Opinii

„Plevuşca” PAVEL CORUŢ (I)

Poporul român este, tot mai intens, ţinta celor mai aberante psihoze păgâne proferate în spaţiul public: „Plevuşca” PAVEL CORUŢ   Acest […]

Poporul român este, tot mai intens, ţinta celor mai aberante psihoze păgâne proferate în spaţiul public:

„Plevuşca” PAVEL CORUŢ

 

Acest documentar este o replică la trei din cărţile lui Pavel Coruţ: „Mântuirea de după marea rătăcire” (I), „Secretele vârstelor de aur”(II), „Arta succesului la români” (III)!

 

                                           Spionul nu este un om de ştiinţă

Deşi libertatea se conturează tot mai mult a fi o iluzie, atât de sofisticat manipulată planetar, nu prea ar fi mulţi români care să accepte astăzi că, în adâncul fiinţei lor, mâine-poimâine ar mai fi posibil să devină cantităţi neglijabile într-un regim de teroare universală. Şi totuşi, cu sau fără voia noastră, profeţiile biblice converg către proxima şi iminenta realitate faptică a instaurării mondiale lui Antihrist, cu ai săi susţinători antihrişti, apăruţi subit sau „ajutaţi” să iasă la iveală de te şi miri de pe unde, ca efect final a unei omeniri ce se descompune printr-o magistrală regizare a răzvrătirii aproape unanime faţă de Atotputernicul Dumnezeu şi de Sf. Biserica Sa Ortodoxă. Cei care se înghesuie să participe la acest distrugător „marş al noii istorii”, imaginându-şi că astfel se pot pune la adăpost, prin obţinerea de avantaje pe termen scurt, indiferent de cât anume înţeleg ce se întâmplă cu ei şi cu semenii lor, dau buzna pur şi simplu să intre într-o lume a tiraniei, unde credinţa în Dumnezeu va fi transformată într-o culpă capitală!

La noi în ţară, misiunea de discreditare publică a identităţii religioase a neamului românesc intră în sarcina mai multor „rechini” bine camuflaţi şi titraţi, inclusiv teologi, având însă ca „înaintemergător”, într-un registru beletristic pe cât de abuziv, pe atât de delirant, pe nimeni altul decât pe „plevuşca” Pavel Coruţ – un fost spion care pretinde, cu tupeu de securist „paranormal”, că ştie totul în materie de Teologie, Ştiinţă şi Cultură! Complexul lui de supraestimare, etalat exact ca în fantasmele unui pacient posedat de iluzia că îi călăuzeşte pe naivi către tărâmul „elixirului fericirii”, care mai şi trăieşte cu convingerea că este „ales” să îşi cheme discipolii la o cruciadă anticreştină, l-am constatat citindu-i trei din cărţile care stau la baza documentarului de faţă: „Mântuirea de după marea rătăcire” (I), „Secretele vârstelor de aur” (II) şi „Arta succesului la români” (III). Am aflat astfel cu stupoare că, deşi s-ar cuveni să aibă o maturitate intelectuală specifică vârstei pensionării, Pavel Coruţ insistă să îşi convingă cititorii că face parte dintr-o rasă superioară (în I, pg. 5, deşi în I, pg.56, afirmă că este simplu pământean) însuşindu-şi pe nedrept calitatea de om de ştiinţă (în I, pg.28, deşi în I, pg. 40, ne asigură că este om drept), în ciuda fişei sale bibliografice din care rezultă că avem de-a face cu un simplu ofiţer de marină: în 1967 a absolvit Şcoala Militară de Ofiţeri de Marină; a fost spion al D.I.A. între 1981-85; în 1985 era şeful Biroului de Contrainformaţii în Direcţia Contraspionajului Militar, de unde a fost trecut în rezervă prin ordinul ministrului apărării, generalul Militaru, în 1990! Speculând momentul social tulbure, de după revoluţia anticomunistă din ’89, acest ofiţer, trecut în rezervă „la cerere”, a fructificat din plin frustrările din mentalitatea colectivă existentă atunci şi s-a implicat prolific în virusarea spaţiului public prin cele 123 de cărţi (conform II, pg.5 tirajul lor este de peste 6 milioane de exemplare!) cu care i-a dezorientat psihic şi mai mult pe acei bieţi români avizi de speculaţiile lui „senzaţionale”, „paranormale”, din domenii la care nu are competenţă profesională: teologie, psihologie, politologie, istorie, literatură etc! Mi se pare deci un act de impostură crasă pretenţia lui de a ne convinge că scrie cărţi de ştiinţă (I, pg.2) pentru oameni culţi (I, pg.162), dintr-o presupusă postură de om raţional (I, pg.3), obsedat însă de concepţii paranormale (I, pg.426-446), cu atât mai mult cu cât pretenţia sa de a se considera scriitor (I, pg.10) intră în contradicţie cu o multitudine de agramatisme din care excelează mostra stâlcitului gramatical motto al cărţii III: „Cel mai mare orb e cel care nu vrea să vadă iar cel mai surd, cel care nu vrea să audă”! O fi însă valabil şi pentru el? Într-adevăr, prin 1993, Coruţ recunoştea „motivul” pentru care o carte de-a sa nu a conceput-o ştiinţific (III, pg.4): „De ce n-am scris cartea în stil ştiinţific? Am suficiente cunoştinţe pentru a face acest lucru (oare? – n.a.)… Câţi cititori ar fi înţeles suportul ştiinţific al regulilor din carte?” (III, pg.35)! Argumentul invocat suferă însă o dublă fractură logică: dacă Pavel Coruţ ar fi un adevărat om de ştiinţă, nu este nici o dificultate a se exprima pe înţelesul tuturor, dar el invocă „ignoranţa” celor mulţi ca să îşi găsească un subterfugiu cu care să îşi scuze neputinţele în cunoaştere, mai ales că identifică receptorul mesajelor sale în aria… publicului cult (I, pg.162)! De fapt, pentru „aura” unui contraspion ultratestat psihologic (III, pg.96), care îşi imaginează că este stăpân pe viaţa lui (III, pg.100), nu ar fi cam nimic de adăugat în a căuta să corectezi o eroare de percepţie, atâta timp cât el consideră că valoarea cărţilor sale „este stabilită de cititori, nu de critici” (III, pg.59), nici de specialişti („Unii specialişti vor reacţiona negativ la scrierea cărţii. Sunt de acord să-mi critice munca…, dar cu o singură condiţie – să pună în faţa ţugulanului băştinaş o carte mai bună” – III, pg.59)! „Bieţii” specialişti ! Câte cărţi competente nu i-au pus ei la dispoziţie şi din câte „liberul cugetător” Coruţ (I, pg.24) nu a înţeles nimic!

