Remember

Pentru ce se condamna la temniță grea și muncă silnică în anii ’50? Lotul poetului martir Vasile Militaru

                      Ar fi de rîs, dacă nu ar fi de plîns! […]

 

                    Ar fi de rîs, dacă nu ar fi de plîns!

 

Iată pentru ce motive au fost condamnați de către Tribunalul Militar de Mare Unitate Craiova prin sentința nr. 390/20 iunie 1959 inculpații din lotul Vasile Militaru:

  1. 1. BROȘTEANU ION (ns. 1912, contabil) – a purtat frecvente discuții pînă în anul 1958 cu coinculpații R.T., M.I., B.T, V.C și P.I. în cadrul cărora a comentat știrile ascultate la posturile de radio din țările occidentale, denigrînd realizările din țara noastră și eforturile făcute de Uniunea Sovietică pentru destindere internațională;

– a comentat evenimentele ce au avut loc în toamna anului 1956, exprimîndu-și speranța că extinderea acestora va duce la schimbarea regimului existent în țara noastră, a adus elogii țărilor occidentale cu ocazia evenimentelor din Liban, Iordania, Taiwan și din alte țări, a calomniat tehnica sovietică, afirmînd că sateliții artificiali lansați de URSS au fost realizați de prizonierii germani;

– a redactat un înscris prin care preconiza schimbarea regimului social-politic existent în România, deținîndu-l în vederea răspîndirii.

Condamnat la 24 de ani muncă silnică.

  1. RACOVIȚĂ TRAIAN (ns. 1898, fost magistrat) – a participat la discuțiile ce au avut loc la domiciliul coinc. B.I., cu care ocazie a făcut afirmații cu conținut defăimător la adresa regimului social-politic existent atunci în România și a Uniunii Sovietice, exprimîndu-și totodată speranța că va izbucni un nou război mondial și că acesta va fi cîștigat de statele occidentale;

– a avut asemenea manifestări și cu ocazia discuțiilor purtate cu coinc. P.I., M.V., P.I., C.A, C.I., P.A., M.I și B.T., precum și cu alte persoane, scoțînd în evidență că schimbarea regimului existent în țara noastră va avea loc în urma declanșării unui nou război mondial de către țările occidentale.

Condamnat la 25 de ani temniță grea.

  1. BĂRBULESCU TĂNASE (ns. 1902, fost inspector financiar) – a participat la discuțiile ce aveau loc la domiciliul coinc. B.I., afirmînd față de acesta, de M.I. și R.T, că răscoala din toamna anului 1956 din Ungaria se va extinde și va duce la schimbarea ordinii sociale din România;

– a comentat, de pe poziții nefavorabile regimului existent în țara noastră, evenimentele ce aveau loc pe plan internațional și și-a exprimat speranța că va izbucni un nou război în urma căruia vor fi înlăturate regimurile social poltice din țările Europei de est.

Condamnat la 18 ani muncă silnică.

  1. MAIMAROLU IOAN (ns. 1895, fost moșier) – vizitîndu-l frecvent pe coinc. B.I., a purtat cu acesta, precum și cu R.T., B.A, S.A. și G.G., discuții prin care a adus elogii sistemelor occidentale, a proferat calomnii la adresa trupelor sovietice care staționaseră în țara noastră, a denigrat tehnica sovietică, exprimîndu-și, totodată,, convingerea că va începe un nou război mondial, în urma căruia va fi înlăturat și regimul social-politic din țara noastră.

Condamnat la 20 de ani temniță grea.

  1. SĂNDULESCU ALEXANDRU (ns. 1896, fost ofițer) – a purtat discuții cu caracter ostil regimului existent în țara noastră împreună cu coinc. M.I. și cu alte persoane. Cu prilejul acestor discuții, și-a exprimat speranța că evenimentele ce aveau loc în toamna anului 1956 în Ungaria se vor extinde și în țara noastră. Totodată a făcut afirmații calomnioase la adresa Uniunii Sovietice și a susținut că regimul social-politic din România se va schimba în urma unui nou război mondial;

– a deținut la domiciliul său, îngropate în grădină, două pistoale și 979 cartușe.

