Observator

Parisul trece Prutul

  Săptămâna trecută, pe bulevardul Magheru, o doamnă în vârstă mi se alătura: „Nu va supărați, cum ajung la librăria […]

 

Săptămâna trecută, pe bulevardul Magheru, o doamnă în vârstă mi se alătura: „Nu va supărați, cum ajung la librăria Eminescu?” Asta spus în dulcele grăi moldovenesc, dar cu accent de peste Prut. „Merg cu dumneavoastră și va arăt. Am drum în partea aia. Sunteți din Republica Moldova, nu-i așa?” – spun. „Da, din Chișinău” – răspunde și, după încă câțiva păși, trece direct la subiect, așa, fără jenă, ca între frați: „Sunteti mulțumit de cum e situația în țara? De cum e condusă?”. Răspund că mi-am dorit și eu, mult timp, „o țara ca afară”, dar mi-a trecut.

Și pentru că nu mă mai fac bine, continui: „Și țările alea, de afară, alea – soarele de pe cer, au probleme grave (atentate, imigrație, insecuritate, violență stradală, trafic de droguri) și conducători execrabili, dar nu le știm pentru că media nu pomenește nimic despre asta. Îmi da replică: „Eu am fost la Paris și nu-i așa.”.

Am trecut pe lângă fântâna de la Universitate și am intrat pe Edgar Quinet. După colț e librăria. Realizez că și la Chișinău sunt patrioți europeni, așa că încep să-mi bat cuie în talpă, turuind ca o mitralieră despre tarele Parisului: de autocarele cu turiști atacate cu pietre, la Porte de la Chapelle, de camerunezi și malieni sau jefuite de bandele de „jeunes” în drumul spre Orly; de mizeria taberelor de subsaharieni de pe Boulevard de Stalingrad; de atentatele, sau magazinele incendiate, de pe Champs-Élysées, de Bataclan, de femeile bătute în Seine Saint-Denis pentru că poartă fuste sau tăiate cu cuțitul pentru un telefon mobil și câțiva euro; de agenții agajati de primărie să le asigure securitatea; de dealerii de droguri care au pus stăpânire pe periferii; de rafalele de kalașnikov.

„La București n-avem așa ceva”! Gâfâi! Îmi dă, iar, replica: „Și în București sunt cersetori!” Am ajuns la colțul Academiei. Mă bucur că n-a zis nimic de „violatorii din Vaslui”. Oricum, sunt la podea. Patriotismul ăsta, european! Mai am puterea să arăt cu degetul – acolo e „Eminescu”. Îmi mulțumește. Sărut mână! Fac stânga-împrejur și mă întorc pe unde am venit. Nu contează, totul e să mă depărtez.

După trei zile mă uit pe Facebook la niște secvențe prinse de o cameră de luat vederi pe una din străzile din centrul Chișinăului: o femeie, de mână cu o fetiță mică, este atacată de 4 (patru) tinere cu hijab pe cap:  https://www.facebook.com/chisinau.fail/videos/673067296531539/

Pumni-picioare, pumni-picioare, pumni-picioare! Iar și iar și iar! Studentelor musulmane nu le-a convenit că modoveanca le-a criticat hijabul! I-o trag, fără milă, sub ochii micuței care, probabil, țipă și plânge. O scenă exact că-n Seine Saint-Denis! Mă gândesc la patrioata europeană și zic: Parisul te așteaptă acasă, sora mea!

                                                                                                    Bogdan CALEHARI 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*