Dar… Conştient că ar trebui „să contribuie la pozitivarea mentalului colectiv naţional” (II, pg.190), lucrare pe care el o face tocmai pe dos, Coruţ, ne încredinţează că şi-a „multiplicat forţele psiho-intelectuale” (II, pg.5) ca să… ce? Să contribuie într-o manieră grosolană la procesul de destabilizare spirituală a României iniţiat de forţe oculte, ca o consecinţă fatală a neprofesionalismului unui fost contraspion, ratat în încercarea de a-şi atenţiona poporul cu privire la manevrele inamicilor reali, jignind credinţa noastră naţională printr-o misiune mârşavă de discreditare publică a Bibliei şi a Bisericii Ortodoxe a lui Hristos ? Tributar fiind ideologiei comuniste în spălarea creierelor, prin impunerea extremistă a unui ateism bezmetic, „iluminatul” Pavel Coruţ foloseşte cu ură şi dispreţ un limbaj de cea mai joasă speţă faţă de Dumnezeu şi de românii credincioşi, deghizându-se viclean în formule stereotipe diversioniste („Zâmbiţi şi spuneţi… să discutăm civilizat” – II, pg.453), întru perspectiva „lichidării ignoranţei” (II; pg.40), pentru a combate „trivialitatea de gândire, vorbire” (II, pg.400) şi „pălăvrăgeala pe teme minore” (II, pg.402)! Cine vorbeşte!

Prin speculaţiile lui, care contestă creştinismul până la desfiinţare, Pavel Coruţ face jocul artizanilor instaurării noii ordini mondiale, bazat nu pe expunere de idei, ci pe impunere! Când însă ne lasă impresia că ar mai conta şi ceea ce zicem noi, ca unul ce crede că „Talmudul” evreilor este „mult mai îngrijit scris decât Vechiul şi Noul Testament” (II, pg.232), Coruţ obişnuieşte formal să ne întrebe: „Mă contrazice cineva ?”! Stimaţi cititori, dacă prin acest documentar îl contrazic pe P.C. o fac în primul rând cu gândul la revenirea în matca normalităţii gândirii sănătoase a măcar unuia dintre toţi cei pe care i-a smintit, ştiind însă cât de dificilă este trezirea duhovnicească pentru cel contaminat de beţia puterii unei raţiuni fără credinţă!

 

                                        Figurant în „regia” globalizării 

 