Condamnat la 25 de ani temniță grea.

  1. PENCIU ION (ns. 1892, funcționar, aromân născut în Vlaho-Clisura) – a participat în perioada 1946-1947 la unele ședințe cu caracter legionar, iar ulterior a purtat discuții ostile regimului existent în țara noastră. Astfel, cu ocazia vizitelor ce i le-au făcut coinc. R.T., C. I., M.V., P.A. și C.A., precum și vizitelor pe care pe care le-a făcut coinc. V.C. și P.I., precum și altor persoane, a comentat tendențios știrile ascultate la posturile de radio din țările occidentale, a adus elogii celor care s-au răsculat în toamna anului 1956 în Ungaria și s-a exprimat calomnios la adresa trupelor sovietice ce staționaseră în România și a conducătorilor sovietici, preconizînd totodată schimbarea ordinii sociale din țara noastră în urma unui nou război mondial;

– a deținut la domiciliul său, în vederea răspîndirii, mai multe fotografii ale sale în uniformă legionară.

Condamnat la 25 de ani temniță grea.

  1. CARIDIS ION (ns. 1894, funcționar) – a participat la întîlnirile ce aveau loc la domiciliul coinc. P.I., cu care prilej, în discuțiile cu acest coinc., cu M.V., P.A., C.A. și alte persoane, a făcut afirmații ostile regimului social-politic existent atunci în România, exprimîndu-și speranța că aceasta se va schimba în urma unui nou război mondial ce va fi cîștigat de țările occidentale;

– a comentat știrile ascultate la posturile de radio din occident, aducînd și cu acest prilej calomnii regimului de atunci din țara noastră, Uniunii Sovietice și celorlalte țări socialiste. Comentînd evenimentele ce au avut loc în toamna anului 1956 în Ungaria, a afirmat că asemenea evenimente se vor extinde și vor duce la înlăturarea regimului social-politic din țara noastră,

Condamnat la 20 de ani temniță grea.

  1. PÎRVULESCU ALEXANDRU (ns. 1907, telegrafist) – a participat și el la întîlnirile ce aveau loc la domiciliul coinc. P.I., iar în discuțiile avute cu acesta, cu M.V., C.I., C.A., precum și cu alte persoane, a adus elogii țărilor occidentale și și-a exprimat speranța că, în urma declanșării unui nou război mondial de către acele țări, regimul social-politic existent în România va fi schimbat.

Condamnat la 18 ani muncă silnică.

  1. MILITARU VASILE (ns. 1886, scriitor autodidact) – vechi colaborator la gazeta „Porunca vremii”, care a scris în perioada 1951-1952, cînd a fost deținut administrativ, mai multe poezii cu conținut ostil regimului existent atunci în România, a luat legătura cu coinc. P.I., C.A., R.T., P.A. și cu alte persoane, citind împreună poeziile scrise de el în acea perioadă și comentînd știrile ascultate la posturile de radio ale statelor occidentale;

–  atît în discuțiile avute cu aceste persoane, cît și cu membrii consiliului parohial al bisericii din Parcul Domeniilor, a recitat din poeziile sale și a avut manifestări potrivnice ordinii sociale din țara noastră, exprimîndu-și speranța că va interveni schimbarea acesteia.

Condamnat la 20 de ani de temniță grea.

Iată singurele acuzații pentru care marele poet, septuagenar, a fost condamnat la 20 de ani de temniță grea! (unii care scriu despre ce nu știu, au proclamat că a fost condamnat la 42 de ani închisoare – dacă nu știi și nu înțelegi nimic, taci mai bine din gură; Vasile Miltaru a fost condamnat la mai multe pedepse, dar acestea se cumulează doar în sistemul de drept anglo-saxon, în timp ce la noi se contopesc).

