Opinii

„Plevuşca” PAVEL CORUŢ (III)

            Poporul român este, tot mai intens, ţinta celor mai aberante psihoze păgâne proferate în spaţiul […]

           

Poporul român este, tot mai intens, ţinta celor mai aberante psihoze păgâne proferate în spaţiul public:

„Plevuşca” PAVEL CORUŢ

 

Acest documentar este o replică la trei din cărţile lui Pavel Coruţ: „Mântuirea de după marea rătăcire” (I), „Secretele vârstelor de aur”(II), „Arta succesului la români” (III)!

 

                         

 

                                                Precauţie faţă de sionism

 

Cu o şiretenie de vulpe, atunci îi aduce în prim-planul atenţiei pe evrei, Pavel Coruţ nu ştie cum „să dreagă busuiocul” mai bine, ca nu cumva să „supere” pe cine nu trebuie: respinge credinţa lor în iudaism, dar pe de altă parte deplânge persecuţiile antievreieşti şi cam tace mâlc atunci când este vorba de sionism! Şi iată cum:

Iudaismul evreilor este considerat de P.C. ca fiind o doctrină religioasă „antiumană” (I, pg.408) a cărei esenţă „a rămas iahvistă, adică intolerantă, xenofobă, segregaţionistă, crudă, nemiloasă, rasistă etc” (I, pg.407). Chiar dacă însă dezaprobă credinţa lor, cu vehemenţă, o face totuşi într-un mod temperat, compătimitor, scuzabil, ca nu cumva noi să îi considerăm pe evrei nici draci, nici sfinţi: „E treaba lor să se considere … singurul popor sfinţit, singurul popor de oameni etc. Pentru aceasta, îi putem considera sălbatici sau nebuni, dar nu duşmani ai Umanităţii” (I, pg.408); „N-au fost şi nici nu sunt nici popor ales de Dumnezeu, nici satanii din propaganda antievreiască. Sunt nişte amărâţi care trăiesc cu moartea în spate” (I, pg.412) ! La cele de mai sus, P.C. nu ne lămureşte însă în două probleme! Prima: dacă evreii nu sunt nişte duşmani ai Umanităţii, cum de au reuşit să stea la baza creării unor cancere ideologice precum bolşevismul, fascismul şi sionismul ? Şi a doua: dacă evreii sunt nişte amărâţi, care trăiesc cu moartea în spate, cum se explică faptul că sunt cotaţi ca cel mai bogat popor din lume ?

 

                                            Persecuţiile antievreieşti

 

Multele fărădelegi ale poporului lui Israel, cel atât de răzvrătitor (Exod 32, 22), L-au determinat pe Domnul Dumnezeu să spună: „Eu te voi pierde pe tine, Israele” (Osea 13, 9). Ca o consecinţă, a urmat risipirea evreilor printre celelalte neamuri, având în ei dorinţa de a stăpâni tot locul unde vor călca (Iosua 1,3)! Ceea ce, în mod firesc, a stârnit mânia localnicilor unde ei s-au aşezat! Aşa a fost şi în cazul României… Evreii galiţieni au venit la noi în secolul XIX, în Moldova şi în Muntenia,  făcându-l pe ministrul de justiţie francez Cremieux (1796-1880) să afirme că evreii au venit în Dacia încă înainte de formare poporului român, teză reluată şi astăzi, printre alţii, de Tesu Solomovici în cartea „România iudaică”! Pretenţiile lor insistente au determinat ca, în 1868, 30 de deputaţi români şi preşedintele Camerei Deputaţilor să protesteze împotriva evreilor de a înfiinţa în România un stat evreiesc, iar în 1933 prim-ministrul I.G. Duca a semnat un act prin care 300.000 de evrei din Germania şi Austria trebuiau să vină în România. Reluarea şi astăzi a unor pretenţii faţă de România, cu orizonturi însă planetare, i-a „convins” pe toţi preşedinţii ţării noastre să viziteze Israelul: Ion Iliescu în 1991 şi 2004, Emil Constantinescu în 1996 şi 2000, Traian Băsescu în 2009… S-a ajuns cu „supunerea” până acolo încât a avut loc o şedinţă de guvern comună, la Tel Aviv, consimţită de prim-ministrul Victor Ponta!