Cea mai bună dovadă că Pavel Coruţ înţelege doar până la un punct amploarea scrupuloasă a proiectului de mondializare pregătit omenirii în spatele uşilor „foarte închise”, în al cărui joc dezonorant s-a angrenat cu zelul specific unui păpuşar second-hand, este faptul că, în ruperea „pe nesimţite” de valorile trecutului istoric, într-adevăr vom asista la o contestare radicală a religiilor, percepute ca factor de „frână” în calea „progresului” şi „civilizaţiei”, cum ne prezice chiar el („ei – creştinii – n.a.se opun vieţii civilizatoare… a întregii Umanităţi” – I, pg. 28), dar în realitate arhitecţii globalizării ne pregătesc omogenizarea tuturor religiilor într-un amalgam de gen „ghiveci universal”. Ruperea aceasta, produsă în numele şi pentru instaurarea societăţii lor planetare, este justificată de P.C. prin argumentul aberant că nu vom mai fi interesaţi de ce anume gândeau străbunii noştri „inferiori” („oamenii vor renunţa şi la tradiţiile religioase moştenite de la străbunii aflaţi pe o treaptă inferioară a evoluţiei umane” – II, pg.39), nici de „semicivilizaţia prezentului” (I, pg.6), cu ai săi oameni… „abia semicivilizaţi” (II, pg.55), ci de „alinierea naţiunii române la axa viitorului progresist” (I, pg.30). Viitorul preconizat de el, văzut ca pe un salt la „deplina umanizare şi… civilizare” (I, pg.6), s-ar concretiza ca o necesitate strigentă şi viabilă „în mai puţin de un secol” (I, pg.4), deci într-un veac „al accelerării progresului” (II, pg.39), pentru că „oamenii de ştiinţă conştienţi şi responsabili” vor să vadă înfăptuit „un nou model de societate, cu un nou model de erou uman” (II, pg.422), întrucât „cel puţin un sfert din umanitate e pregătită psihic pentru efectuarea saltului către noul model de om şi societate” (II, pg.425). Deducem deci că noi, adică majoritatea încă „nepregătită psihic”, nu vom avea de ales şi va trebui să fim supuşi forţat la noua orânduire („orice împotrivire ar fi inutilă” – I, pg.4)! Proorociile sfinte ne spun însă nouă şi ce anume va urma: împăratul Antihrist, pentru care se nevoieşte (şi chinuieşte) antihristul P.C., îşi va începe guvernarea mondială şi, fără de nici o milă sau iubire de oameni, se va inaugura astfel o persecuţie a creştinilor cum nu a mai fost în istoria lumii şi nici nu va mai fi (nu se va compara în cruzime cu nici un fost regim totalitar)!

Conceptul şi execuţia proiectului antihristic, adică „organizarea şi funcţionarea mentalului colectiv planetar” (II, pg. 159), intră în sarcina mişcării sioniste evreieşti aflate sub acoperire masonică. Aceasta este cea care, conform unui document de-al ei din 1936, creează de zor condiţiile pentru proxima domnie universală a antihriştilor prin otrăvirea moralităţii singurilor adversari reali, creştinii („aceştia trebuie aduşi în situaţia… de a considera credinţa lor o ruşine, iar ascultarea faţă de Biserică ca o sclavie degradantă”)! Bineînţeles că P.C., diversionist, vrând să-i scoată basma curată pe conspiratori, consideră iminentul lor pericol ca fiind un „uzat clişeu antievreiesc” (II, pg.43) şi încearcă să ne adoarmă vigilenţa prin inocularea ideii false că rolul tandemului, evrei – masoni în „acapararea puterii mondiale” (I, pg.414), de-a lungul istoriei, „a fost periferic şi diminuat mereu, datorită ponderii lor foarte reduse în populaţia pământeană” (I, pg.413)!

Că nu este deloc aşa, într-o istorie pe care masonii au manipulat-o cum au vrut, o recunoaşte contrazicându-se şi P.C. „au acţionat pentru distrugerea imperiilor şi crearea statelor naţionale” (II, pg.415)! Pentru a-şi atinge scopul lor final, aceştia mint fără nici un fel de scrupule! Mint atunci când spun că vor bunăstarea generală a lumii, atunci când îl ademeneşte pe naivul avid de bogăţii că „este om de succes” (II, pg.426), cu condiţia să accepte bineînţeles să se mobilizeze „către poziţia de creatori morali” (II, pg.427), ca astfel să poată deveni un „model uman de viitor” (II, pg.418) în „Societatea Creatorilor Morali” (II, pg.422). Promisiunea de a prospera pe pământ presupune însă pierderea sufletului: vor ca adepţii lor să îmbrăţişeze o nouă reformă morală şi să renunţe „la modelele… imorale pe care le admiram anterior” (II, pg.428); să accepte a se „scoate religia din viaţa publică (vezi cazul europarlamentarului român, candidat la Preşedinţie, Monica Macovei – n.a.) lăsând-o deocamdată în spaţiul privat” (I, pg.56); „cine vrea să-şi intoxice religios pruncii s-o facă acasă” (I, pg.51); să îşi dorească a trăi într-un „viitor cu adevărat omenesc, contrar concepţiilor lui Joshua”, adică să se lepede de Domnul nostru Iisus Hristos (I, pg.271); să accepte ca, în numele emancipării şi a încălcării regulilor Bisericii, femeia să deţină funcţii de preot (I, pg.339/341); să creadă în ispita că Hristos este vinovat de faptul că femeia este inferioară bărbatului ei (I, pg.337), sub pretextul că preoţii la slujba de cununiesfătuiesc să fie supusă bărbatului ei, dar nu şi invers” – I, pg.341) – fără ca Pavel Coruţ să priceapă taina ca în relaţia femeie-bărbat nu este vorba despre o luptă al cărei scop este superioritatea, ci de una pentru supunere sfântă a unuia către celălalt, după modelul jertfei lui Hristos pentru Sf. Biserica Sa: „Supuneţi-vă unul altuia (…) Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre după cum şi Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea (…) Aşadar, bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile ca pe însăşi trupurile lor . Cel ce-şi iubeşte femeia pe sine se iubeşte (…) De aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup” (Efes. 5, 21-31) Deci supunerea şi teama femeii de bărbat trebuie înţelese în sens dumnezeiesc, nu omenesc! Nu vă lăsaţi deci amăgiţi, oameni buni, de sminteala celui rău venită la români prin intermediul necredinciosului P.C. : numai acolo unde nu este iubire între soţi, dăruire reciprocă la bine şi la rău, se poate strecura ghimpele suspiciunii, neîncrederii şi dezbinării după varii „criterii elitiste”!