În schimb, merită pomenit un alt amănunt. Vasile Militaru a declarat recurs, iar recursul a fost judecat la data de 25 aug. 1959, cînd marele poet și patriot deja murise în lagărul de la Ocnele Mari (la 8 iulie). Singurul recurs admis a fost cel al lui Postelnicescu Ion, dispunîndu-se încetarea urmării față de acesta, întrucît murise. Recursurile celorlalți 13 inculpați au fost respinse toate, inclusiv cel declarat de Vasile Militaru, trecut dincolo cu peste o lună și jumătate în urmă!

  1. CONSTANTINESCU ATANASE (ns. 1905, fost ofițer) – a participat la întîlnirile de la domiciliul coinc. P.I. , cu care ocazie a adus elogii statelor occidentale și a denigrat statele socialiste, exprimîndu-și totodată speranța că regimul existent în țara noastră se va schimba în urma unui nou război mondial;

– referindu-se la evenimentele din toamna anului 1956 din Ungaria, a afirmat că acestea se vor extinde și în țara noastră.

Condamnat la 18 ani muncă silnică.

  1. POSTELNICESCU ION (ns. 1884, preot) – a comentat la domiciliul său, împreună cu coinc. P.I., M.V. și alte persoane, situația politică din România, exprimîndu-și speranța că aceasta se va schimba datorită evenimentelor ce au avut loc în toamna anului 1956 în Ungaria, sau în urma declanșării unui  nou război mondial de forțele imperialiste;

– a comentat știrile ascultate la posturile de radio din țările occidentale, denigrînd statele socialiste.

Condamnat la 22 de ani temniță grea.

  1. GHEORGHE GHEORGHE (ns. 1901, fost contabil) – a afirmat, față de diverse persoane, că produsele realizate în România, erau de slabă calitate, iar cu ocazia evenimentelor din Liban, Iordania și Taivan și-a exprimat speranța că se va declanșa un nou război mondial în care să fie înfrînte țările socialiste;

– a manifestat simpatie pentru răscoala din 1956 din Ungaria, afirmînd că aceasta se extinde și în România.

Condamnat la 16 ani muncă silnică.

  1. PREDESCU CONSTANTIN (ns. 1894, fost ofițer) – a purtat discuții ostile regimului existent în țara noastră împreună cu coinculpații P.I. și .R.T, precum și cu alte persoane, afirmînd că acesta se va schimba în urma unui nou război mondial declanșat de statele occidentale;

– ascultînd emisiunile posturilor de radio din țările occidentale, a comentat știrile transmise de acestea, cu care prilej a adus calomnii regimului existent în țara noastră;

– referindu-se la evenimentele,ce au avut loc în toamna anului 1956 în Ungaria, a afirmat că răsculații trebuiau ajutați pentru a înlătura regimul socialist din această țară.

Condamnat la 20 de ani temniță grea.

  1. VULCAN CRISTU (aromân, ns.1900 în Moloviște cu prenumele Hristu, fratele mai mic al bunicii mele materne, cofetar) – a purtat discuții ostile regimului social-politic din România împreună cu coinc. P.I. R.T. și B.I., exprimîndu-și speranța ca acesta va fi schimbat în urma unui nou război declanșat de statele occidentale;.

– a comentat știrile ascultate de la posturile de radio ale statelor occidentale, susținînd netrăinicia regimului socialist.

Condamnat la 18 ani muncă silnică.

Tuturor li s-au confiscat averile și au primit și pedeapsa degradării civice.

Iată faptele pentru care acest grup de bătrînei, în general pensionari, considerați un mare pericol pentru orînduire, au primit mulți ani de temniță grea sau muncă silnică (doi, deja au murit între fond și recurs).

Studiind dosarul, am găsit ceva  realmente amuzant: printr-o declarație, unul dintre arestați este denunțat pentru faptul că și-a exprimat dorința ca Sputnikul lansat de sovietici să se prăbușească! Instanța însă nu a reținut aceasta ca un cap distinct de acuzare – ar fi fost prea de tot!