Şi or fi ei nişte „sălbatici cruzi” (I, pg.133), cum îi numeşte Pavel Coruţ pe evrei, dar în cele din urmă îi „dezvinovăţeşte” şi recurge cu perfidie la a-i „victimiza” pe … persecutori: noi, creştinii din diferite ţări, i-am supus de-a lungul vremii la „persecuţii groaznice,  pe motiv că l-ar fi ucis pe <<fiul Domnului>>. Noi ne-am lămurit că evreii n-au ucis nici o fiinţă divină” (I, pg.19); „Noi, arienii, n-am avut şi nu avem dreptul de a le judeca faptele faţă de Joshua şi secta sa” (I, pg.409); nici măcar acum, „săracii”, „nu au o clipă de linişte” în Palestina – un loc unde, prin suferinţa atâtor palestinieni, „şi-au refăcut patria istorică” (I, pg.302)! Iar pentru P.C., creştinii unor ţări ca Rusia, Polonia, Spania, Germania poartă vinovăţia pentru represiunea antievreiască! Numai „reacţia evreilor (…) de o cumplită ură la adresa agresorilor mi se pare firească şi îndreptăţită (I, pg.411), spune P.C. , după ce îi învinovăţeşte pe creştini că au o „religie care consideră şi susţine că triburile … israelite sunt popor ales de Dumnezeu” (I, pg.152)! Este fals! Nu evreii, ci noi, creştinii, suntem „seminţie aleasă preoţie împărătească, neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu” (1 Pt. 2,9).

Sindromul evreiesc, în optica lui P.C., pare a fi ceva cu  totul semnificativ! Şi, ca să lase impresia că am fi nişte anacronici sau luptători cu morile de vânt, ne aminteşte că „sionismul este o mişcare rasistă ebraică incriminată prin Hotărârea Adunării Generale a O.N.U. nr.33/10.11.1975” (I, pg. 417)! Formidabil! Şi noi, naivii, care ştiam că … O.N.U. este cea care ascultă de Israel, după acelaşi „principiu” care a făcut-o pe Golda Meier, prim-ministru israelian, în anii „70, să declare: „Capitala Israelului este la Washington”!

Când totuşi P.C. ne spune că „evreii au fost şi au rămas securiştii mondiali” (I, pg.412), noi oare la cine anume să ne gândim atunci ? La poporul lor nu se poate, căci P.C. ne anunţă că este pe cale de dispariţie („ultimele 10-12 milioane de evrei din Israel… supravieţuiesc, dar nu trăiesc cu adevărat. Neamul lor se stinge inexorabil” (I, pg.302)! La „sioniştii (extremişti) şi cei câţiva bogaţi” (I, pg.412), socotiţi de el ca nereprezentativi şi scoşi în afara legii de O.N.U., nici atât! Atunci cine oare din Israel a dobândit averi cu ajutorul lui Satan şi astăzi conduce U.E. ? Şi cum de a fost posibil ca evreul Elie Wiesel, un mare duşman al României, să devină în 2001 membru de onoare al Academiei Române şi în 2002 să fie decorat cu Ordinul Steaua României în grad de Mare Ofiţer ? Şi cum se poate ca toţi românii să ştie răspunsurile unor astfel de întrebări, numai fostul şef al Contraspionajului militar românesc, P.C. , să nu ştie ?

 

                                               Românii nu descind din sălbatici!    