Astfel, prin înţelegerea sucită a înţelesurilor biblice, sunt atraşi în cursa „libertăţii poftelor” femeile şi copiii, ca unora ce li se prezintă păcatul sub forma virtuţii! Mulţi creştini ai Ortodoxiei se vor vedea nevoiţi să se retragă în locuri ferite, din calea iureşului antihristic, iar cei care vor înfrunta pe faţă fărădelegile vor fi acuzaţi, de „ultraj contra bunelor moravuri” şi vor fi pedepsiţi cu asprime! Se va ajunge până într-acolo încât, cum îi place lui P.C. să tot spună, religiile „vor fi declarate crime împotriva… Civilizaţiei Umane” (I, pg.4) şi „îndoctrinarea agresivă a copiilor” va fi considerată „cea mai gravă crimă” (I, pg.375)… Copilul va deveni stăpânul părintelui şi va avea garantat „dreptul” legal de a face absolut tot ce îşi doreşte!

 

                                „Reformator moral” în… paranormal! 

 

Când se referă la concepţiile sale „supranaturale”, Pavel Coruţ nu se identifică în ipostaza de ateu (I, pg.23), ci mai degrabă cochetează cu ideea că este un fel de liber-cugetător, adept al paranormalilor (III, pg.104), care, după ce şi-a „dezactivat” din gena lui „mistică” dimensiunea de creştin, a „activat-o” pe cea de păgân, idolatru, ca unul ce este de fapt necunoscător al lui Dumnezeu Cel adevărat şi unic (Gal. 4, 8), încumetându-se la o aventură de rătăcitor, eretic, blasfemiator şi hulitor, cu o credinţă (falsă) într-o divinitate (falsă)!

Astfel, cu un aer arogant, specific celor căzuţi în egolatrie, el îşi exprimă afinitatea faţă de o aşa-zisă „elită raţională” (I pg.3), formată din nişte „creatori morali” (II, pg. 626), cu pretenţii uzurpatoare de „soli divini” (I, pg.254)! „Elitei” în cauză, „luminată divin” (I, PG. 21) şi „iluminată” (I, pg.27), îi revine misiunea istorică „să spargă sferele întunericului mistico- religios” (I, pg.17) şi să lupte „pentru progresul, evoluţia şi deplina civilizare a Omenirii” (II, pg.693). Ca urmare, spre a reuşi să îi păcălească mai uşor pe creduli, membrii „elitei” („singurii” care se pot apropia de modelul ideal de om” – II, pg.332), inventează o „breşă” care să îi despartă pe oameni de Dumnezeu, sugerând că este posibil să ai credinţă în „divin” şi dacă nu faci parte dintr-o religie (de aici şi până la ruperea omului de Biserică, cea iubită de Hristos până acolo încât S-a jertfit pe Sf. Cruce, nu mai este decât un pas)!

În scopul antihristic al acţiunii lui, ca să îi deruteze pe neiniţiaţi şi mai uşor, „spionul” nostru de serviciu îşi „asigură” ignoranţii de faptul că „siguranţa în atotputernicia divină ne întăreşte personalitatea” (I, pg.23), inoculându-le în conştiinţe iluzia că ar fi nişte oameni ceva mai speciali, care pot la o adică să vorbească „cu adevărat în numele lui Dumnezeu” (I, pg.125), fără să fie neapărat religioşi, însă având „calitatea” de „oameni de ştiinţă şi reformatori morali” (I, pg.456). Când mai adaugă şi că aceştia din urmă sunt … adevăraţii sfinţi (I, pg.456), ajunşi la „desăvârşire” prin „ştiinţă” (I, pg.21), se înţelege şi mai uşor manevra lui diabolică de a fi implementat în societate „cultul raţiunii” în locul credinţei, omul în locul lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă îndeobşte uciderea spirituală a oamenilor cu luciferica amăgire că ei înşişi ar fi nişte „dumnezei”! Cum de altfel va pretinde şi Antihristul, omul satanizat care va conduce singur întreaga omenire, cu pretenţia lui de a i ne închina ca însuşi lui Dumnezeu!