Ce s-a hotărît prin decizia nr. 2174/25 aug. 1959 a Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Militară, am scris mai sus (la Vasile Militaru).

Iată însă că au venit și timpuri mai bune așa că procurorul general declară recurs în supraveghere în favoarea condamnaților. Prin decizia nr. 127/31 mai 1961, Tribunalul Suprem – Colegiul Militar admite calea extraordinară de atac, schimbă încadrările juridice, înlocuiește munca silnică și temnița grea cu închisoarea corecțională și reduce pedepsele: pentru  Broșteanu, Racoviță și Penciu la 10 ani, pentru Săndulescu și Caridis la 8 ani, pentru Bărbulescu, Constantinescu, Gheorghe, Predescu și Vulcan la 7 ani iar pentru Pîrvulescu la 6 ani (Malmarolu murise în 1960 în timpul detenției). Au fost puși în libertate în urma decretului de amnistie din 1964.

În 1965 moare Caridis, în 1966 aromânului Penciu i se aprobă plecarea către locurile natale, în 1970 moare Bărbulescu, în 1977 moare Broșteanu, în 1978 moare Săndulescu, în 1980 moare Constantinescu, în 1986 moare Racoviță iar în 1988 moare Pîrvulescu.

La sfîrșitul anului 1989 are loc ceea ce istoria consemneaza revoluția română (și, într-adevăr, aici este un sîmbure de adevăr – măcar prin prisma celor care au plecat de acasă pregătiți să moară, crezînd că fac o revoluție). A început o eră nouă, de democrație, de libertate și dreptate, de adevăr, de respectare a drepturilor omului, bla-bla-bla.

Cei trei supraviețuitori (Predescu, Vulcan și Gheorghe) depun memorii solicitînd să se constate că nu au săvîrșit nici o faptă penală. Procurorul general declară recurs în anulare. Prin decizia nr. 38/6 nov. 1995 (dos. nr. 31/1994) Curtea Supremă de Justiție – secțiile unite săvîrșește o nouă mîrșăvie și, cu votul a 31 de judecători (alți 5, printre care și fostul deținut politic Paul Mitroi, au formulat opinie separată) au respins ca inadmisibil recursul în anulare. În motivare, primii juriști ai țării, interpretînd cum au vrut mușchii lor procedura penală, într-un mod absolut cinic, sarcastic, revoltător și scandalos, au reținut că de acest recurs în anulare ar fi putut beneficia doar cei trei condamnați morți înainte de 1961!

După această hotărîre, cînd unchiul meu deja rămăsese ultimul supraviețuitor al lotului, am studiat și eu dosarul și am depus un nou memoriu, care avea în vedere alte argumente – dar Procuratura Generală își pierduse apetența pentru a face dreptate foștilor deținuți politici, astfel încît, teoretic, unchiul meu a murit ca fost infractor împotriva orînduirii de stat.

Am constatat că justiția română, fie  înainte de 1940, fie între 1940-1947, fie între 1947-1989, fie după 1989, a avut cu dreptatea doar tangențe întîmplătoare și accidentale.

Poate unii, citind pentru ce fapte au fost condamnați acești 14 bătrîni, vor rîde. Le recomand să le înghețe rîsul și să se gîndească la faptul că, cine știe, mîine-poimîine, discutînd în propria lor casă cu un grup de prieteni dintre care unul are un microfon (sau un telefon mobil deschis ori pus pe înregistrare), s-ar putea trezi în închisoare în baza legii Alexandru Florian-Crin Antonescu-Klaus Iohannis, pentru faptul că își spun în mod sincer părerea lor asupra holocaustului.