 

În dorinţa lor obsesivă de a denigra cu tot dinadinsul neamul românesc, cu intenţia să provoace o ruptură istorică faţă de credinţa în supranatural a strămoşilor noştri, Pavel Coruţ deplânge faptul că „extrem de puţini” dintre români (I, pg.12) au reuşit să nu îşi însuşească principiile religioase pre-creştine şi creştine din Dacia, subliniind că „printre achiziţiile nocive moştenite genetic de generaţiile noastre se numără şi toxinele religioase achiziţionate de la străbunii sălbatici din urmă cu câteva sute sau mii de ani” (I, pg.10)! După cum se vede, stimaţi cititori, trebuie ca acest ofiţer de contraspionaj să fi „învăţat” o „istorie” a românilor din cale afară de „romanţată”, dacă este capabil să ne prezinte ca pe un neam cretinizat, descendent din nişte străbuni primitivi! Aprecierea lui, de o gravitate excepţională subzistă cu atât mai mult cu cât, acuzându-i pe strămoşii noştri „sălbatici” că au inventatfrica de zei şi demoni” (I, pg.18), subliniază că „străbunii daci aveau o religie mult mai curată decât creştinii” (I, pg.15) ! Cum de este posibil ca nişte „primitivi” să aibă o „religie mult mai curată”, mai ales că dacii aveau să treacă fără probleme de la idolatrie la creştinism, asta numai P.C. poate să „explice”… O diferenţă ar fi totuşi că aceea geto-dacii aşteptau „izbăvirea” de la un zeu în vreme ce P.C. o aşteaptă de la niscaiva „omuleţi extratereştri”!

Credinţa în extratereştri, invocată fantezist de P.C. ca să „anuleze” sensul măreţ al întrupării Fiului lui Dumnezeu pe planeta pământ, este un fenomen cunoscut în teologie ca fiind de esenţă demonică. Duhurile acestea ale răutăţii pot, pentru a crea naivilor imagini false şi a le întări concepţiile denaturate, să ia diferite chipuri cu scopul de a-i înşela şi a-i abate de pe calea mântuirii! „Proorocul” P.C. ne şi avertizează că o iminentă „intervenţie extraterestră” (I, pg.566), ca unul ce speră să trăiască 120-130 de ani, se va produce „cel mai probabil… către sfârşitul acestui secol. Atunci toate construcţiile mistico-religioase se vor prăbuşi… Mi-ar plăcea să fiu martor ocular la acest eveniment  crucial… Poate că voi avea noroc…” (I, pg.14)! „Norocul” însă nu îl va avea, pentru că Biserica lui Hristos nu va putea fi biruită nici de porţile iadului… Dar poate că, de ce nu ? , or fi „venit” deja extratereştrii: dacă nu în realitate, măcar în capul lui P.C. ! Că ar fi aşa, ne-ar dovedi-o „încrederea” lui P.C. că „mai multe supercivilizaţii humanoide ne studiază şi ne ajută pe nevăzute” (II, pg.75)! Să fim însă siguri, stimaţi cititori, că „asistenţii nevăzuţi” care îl îndrumă pe P.C. nu sunt în nici un caz vreuna din Puterile Cereşti ale lui Dumnezeu

 

                                Dreapta credinţă, dreapta ştiinţă…

 

Cât de inspirat a fost poetul Blaga, „văzând” tainele ascunse în noi şi în tot ce ne înconjoară, când spunea: „eu nu strivesc corola de minuni a lumii”! Da, întâlnim enigme la tot pasul, cum de altfel observăm şi oameni care, în fiecare clipă, vor să înţeleagă nelimitatul cu mintea lor limitată! Este şi cazul lui Pavel Coruţ, „dezlegătorul marilor taine ale lumii”, cereşti şi pământeşti, din mintea „zeilor” şi din a oamenilor! Iar dacă vrei să îl înţelegi, când vorbeşte despre cele înalte, parcă nici nu ştii dacă să râzi sau să plângi: „zeii din Vechiul Testament (Dumnezeu – n.a.), habar nu aveau cum era organizat şi sistemul nostru solar, ca să nu mai spunem de galaxii şi de Univers, deşi ar fi fost creatorii Cerului şi ai Pământului,… Ei nu ştiau nici măcar cum era organizată Terra, ci numai o mică parte din Orientul Apropiat” (I, pg.60)! Marele nostru Creator nu ar şti, vrea să spună el, cum anume şi-ar fi conceput Acesta propria creaţie! Însă P.C., desigur „ştie”! Tot! „Ştie” şi că „vechimea Pământului este de circa 4,56 miliarde de ani”, „demonstrându-ne că nu este aşa cum spun teologii („că elohim (Dumnezeu – n.a.) ar fi creat Cerul şi Pământul în anul 3760 î.Hr.” – I, pg.162)! Ceea ce însă nu ştie, atunci când îşi propune să pună în discuţie problema vechimii şi nu pe cea a cauzei originii Universului a legilor care îl guvernează, este că astronomii şi astrofizicienii nu pot explica ce anume s-a întâmplat în „secunda zero”, adică în momentul iniţial formării Universului! Cum nici nu există o teorie care să descrie complet Universul, oamenii de ştiinţă au înţeles că era necesară o primă cauză, identificată de ei cu DumnezeuCreatorul.