Zelul cauzei venirii lui Antihrist îl au astăzi în lume ocultiştii mondialişti, dar, ca oamenii să nu poată înţelege cine reprezintă adevăratul pericol, P.C. abate atenţia opiniei publice într-o direcţie falsă şi răspândeşte în mod diversionist eroarea cum că „oculta regresivă” (I, pg.29), „diavolii” (I, pg. 28), se identifică în special cu creştinii, recte ortodocşii (el atacă visceral Biserica Ortodoxă, singura care mărturiseşte adevărul de credinţă)! Prin acţiunea lui deliberată, fără să importe cât anume este voluntară şi cât ţine de executarea unor ordine secrete, „spionul” P.C. intră cu fanatism în jocul adevăratei Oculte suprastatale: făcând apologia unor practici oculte interzise de Biserică, precum telepatia (II, pg.166), telekinezia (II; pg.221), radiestezia (II, pg.224), pirokinezia (II, pg.226), precogniţia (II, pg.463), el îi incită pe oameni să participe la un război spiritual anticreştin – lupta este condusă de organizaţia nereligioasă „Frăţia Creatorilor” (I, pg.342), din „tabăra Adevăratei Divinităţi” (I, pg. 21-22), împotriva taberei retrograde (II, pg. 418) formată din credincioşii creştini („pentru a distruge definitiv jugul mistico-religios în care Omenirea se zbate de mai mult de două milenii” – I, pg.2).

Oricât ne-ar părea de ilară încercarea lui de a se lua în serios, nu se poate să nu ne îngrijoreze numărul mare de cititori ai săi, dacă este adevărat că tirajul cărţilor lui ar fi de peste 6 milioane de exemplare, iar apoi să constaţi cu cât aplomb îşi îndeamnă fanii la sacrificiu total („Învinge sau mori, băiete! A treia posibilitate nu există” – II, pg. 502), să vezi cum îşi doreşte extirparea din sufletele românilor a dreptei-credinţe („Să dea adevăratul Dumnezeu să asist şi eu la dărâmarea acestei abominabile înjghebări străine de sufletul şi de gândirea noastră ariană, religia… creştină” – I, pg.489) şi să afli că „bieţii” de ei suferă şi în somn din cauza prezenţei religiei („noi, minoritatea raţională, gânditoare… suferim agresiunea mistico-religioasă în fiecare secundă, zi şi noapte, în stare de veghe şi de somn” – I, pg.458)! Nu ar mai fi poate cazul invocării unor statistici favorabile numărului de ortodocşi declaraţi din România, cât mai degrabă de faptul trist că un ortodox candidat la alegerile europarlamentare, tată a nouă copii, nu a reuşit să întrunească sufragiul electoral necesar, în timp ce Monica Luisa Macovei a ajuns în Parlamentul Europei deşi este o cunoscută promotoare a ideii scoaterii religiei din şcoli, iar mai ieri ar fi vrut să ocupe şi demnitatea de preşedinte al României!

Consecinţele preconizatei „reforme morale”, prin care vom fi obligaţi legal să acceptăm că răul este bine şi invers, constau în generalizarea „normală” a imoralităţii şi în facilitarea condiţiilor optime pentru înfăptuirea celui mai sângeros eveniment anti-uman din istorie (cea mai mare prigoană împotriva creştinilor)…

 

                  Ştiinţa şi conştiinţa religioasă nu se exclud, antihriştilor!

 

Inspirându-se din scientologie, care îi atrage pe naivi în cursa iluziei că prin credinţa în ştiinţă se poate realiza o iniţiere în taina „omului perfect”, stârnindu-le astfel ambiţia şi dorinţa de perfecţionare, Pavel Coruţ îi imploră realmente pe cititori să nu fie „pasivi”, să iasă din starea de „contemplaţie păguboasă”, dacă vor să aibă „succes” în idealuri pământene din cele mai fanteziste! Cu o condiţie, însă: „În orice problemă de viaţă apelaţi la ştiinţe” (I, pg.458)! Nu zice, deci, apelaţi cu credinţă la Dumnezeu, ci (fără de credinţă) la ştiinţă, ignorând că Mâna Domnului lucrează inclusiv prin ştiinţa adevărată, niciodată prin cea falsă şi demonică pe care o propovăduieşte P.C.! Dar neavând nimic în comun nici cu ştiinţa, nici cu credinţa, el recurge la o multitudine de speculaţii în general din domeniile umaniste, însuşindu-şi-le ca un „adevărat iniţiat”: „vă voi spune numai adevăruri probate ştiinţific” (II, pg.6)! Ce fel de adevăruri ne-ar putea spune, oare, un ofiţer cu studii marinăreşti? Poate P.C. să probeze ştiinţific că nu există Dumnezeu, Creatorul Universului şi al omului, când geniile adevăratei ştiinţe (Newton, Einstein etc) nu s-au îndoit de existenţa lui Dumnezeu revelat biblic şi au fost uimite de ordinea formidabilă care guvernează Universul? Poate P.C. să ne explice cauza formării Universului şi cum a apărut viaţa pe pământ? Sau ştie cum devine om un ovul fertilizat, ori de ce ADN-ul fără gene s-a păstrat fără mutaţii de-a lungul timpului? Sau ne poate spune ceva despre legile care guvernează Universul? Dacă nu ştie, sau ştie eronat, atunci să ia aminte la câte mistere ne înconjoară, la adevăraţii oameni de ştiinţă care au înţeles cât de multe (cunoscând o fărâmă doar) nu pot să înţeleagă – cum este cazul lui Faraday, cel mai mare fizician experimentator al tuturor timpurilor, pe care P.C. îl invocă fără să ştie că era un om credincios – II, pg.58!