                                                                                                                         Dan Cristian IONESCU  

Vasile Militaru s-a născut la data de 19 septembrie 1886 (după alte surse oficiale, în 1885), în comuna Dobreni – Câmpurelu, plasa Vidra, județul Ilfov. A decedat în lagărul de la Ocnele Mari, la circa trei săptămâni de la încarcerare (la data de 8 iulie 1959), la vârsta de 74 de ani. Potrivit sentinței nr. 320 din 20 iunie 1959 a Tribunalului militar, citez: „Inculpatul Vasile Militaru, născut în anul 1885, în comuna Dobreni – Câmpurel, regiunea București, fiul lui Ghiță și Dinca, de profesie funcționar, domiciliat în București, str. Luiblanc nr. 8 este condamnat la 20 (douăzeci) de ani de temniță grea, 10(zece) ani de degradare civică, cu aplicarea art. 31 Codul penal pentru crimă de uneltire contra ordinii sociale, la 12 (doisprezece) ani închisoare corecțională pentru delictul de deținere de publicații interzise, confiscarea averii personale și obligația de a plăti 1000 de lei cheltuieli de judecată…”. Adică, în fapt, a fost condamnat la moarte !

           Pentru ca să se înțeleagă cine a fost Vasile Militaru, vă rog să vă aduceți aminte de poezia „Mama”, elaborată de acest poet talentat, în anii ’30, transformată într-o romanță de succes și dedicată compozitorului George Enescu. Ulterior, cei care au condus destinele culturii românești (în timpul comunismului) au atribuit această poezie lui George Coșbuc. Redau mai jos, o strofă din această minunată poezie:

A venit aseară mama, din sătucu-i de departe,
Ca să-l vadă pe feciorul, astăzi domn cu multă carte.
A bătut sfios la ușă, grabnic i-am ieșit în prag,
Mi s-a umezit privirea, de iubire și de drag.

Ei bine, cu toate acestea, în anii ’80, poeziile lui Vasile Militaru se citeau la televizor (în diferite ocazii – surpriză !), de către unii actori români, oarecum ca o formă de protest față de regimul comunist ălat în descompunere…

Vasile Militaru nu și-a negat nicicând originea măruntă (fiu de plugar, cu doar patru clase primare), dimpotrivă, el a acționat permanent așa cum a fost obișnuit încă din copilărie, în sensul de a cugeta la valorile umane, așa cum făceau țăranii de pe vremuri, care participau la șezători. Intrarea în literatură și-a facut-o prin fabule (publicate în reviste – Porunca vremii, Drum nou, și altele), dar acestea sunt nesemnificative față de întreaga sa operă scrisă. Intre anii 1918 – 1944, în București a scris mai mult de douăzeci de volume de versuri (unele reeditate), precum și diferite articole inserate în unele publicații ale vremii.

Treptat, Vasile Militaru  a devenit un foarte popular poet. Astfel, în toate casele unde oamenii știau să citească, se aflau volumele cu scrierile acestui autor. A fost descoperit de către Duiliu Zamfirescu.

Temele abordate de el sunt diverse. Poeziile sale te invită la cugetare și la condamnarea racilelor umane. Unele sunt patriotice sau religioase. Problema existenței și a unei anumite revelații în sensul dreptății divine sunt apreciate de poet, ca fiind specifice firii umane și, în mod firesc, se regăsește în fiecare dintre noi. Credința împrăștie îndoiala și conferă omului încredere și optimism. Vasile Militaru consideră că fiecare vietate are un mod propriu prin care se realizează un anumit fel de rugăciune către divinitate, ceea ce este remarcabil. Poetul a avut un succes enorm la public, în domeniul literar fiind o excepție, în sensul că a câștigat mulți bani din scrierile sale și chiar a făcut avere. Cu toate acestea, George Călinescu (Istoria literaturii române de la origini până în prezent) l-a considerat „autorul unor fabule triviale…  de un succes extraordinar”, o apreciere oarecum nefondată și care nu a ținut seama de opera sa reală, ci poate numai de felul în care Vasile Militaru era perceput de către public.

Operele sale publicate sunt: „Treziți-vă români”, „Vorbe cu tâlc”, „Spre împărăția lui Isus”, „Viermi și stele”, „Cântarea neamului”, „Curcubee peste veac”, etc., publicate în epoca interbelică. Ulterior s-au publicat în străinătate volumele: „Stropi de rouă”, „Temelie de veac nou” – 1988 și „Poemele nemurii” – 1989. In timpul războiului a publicat un volum de versuri patriotice sub pseudonimul Radu Bardă.