Primul cercetător care a prezis prin calcule matematice că Universul are un început, pe baza teoriei relativităţii generalizate a lui Einstein, a fost George Lamaître (1894-1966). Despre teoria lui, acceptată astăzi de toate comunităţile ştiinţifice, P.C. nu pomeneşte nimic! Dacă nu ştie însă cine au fost Lamaître şi Einstein, atunci ar fi bine să se mai documenteze, dacă vrea să afle cum Universul (aflat în mişcare, fiind limitat) are şi un început şi un sfârşit – în definitiv, poate înţelege cum se explică ştiinţific apariţia materiei, energiei, spaţiului şi timpului! Aş recomanda mai întâi, dacă P.C. o fi având vreun prieten care să îi spună adevărul, că tot se laudă cu atâţia fani, să încerce să înţeleagă că există o dreaptă credinţă şi o dreaptă ştiinţă! De va reuşi să înţeleagă acest aspect, în multitudinea de false credinţe şi ştiinţe, atunci îi va fi foarte uşor să priceapă că între dreapta credinţă şi dreapta ştiinţă nu există nici un fel de dezacord. Dimpotrivă.

Să luăm doar 5 exemple:

1). Dreapta credinţă a Bisericii învaţă că „în El (Dumnezeu – n.a.) trăim şi ne mişcăm şi suntem” (F. Ap. 17, 28). Dreapta ştiinţă, prin cosmologia contemporană, acceptă că Universul este în Dumnezeu în sens cauzal şi nu spaţio-temporal.

2). Dreapta credinţă a Bisericii mărturiseşte că „La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul” (Fac. 1,1). Dreapta ştiinţă, prin Newton, certifică „unitatea cerului şi a pământului”. El a fost primul care a demonstrat că aceleaşi forţe acţionează atât pe pământ, cât şi în Univers. Iată epitaful, sugestiv de la mormântul său: „Aici se odihneşte sir Isaac Newton, nobil, care cu o raţiune aproape divină a demonstrat cel dintâi, cu făclia matematicii, mişcarea planetelor, căile cometelor şi fluxurile oceanelor. El a cercetat deosebirile razelor luminoase şi diferitele culori care apar în legătură cu acestea, ceea ce nu bănuia nimeni înaintea lui. Interpret sârguincios, înţelept şi corect al naturii, al antichităţii şi al Sfintei Scripturi, el a afirmat prin filosofia sa măreţia Dumnezeului atotputernic, iar prin caracterul să exprima simplitatea evanghelică. Să se bucure muritorii, că a existat o asemenea podoabă a speciei umane”.

3). Dreapta credinţă a Bisericii învaţă că „Dumnezeu spânzură pământul pe nimic” (Iov 26, 7), precum şi faptul că „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” (2 Pt.3, 13). Dreapta ştiinţă este de acord, prin savanţii Einstein şi Stephen Hawking, că spaţiul şi timpul au un început al existenţei, din nimic, iar prin Lamaître etc. că au un sfârşit.