O altă diversiune a lui Pavel Coruţ, în încercarea sa forţată de a absolutiza ştiinţa şi de a o pune în contradicţie cu credinţa, este falsa informaţie că religioşii „pot prezenta numai dictonul crede şi nu cerceta” (I, pg.47)! Creştinii nu ar putea invoca nicidecum acest dicton, prin care – chipurile! – s-ar „dovedi” că ştiinţa ar fi obstrucţionată de credinţă în cunoaştere, pentru simplul motiv că el nu există nici în Sfânta Scriptură şi nici în scrierile Sf. Părinţi! Cei care totuşi fac apel la dicton, dintre capetele mijlocii care caută cu orice preţ după originalitate, nu înţeleg (sau nu pot să înţeleagă) că ştiinţa şi religia se completează reciproc (deşi ele sunt distincte, sunt în concordanţă). Buna „coabitare” dintre ştiinţă şi credinţă, în acţiunea lor comună de cunoaştere, prin raţiune şi prin Duhul Sfânt, ne-o demonstrează atât faptul că Biserica lui Hristos, ortodoxă, a încurajat întotdeauna demersul ştiinţific în conformitate cu chemările evanghelice la cunoaştere (să cercetăm – In. 5, 39; să căutăm ca să aflăm – Mt. 7, 7; să cunoaştem adevărul – In. 8, 32; să fim înţelepţi – Efes. 5, 15), ceea ce i-a şi făcut pe Sfinţii Părinţi să nu fie niciodată împotriva ştiinţei, cât şi adevărul că ştiinţa confirmă revelaţiile din Sfânta Scriptură (de aceea savantul în fizică Einstein, descoperitorul efectului fotoelectric, afirma: „Ştiinţa fără religie este neputincioasă, iar religia fără ştiinţă este oarbă”)! Cu alte cuvinte, ştiinţa nu poate fi folosită pentru a infirma existenţa lui Dumnezeu şi a-i incrimina pe oamenii care au credinţă, nici pentru a „justifica” excluderi unilaterale, sau limitarea absolutului divin la relativul uman, căci prin ştiinţa adevărată ne apropiem şi mai mult de Creator (că aşa este, ne-o confirmă printre alţii şi marele matematician şi fizician francez Descartes (1596-1650): „Existenţa lui Dumnezeu este mai sigură decât cea mai sigură dintre toate ecuaţiile geometrice”). Concepţia lui Descartes este însuşită de altfel de majoritatea adevăraţilor savanţi ai lumii…

Câteva din marile puncte convergente, dintre ştiinţă şi religie, se referă la aceea că Universul are un început (din nimic) şi va avea un sfârşit, constatare valabilă şi pentru spaţiu, timp şi legile care guvernează Universul… Sau faptul că lumina se propagă cu viteză finită, ceea ce determină alternanţa zi-noapte…

Aşadar, stimaţi cititori, nimic nu se desfăşoară la întâmplare în Univers! Dacă ar fost aşa, atunci marele fizician Einstein (1879-1955) nu făcea furori când exclama că „Dumnezeu nu joacă zaruri”, nici fizicianul şi teologul Newton (1643-1727) nu ar mai fi reuşit să demonstreze în premieră că aceleaşi forţe acţionează atât pe pământ, cât şi în Univers. Nici marele Herschell (1738-1832) nu ar fi avut conştiinţa că, prin cercetările sale astronomice, a înţeles că între ştiinţă şi credinţă este o armonie tainică pe care P.C. nu o va înţelege probabil niciodată: „Cu cât se lărgeşte câmpul ştiinţei, cu atât mai numeroase şi irecuzabile devin dovezile despre existenţa eternă a unei inteligenţe creatoare şi atotputernice. Geologi, matematicieni, astronomi, naturalişti – toţi au adus piatra lor la acest mare templu al ştiinţei, ridicat pentru însuşi Dumnezeu”…

 

                                „Ghidul”… rătăcit în (şi de) Scripturi! 

 

Orbirea trufaşă cu care Pavel Coruţ se îndoieşte de veridicitatea conţinutului Bibliei, fără să ţină cont că este cea mai tipărită şi apreciată carte din lume, tocmai pentru că autorul ei „din umbră” este Duhul Sfânt, mă determină să gândesc, mai ales că îşi propune să implementeze în popor un nou tip de „morală”, cât de benefic ar fi, pentru sănătatea mentalităţii colective creştine, ca Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe să nu mai fie atât de îngăduitor cu batjocoritorii celor sfinte ! „Invitaţia” lui la necredinţă generală se întemeiază pe contestarea autenticităţii textului Bibliei, începând cu Vechiul Testament numit de el ca fiind „o colecţie de legende mistice” (I, pg.67), reprezentată de „poveşti naive” (I, pg.145), „mituri” (I, pg.224) „fără nici o valoare istorică” (I; pg.224) în fond o prezentare de „mari neadevăruri despre Lume” (I, pg.204) şi abundentă în „cruzimi” (I, pg.50)!

