Editorial

PACE COLIBELOR! RAZBOI PALATELOR!

    La sfîrşitul anului 2004 nu credeam că perechea Băsescu–Tăriceanu va apuca începutul anului 2008! Nişte oameni care se bălăcăreau şi se certau încă de atunci, nu numai ei între ei, ci şi cu tot restul lumii, sistem-turneu, ameninţînd cu organizarea alegerilor anticipate, n-aveau cum să reziste 3 ani de zile.
  Şi totuşi, au rezistat. Sau, mai degrabă, au supravieţuit, neutralizîndu-se reciproc, inventînd ţinte false şi probleme artificiale, pe care tot ei le rezolvau, deturnînd atenţia populaţiei de la viaţa reală. Şi tot aşa, din scandal în scandal, din criză în criză – uite că au ajuns pînă aici. Şi văd că au rezistat şi românii, tot aşa, tîrîş-grăpiş, mai blocînd drumurile naţionale, mai intrînd în grevă, său ameninţînd că se aruncă de pe macarale, ori dîndu-şi foc, dar, cel mai adesea, luîndu-şi lumea în cap, pentru o bucată de pîine. Aceasta e cea mai curioasă formă de rezistenţă, prin dezertare. Sau prin acel ,,boicot al istoriei”, despre care scria Lucian Blaga, în ,,Spaţiul Mioritic”. E dezolantă imaginea României, acum, la debutul anului 2008, pe un ger de crapă pietrele, cu necazuri mari şi imposibil de soluţionat şi cu petrecerile de Revelion chinuite, printre lacrimi, ale românilor aflaţi departe de casă, într-o ultimă şi disperată migraţie istorică. Nici în cele mai sumbre previziuni demografice nu se putea anticipa că milioane de români vor părăsi ţara şi vor slugări pe alte meleaguri – iar în locul lor vor veni în România arabi, chinezi, coreeni, pakistanezi, indieni, africani, italieni, israelieni. Pe frigul ăsta e de mirare că încă nu s-a stabilit la noi şi un val de eschimoşi! Nicăieri în fostele ţări socialiste nu se înregistrează asemenea anomalii uluitoare, care îţi taie respiraţia. Numai la noi, la români, totul este pe dos. ,,Ca la noi, la nimenea” – sună o zicală din bătrîni. Şi nici măcar nu putem da vina pe alţii, fiindcă nu ne-a forţat nimeni, cu pistolul la tîmplă, să ne facem ţara praf, să dăm pe daiboji petrolul şi gazele, cimentul şi aluminiul, industria mobilei şi industria uşoară, porturile şi băncile.  
  Este un jaf de proporţii colosale, care explică de ce e ţara din ce în ce mai săracă, iar românii pleacă unde văd cu ochii. Dar lasă, că şi ei, românii de rînd, sînt de vină! Ce soluţie e asta, să dai, tu, electricitatea şi apa potabilă, staţiunile turistice şi cele balneare, casele de oaspeţi, hotelurile şi alte bunuri şi valori pe mîna altora, ori să accepţi, pasiv, asemenea fărădelegi, apoi să te duci să te ploconeşti departe de casă, în loc să fii domn şi stăpîn în ţara ta?!
  N-aş vrea să ajungem la concluzia la care ajunseseră alţii, în alte vremuri istorice, că românii nu sînt capabili să se conducă singuri şi că le trebuie stăpînire străină. În definitiv, treaba e destul de simplă: pe fondul pasivităţii condamnabile – că să nu zic laşităţii – unei mari părţi a populaţiei, nişte mafioţi băştinaşi, în cîrdăşie cu nişte mafioţi străini, au acaparat tot ce are România mai valoros. Acum e greu să le mai smulgi din gheare ce au înhăţat, fiindcă ei au avut grijă să se blindeze şi cu ziare, şi cu posturi de televiziune private, dar au ,,uns” bine şi balamalele unor reprezentanţi străini, său organizaţii internaţionale, care vor sări, imediat, cu gura, ţipînd că sînt lezate drepturile omului, că planează pericolul de reinstaurare a comunismului şi alte baliverne de-astea. Care comunism? Şi care drepturi ale omului? Dreptul de a muri de foame? Dreptul de a fi azvîrlit în şomaj, fără nici o explicaţie? Dreptul de a deveni slugă la toţi nespălaţii, care nu îndrăznesc să facă la ei acasă ce îşi permit aici? Dreptul de a se simula democraţia, cînd în realitate toate alegerile – cel puţin din anul 2000 şi pînă acum – au fost fraudate, de către echipe bine antrenate în astfel de practici teroriste? ­Iar unii români se uită în gura acestor diversionişti şi agitatori şi se lasă păcăliţi în continuare. Hai, că ne merităm soarta! Azi-mîine,  Ziua Naţională a României n-o să mai fie 1 Decembrie, ci 1 Aprilie. Din fericire, încă nu e totul pierdut şi sînt semne că şmecheria nu prea mai ţine, fiindcă au trecut 18 ani de la imensa înşelătorie istorică din decembrie 1989, care a însemnat cea mai sîngeroasă ilustrare a invitaţiei ,,Scoală-te tu ca să mă aşez eu”. S-a minţit că Revoluţia ar fi fost furată. Dar o Revoluţie care poate fi furată înseamnă că n-a fost Revoluţie. ­­
Dr. Corneliu Vadim Tudor,
Vicepreşedinte al Senatului României
Preşedintele Partidului România Mare
(Fragment din textul citit de autor la Radio România, vineri, 4 ianuarie 2008)

P.S.: Subscriem!
Justiţiarul

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*