Redau aici impresiile lui Alex Cetățeanu (Observatorul, Toronto, 14.07.2006) care reflectă reacția de dezaprobare a cititorilor la decizia autorităților comuniste, de interzicere a operei lui Vasile Militaru, fragment care m-a impresionat pentru că în copilăria mea, tatăl meu a procedat într-un mod similar, cu mine:

„Mama mea, Elisabeta Gh. Costeanu, îmi citea adesea versuri de Vasile Militaru pe vremea când nu stiam să citesc, dintr-o carte jerpelită, fără coperți si fără prefată. Mai târziu, am aflat de ce, în mod intenționat, mama a mutilat acea carte. Era o lucrare interzisă si prezenta un mare pericol pentru ea, daca ar fi fost denunțată că deținea publicații interzise. Nu a putut să se despartă de cartea idolului ei și al milioanelor de români, dar a șters, pentru siguranță, orice urmă cu numele autorului. Am reținut până în ziua de azi multe poeme citite de mama mea din acea carte fără nume și fără autor, care până la urmă a dispărut din casa noastră tocmai cănd doream să învăț și mai multe poeme pe dinăară, îmbogațit fiind cu puterea cititului. Nu am întrebat-o niciodată pe mama cum de a disparut acea biblie a copilariei mele; presupun că speriată de arestările cu scop terorist ce se practicau în perioada stalinistă, a pus pe foc acea carte minunata de versuri, așa cum a fost nevoită să o faca și cu alte carți din casă. Multe poeme însă le-a memorat și mi le recita ca răsplată când eram cuminte”….

Vasile Militaru nu a fost reabilitat niciodată. Se pare că numai românii din diasporă au înțeles adevărata sa valoare și l-au publicat în străinătate (Bruxelles 1988), iar în Canada, Vasile Militaru are astăzi numeroși simpatizanți.

În final, vreau să evidențiez o poezie de-a lui Vasile Militaru, pe care o admir foarte mult. La noi, această poezie este actuală oricând (și nu numai !). Se intitulează „Am vorbit cu Moș Crăciun”.

              AM VORBIT CU MOȘ CRĂCIUN

Moș Crăciune, Moș Crăciune, vrăjitor cu barba albă,
Ce te-arăți la toți copiii în a visurilor salbă,
Câtă sfântă bucurie mi-aduceai, la toate leac,
Când veneai, luptând prin vifor, mai acum juma de veac!

Te-am văzut în vis și-azi noapte, Moș Crăciune bun și sfânt:
Se făcea că, eu, căruntul, tot copil ca-n vremuri sînt,
Însă, trist ieșind în cale-ți și de doruri mari pătruns,
Tu m-ai întrebat, moșnege, de ce-s trist, și ți-am răspuns:

„Moș Crăciune, Moș Crăciune, vesel nu mai pot să fiu,
Fiindcă azi, nu știu de unde, știu atâtea câte știu:
Și, anume, știu, moșnege, că, în tolba ce-ai în spate,
Tu duci daruri la copiii fericiți de prin palate;

Duci acelor cari în lume sunt în adevăr bogați,
Ce-n căminuri mângâioase au și mame, au și tați,
Însă uiți mereu orfanii aruncați de nenoroc
În coliba fără pâine, în bordeiul fără foc!…

Și-astfel, sfinte Moș Crăciune, pe când unii veseli cântă,
Încărcați de-atâtea daruri ce le-aduci în tolba sfântă,
Alții, triști, cu frigu-n oase, lunecând pe-al morții iaz,
Plâng în umbră și le-ngheață lacrimile pe obraz!…”

Vasile Militaru, „Stropi de rouă”, Editura „Cartea Românească”, București, 1934, p. 134.