„Ochiul” de spion al lui P.C., ce s-ar cuveni profesional să fie unul ager, nu „vede” în textul biblic „firul” atât de frapant al iubirii lui Dumnezeu faţă de oameni şi, neînţelegând că lungul şir de „fapte oribile” (I, pg. 85) din Sfânta Scriptură intră în responsabilitatea celor ce s-au răzvrătit faţă de Dumnezeu, insinuează că acestea sunt puse pe seama lui Dumnezeu de nişte „blasfemici traducători” (I, pg.159), numindu-i pe proorocii Domnului ca fiind „ignoranţi compilatori biblici” (I, pg.75), fără să ţină cont că el însuşi se face vinovat de blasfemie când îL prezintă pe Fiul lui Dumnezeu ca pe un om cu imperfecţiuni şi mare înşelător de conştiinţe! Un alt „amăgitor” i se pare a fi şi Fericitul Ieronim (347-420), pe care P.C. îl plasează eronat ca trăind în secolul III (I, pg.67), căruia îi atribuie (Ieronim fiind traducătorul care a făcut cea mai bună tâlcuire, în limba latină, a textului biblic original) responsabilitatea „cumplitei blasfemii” (I, pg.67), de a traduce prin Domnul numele divine de Iahve (I, pg.70) şi Elohim (I, pg.71), ceea ce nu înseamnă deloc că avem de-a face cu nişte zei (I, pg.67), culpabilizându-l totodată şi de… „cumplita rătăcire (creştinismul – n.a.) a unei mari părţi din Omenirea terrană… şi a întârziat evoluţia civilizaţiei umane cu 15 secole” (I, pg.67)! Amăgitor este însă P.C., care vorbeşte degradant despre „religia iudeo-creştină” (I, pg.69), raportând-o ca existând şi în zilele noastre, cu toate că iudeo-creştinii au fost un fel de sectari în sânul creştinismului primar, deci aceştia au trăit  în urmă cu … două milenii!

 

Şi acum, stimaţi cititori, să observăm cu atenţie felul în care Pavel Coruţ interpretează unele caracteristici definitorii ale Sfintei Scripturi, comparativ cu adevăraţii oameni de ştiinţă şi cultură ai lumii:

1) Sacralitate. Pavel Coruţ: „Biblia este cea mai oribilă colecţie de crime, jafuri şi alte fapte abominabile” (I, pg.112). Galileo Galilei (1564-1642), astronom italian: „Sfânta Scriptură nu este o carte pentru aflarea legilor naturii, ci pentru aflarea adevărului moral”; Louis Pasteur (1822-1895), chimist şi bacteriolog, a vorbit despre „virtuţile Evangheliei”;

2) Revelaţie. P.C. : „Să mai creadă cineva că Biblia este carte revelată de porumbelul divin?” (I, pg.139); Dr. Nicolae Paulescu (1869-1931), savant român, descoperitorul insulinei: „Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos este suprema treaptă a ştiinţei. Nu numai că cred în Dumnezeu, dar ştiu că există Dumnezeu”;

3) Înţelepciune. P.C. Creştinii sunt „sălbaticii biblici” (I, pg.165); Blaise Pascal (1623-1662), matematician, fizician şi filosof francez: „Scriptura are pasagii pentru a consola toate condiţiile şi pentru a intimida toate conştiinţele”;

4) Vieţuire umană. P.C.: „Mai aveţi vreo îndoială că Biblia conţine date complet eronate despre apariţia oamenilor pe Terra ?” (I, 182); Dr. Nicolae Paulescu: „Această cauză primară a vieţii este Dumnezeu (…)”;

5) Adevăr. P.C.Construcţia biblică făcută pe această rădăcină nu este adevărată şi trebuie exclusă din viaţa noastră” (I, pg.186); Faraday (1791-1867) fizician englez, descoperitorul benzenului, al fenomenului de inducţie electromagnetică şi al legii electricităţii, când vorbea despre Dumnezeu, plângea! Ascultătorii l-au întrebat odată dacă este cumva bolnav! Savantul a răspuns: „Nu! Ceea ce mă umple de tristeţe este faptul că oamenii rătăcesc aşa de mult fără să ia seama la Sf. Scriptură, care poate să-i călăuzească”;

6) Istoricitate. P.C. : „Biblia este o carte de mituri blasfemice” (I; pg.564); Goethe (1749-1832), poet german: „Oricât va înainta ştiinţa, nu va putea trece peste înălţimea morală a Evangheliei. Sunt încredinţat că Biblia este cu atât mai frumoasă, cu cât o înţelegem mai bine (…) Eu iubesc Biblia şi o preţuiesc, căci aproape numai ei îi datorez toată cultura mea morală”; Heinrich Heine, poet evreu convertit la creştinism: „Lumina mea o datorez pur şi simplu unei cărţi. Unei cărţi? Da (…) Biblia… Cine l-a pierdut pe Dumnezeul său, acela îl poate găsi din nou în această carte şi cel ce nu l-a cunoscut niciodată acela găseşte aici adierea Cuvântului lui Dumnezeu”.

Orice comentariu este de prisos!