4). Dreapta credinţă a Bisericii afirmă despre planeta Pământ că este sferică: „El stă în scaun deasupra cercului pământului” (Is.40, 22); „Dezmierdându-mă pe rotundul pământului Lui” (Pilde 8, 31). Dreapta ştiinţă confirmă acest lucru, prin filosofii Aristarh, Seleucos şi Aristotel, anume că pământul este o sferă. Abia în secolul XVI, prin Nicholas Copernic, cel care a pus bazele sistemului solar heliocentric, s-a stabilit că pământul se învârteşte în jurul Soarelui. Edificator îi este şi epitaful de la mormânt: „Nu harul lui Pavel îl râvnesc eu. Nici iertarea lui Petru o caut. Ci aşa cum ai vorbit tâlharului de pe cruce, aşa ajută-mi, Doamne!”

5). Dreapta credinţă a Bisericii certifică faptul că Dumnezeu Atotţiitorul a creat legi care să guverneze Universul („El a poruncit şi s-au zidit (…) lege le-a pus şi nu o vor trece” – Ps. 148, 5-6). Dreapta ştiinţă recunoaşte că nu poate spune nimic despre cauza legilor fizicii care guvernează Universul!

Lăudăm astfel pe marii oameni de ştiinţă ai lumii, pentru contribuţia lor decisivă la evoluţia umanităţii, nicidecum pe acele capete mijlocii şi pe toţi mediocrii care au adus şi aduc mari deservicii cunoaşterii şi înţelegerii sănătoase în plan ştiinţific şi religios. Cât de bine au înţeles savanţii adevăraţi relaţia armonioasă dintre ştiinţă şi credinţă, pe tema tainelor creaţiei, o deducem şi din alte două mărturii elocvente: „În creaţiune, eu parcă pipăiesc cu mâinile mele pe Dumnezeu” (astronomul german Kepler); „Adevăratul cercetător al naturii nu poate pătrunde în cunoaşterea tainelor creaţiei fără a nu vedea degetul lui Dumnezeu” (naturalistul francez Boyle)…

 

                                            Pe toţi îi învingi, Galileene…

 

Când i-am spus unui prieten că scriu un documentar despre Pavel Coruţ, ştiind că ne vom confrunta în viitorul nu prea îndepărtat cu o lume bazată pe inversarea valorilor, acesta mi-a răspuns pe un ton uşor contrariat că nu ar trebui să mă pun la mintea unui om pe care şi aşa oamenii serioşi nu îl iau în seamă! I-am răspuns că nici nu mi-am propus să mă limitez la mintea lui, aşa cum au făcut-o din nefericire nenumăraţi bolnavi psihic ce se credeau eroi din romanele înţesate cu atâtea fantasme ale lui P.C., ci să recurg la o analiză mai complexă a „fenomenului” istoric din tenebrele căruia a ieşit, adică să îi demasc pe cei care se ascund în spatele minţii lui, şi al căror joc acesta îl face. Sigur că, lăsând la o parte „ochiul malefic” (care pe toate le „vede”), nu mi-a fost prea greu să identific faptul că, în acest „joc” cu nervii românilor, s-a angrenat (sau a fost activat la ordin) un grup de foşti ofiţeri în special din Direcţia I a Securităţii, care, jucându-se chiar cu sănătatea minţii lor, de aşa-zişi „paranormali”, s-a autoproclamat o castă închisă de „creatori morali”, înzestrată cu capacităţi extrasenzoriale inaccesibile muritorilor de rând, implicată fiind într-o misiune specială de „luptă” în care realul nu se mai distinge de imaginar! „Super-eroul” acţiunii lor, care vine de fapt în întâmpinarea obsesiilor unor oameni încremeniţi în virtual, speculându-se naivitatea, este bineînţeles „legendarul” P.C. ! Aceşti ofiţeri rezervişti nu şi-au găsit altceva mai bun de făcut, pentru ţara noastră şi pentru noi, decât să erodeze – prin scrierile lor – identitatea noastră naţională – creştină şi astfel să destabilizeze şi mai mult coeziunea afectivă a poporului român!