Orice alte interpretări răuvoitoare le consider nejustificate. Ne-am obișnuit să rumegăm informațiile servite pe o tavă frumoasă. Le uităm la fel de frumos. Am considerat că profunzimea poeziilor lui Vasile Militaru merită o atenție mai deosebită, având un impact educativ special. Iar dacă cumva, am deranjat anumite orgolii, îmi cer scuze. Sper să-mi fie primite.

                                                                                  Marian BADEA

                              http://www.bocancul-literar.ro/forms/CreatieLiterara/DetaliiCreatie.aspx?id=6729

3 Comments

  1. Nu numai Diaspora l-a reeditat pe Vasile Militaru, in 2003 am cumparat un volum de versuri de la Manastirea Lainici. Poeziile sale, alaturi de ale lui Nichifor Crainic si ale altor poeti ai inchisorilor (unii ramasi anonimi) , le-am intalnit cantate la Oastea Domnului, o grupare insuficient cercetata (in afara Securitatii!). Erau versuri scrise pe hartii mototolite,aproape ilizibile, uneori, si noi copiii participantilor, aveam obligatia de a le rescrie „pe curat”, in multe exemplare. Alteori veneau „oaspet fosti detinuti, care-i cunoscusera pe „autori”, si ale caror nume nu le-am aflat niciodata, dar ne dictau versuri, pe care ulterior nu stiu cine le punea pe muzica. Eram foarte mic, abia stiam literele, uram aceste „adunari” din care nu intelegeam decat ca nu pot sa ma joc sau sa vad la TV singurele emisiuni pentru copii (ca se intamplau numai duminica) si nu prea isi mai aminteste nimeni vremurile alea. Tot ce am aflat de la mama e ca nici biserica nu le aproba si erau aproape clandestine. Numele era un pretext religios, amintind de gruparea ardeleana, in Bucuresti nu prea avea legatura cu biserica, desi versurile erau in majoritate religioase si dupa revolutie n-a venit nimeni sa se declare „dizident” ca a participat la astfel de intruniri, cu toate ca, sunt convins ca multi si-au amintit de aceste „cenacluri”, unde se citeau poezii si discursuri, unde se aduceau pachete cu mancare si haine pentru „fratii” fara mijloace de trai, majoritatea intelectuali (unii foarte cunoscuti si „frecventati”, dupa rasturnare).
    In legatura cu reabilitarea victimelor acestor mascarade judiciare: nu era nevoie sa screama parchetul acel comunicat din care aflam c a fost lovitura de stat, dovada o aveam inca din primii ani, cand, „emanatii” au refuzat revizuirea proceselor politice, pentru ca erau ei sau urmasii tortionarilor, la fel ca acum. Dupa circul cu condamnarea comunismului, pe care l-au facut tot ei, lucrurile s-au lamurit definitiv, ati vazut vreun „magistrat” condamnat, fie si numai formal?!

  2. Jan Valjean

    Acum in tari din noua URSS,adica UE,ma refer la Germania,Franta,Belgia,Olanda si tarile nordice este amendat serios sau chiar bagat la inchisoare daca comentezi negativ despre imigrantii islamisti ilegali,numiti refugiati,pe retelele de socializare.Daca vorbesti impotriva imigrantilor ilegali cu alti oameni despre acest subiect,risti direct inchisoarea.Da,totul se intampla in occidentul eretic,apostat,ateu,neomarxist,sau cum vreti sa-i mai spuneti.

    • O fi un fel de penitenta pentru vanzarea Romaniei la oborul de dupa razboi…un fel de „luati de-aici, sa vedeti si voi ce-au trait oamenii aia!”, sau un purgatoriu obligatoriu, inainte de a se decreta Noua Ordine Mondiala…Oricum, faptul ca in numele corectitudinii politice (o alta manipulare, pentru ca nici institutiile antidiscriminare nu-si mai au locul intr-o lume in care toate constitutiile prevad egalitatea cetateniilor pentru orice!), se reediteaza practicile staliniste, la peste un veac de la disparitia lui, ne arata un occident mai prost si mai derutat decat au fost vreoadata „primitivii” din est.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*