(Va urma)

 

Prof. Costel NEACŞU  

6 Comments

  1. Stan Constantin

    Catre Justitiarul : Atacul acesta Murdar ma obligă să raspund acestui „Justitiar” de hartie ce se ascunde in spatele ecranului sub un pseudonim nedemn de el.
    Deci : Domnul Pavel Corutz pentru tine domnule Justitiar este un scriitor de elita.Tot ce a scris in ce priveste seria Octogonul in actiune este real.Religia intradevar a omorât milioane de oameni daca nu stiai marea inchizitie asta a facut acum 600 de ani daca nu esti informat.Dumnezeu Exista si este parte din noi toti asa cum El exista inclusiv si in aerul pe care il respirăm.Am citit consternat atacul pe care il lansezi asupra domniei sale Pavel Corutz .Pai sa iti spun eu cum sta de fapt Realitatea : In 2012 am trăit o experienta uimitoare pe 6 Octombrie in fata muntilor Bucegi cand am vazut cel putin peretele Caraimanului si Costilei invadat de sfere luminoase ce baleiau stînca , cu fascicol luminos si apoi zburau cu viteze incredibile spre spatiul cosmic fara zgomot.Pe 9 Octombrie 2012 am trăit o intalnire de grad III in zona Cabanei Diham militară unde in jurul orelor 22:30 Am stat timp de 30 de minute la distanta de 100 m aproximativ cu o sfera imensă de 5 m in diametru foarte luminată ce plana la firul copacilor.Daca pe Israelieni in 26 iulie 2010 i-au ars si dezintegrat complet langa Varful Gutanu muntii Bucegi acesti extraterestrii mie mi-au ars cardul aparatului foto in 2012.Dupa verificări amanuntite am constatat arderea memoriei fizice a cardului ce este un microcip foarte micut.Dupa aceste patanii eu cel putin am scapat intreg si nevătămat apoi am inceput o serie de aventuri prin muntii Bucegi.In 18 mai 2014 am vizitat tunelul din Cheile tatarului unde mi sa deschis muntele in fata in interior…….Pe 10 mai 2014 nimic nu imi prevestea ce avea să mi se întâmple acolo 8 zile mai tarziu si sa stii Justitiarul ca eu cred foarte tare in Dumnezeu si Domnul Pavel Corutz la fel.Pe 15 septembrie orele 06:30 am deasupra mea planează un Ozn real pe care l-am si filmat.De fapt este simplu sa dai cautare pe you tube Costelos1 si imi vei gasi canalul cu toate dovezile filmate inclusiv cele din tunel unde mi sa deschis muntele.Aceste adevăruri exista se intampla sunt reale si tin sa te anunt ca habar nu ai pe ce lume trăiesti domnule Justitiarul.

    • Alo, nenea cu omuletii verzi, cum vrei dumneata sa fii credibil cand nici macar nu esti capabil sa citesti un material de presa pana la capat? Daca erai capabil de „performanta” aceasta, atunci ai fi observat ca articolul este semnat de cineva! Nu „Justitiarul”, acesta fiind numele revistei care a gazduit articolul! Autorul se semneaza cu numele sau real, nu este un pseudonim, deci nu-i nimeni las! Clar? Ati inteles sau trebuie sa va trimitem si un desen explicativ prin omuletii verzi?

  2. Stan Constantin

    Justitiarule……Am vazut foarte bine cine semnează articolul.Consider ca o revista fie ea de orice forma trebuie sa nu fie partinitoare.In ce priveste Omuletii verzi va invit in vara la refugiul Costila din muntii Bucegi sa ai filmări cu aparatele voastre proprii asta daca va lasa sa scăpări cu filmările de acolo.Daca sunteti atat de „Viteji”intrati in Tunelul Grota Ursului din Cheile tatarului daca aveti curaj si apoi faceti articole despre Domnul Pavel Corutz.

    • O dovada ca nu suntem „partinitori” consta in necenzurarea comentariilor dumneavoastra, desi primul a fost de-a dreptul jignitor la adresa publicatiei.

  3. Stan Constantin

    Si ar mai fi ceva ….Domnul Profesor Costel Neacsu vad ca nu pomeneste un cuvintel despre strămosii domniei sale Daciii.Daca nu ma însel Justițiarule acum 2025 de ani Christos NU EXISTA!!!. Noi ne tragem din Daco-Geti iar religia stramosilor nostri era cea Zamolxiana……sau cumva Domnul Profesor Costel Neacsu are alti strămosi ??? Chiar sunt curios.

  4. liusky

    De ce replica? Pavel Corut vi s-a adresat ofensator, sau doar ati dorit sa va exprimati opinia, in cazul acesta nu este replica ci ofensa. Imi plac cartile domniei sale, si domnia sa imi place. Este un tip modest care a avut curajul sa spuna ca creștinismul a fost si este cea mai mare afacere din toate timpurile. Dumneavoastra aveati curajul asta? A fost printre primii care a scris despre aparatura moderna de manipulare, dumneavoastra ce ati facut in afara de faptul ca incercati sa demonstrati ce? Cartile domniei sale deschid orizonturi , dv.ce vreti sa demonstrati?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*