare, în legislativ,  
să simți sfârșitul lumii-n ciocălău
 
 amintind de un celebru tribunal,  
cu roluri, însă, inversate,
ieșind din boxă, cu glasul capital 
și mintea ferecată-n noapte, 
 
 ai acuzat perfid guvernul de gazare,
la fel jandarmii, bunii noștri frați…
Europa mai plânge în  cuptoare,
eram și eu atunci printre gazați  
 
 pui moartea înainte-a tot și toate,
trecutu-ți are ultimul cuvânt,
„A trebuit să moară oameni“, gloate,
pofta-ți să se înalțe fluturând
 
 trișor de top și mitoman de rasă,
meditator de antiromânism,
vrei Țara să ne-o dai afar` din casă,
într-un exces nazist  de leninism
 
 Totalita, Muci, Paie și Bubosu,
Flegmă, Zapardina, Clanță, Ghioase,
Muza, Trepanata, Preș, Ghebosu,
toți, plăvane, stau la rând la oase
 
 nu vor mai mult, oricare din oscioare,
vânzare-angro a  țării este costul,
blestem ești României și tumoare,
iar hoților de Țară, adăpostul
 
 ai înrolat cohorta purulentă
sub steaua magnificului Sică,
și-n loc să rupă secera în Deltă,
Buldogul  îl săruți pe gigilică
 
 păi cum să se înscrie la Jilava,  
profesor pentru hoți și infractori,
când el, electoral, conduce pleava
cu care-i prăduiești pe electori?
 
 instinctele rapace te sugrumă,
nimic din ce e om nu mai suporți,
plăvane ești adevărata ciumă,
moartea neagră pândindu-ne la  porți
 
și-n tot acest exces de tainică valoare(!)
îîți spunem, spre a ști, nu-i ultima scrisoare…
 
                                 Cu dreaptă neiertare,
                        Costinel Petrache, Soldat Român
                              București, 7 octombrie 2018
 
P.S. D-lui Sică
 
nimic-nimic din ce a fost odată,
Partidul Mandolină cere-un bis
și vrea isprava „Chioru`” repetată
în cheie postmodernă, cu  Golanis
 
e mult prea mult, doar un blestem vă țin
s-aduceți Țării-n frunte ticăloși,
se scoală Brătienii-n cimitire
partidul să-l redea la sănătoși…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*