Nu mi-am propus să intru în detaliile „scenariului” lor anticreştin, merit să le fure mintea românilor cu senzaţionalisme cât mai şocante, de tipul celor debitate de scriitorul Dan Brown, care i-au făcut pe un sfert din americani şi canadieni să nu mai creadă în Învierea lui Hristos, dar totuşi, din „doctrina”  organizaţiei lor „paranormale” am dedus că, dincolo de injuriile pe care au ajuns să şi le arunce unii altora în spaţiul public, de atacurile psihotronic-telepatice întâlnite la tot pasul, sau de aberaţii de genul aceleia cum că pisicile sunt nişte fiinţe perfecte, ar fi vorba de miza unui război decisiv pe care „frăţia creatorilor” super-spioni ai lui Coruţ îl duce în numele şi cu ajutorul zeului geto-dac Zalmoxis, pentru a-i spiona pe extratereştri (aceştia vor să îi „învingă” pe „zeii sionişti” ai Bibliei, ceea ce i-ar face pe sionişti să îşi dorească o negociere cu aceşti extratereştri)!

În războiul acesta imaginar, Pavel Coruţ crede că îi va spiona pe extratereştri, atacând virulent Biserica creştină pe baza supoziţiei eronate că este „aliata” sioniştilor, dar în realitate el comite o infracţiune spirituală de proporţii, făcând din plin jocurile Francmasoneriei (francmasonii venerează şi ei o aşa-zisă „zeitate a luminii”, zicând că o adoră fără „superstiţii”, care luptă împotriva lui Adonai „zeul” Bibliei)! Ca să îi „asmută” pe români împotriva Bisericii Ortodoxe, P.C. invocă salariile „exagerate” ale ierarhilor, dar „uită” că de fapt trâmbiţata lui devalizare a României se datorează tocmai masonilor în angrenajul cărora este o rotiţă destul de minusculă!

Noua lui „inchiziţie”, anticreştină, este în definitiv o repunere apoteotică în scenă, cu efecte la scară planetară, a întregului arsenal luciferic pe care fiii întunericului l-au practicat mereu cu ură faţă de Dumnezeu şi de oameni! De aceea, consider că „inchiziţia lui Coruţ”, expusă public în cărţi editate pe bandă rulantă, vizează atât o sminteală în masă, cât şi o instigare criminală ca românii să nu mai urmeze învăţătura lui Dumnezeu, ci pe a tuturor diabolicilor istoriei care se află în spatele minţii lui P.C. : sioniştii (prin obsesia că lumea va fi stăpânită de rasa lor, „superioară”); masonii (prin concepţia că lumea s-ar putea închina la o superputere care ar garanta fericirea pământeană, dobândind astfel prestigiu, bogăţie şi „iubire”); comuniştii (prin duşmănia lor viscerală faţă de Religie); naziştii (prin lozinca rasei ariene, pe care P.C. o invocă la fel ca şi cuvântul german Kaput); nihiliştii (prin teoria filosofică de „supraom”, intrată în limbajul coruţian pentru a „justifica” înlocuirea moralei creştine cu o morală a voinţei de putere); sclavagiştii (prin dorinţa de a exista o societate divizată în stăpâni şi sclavi); păgânii (prin violenţa cu care au vrut să-şi impună propriile concepţii) , ateiştii (prin  dispreţul lor afişat faţă de Dumnezeu şi de credinţă); sataniştii (prin blasfemiile aduse autorităţii divine); umaniştii (prin promovarea cultului raţiunii, au promovat alungarea lui Hristos din societăţile umane pe considerentul că omul este o fiinţă supremă); panteiştii (prin invocarea închinării la creatură, nu la Creator); new-ageiştii (prin inocularea iluziei că poate exista „credinţă”, dar nu în temple); hedoniştii (prin exarcebarea plăcerilor lumii senzoriale); utilitariştii (prin stimularea plăcerilor orgolioase ale intelectului, în imaginaţia creativă) etc. Prin „teoriile” lor, sintetizate juridico-moral în conceptul de globalizare, s-au produs prejudicii Civilizaţiei Omenirii imposibil de estimat moral şi material!

În final, cu regretul că sunt atâţia oameni care vor să primească slavă de la oameni, nu de la Dumnezeu, aş dori ca „fanii” lui P.C. să mediteze sincer la unele întrebări. Cum de este posibil ca acesta să vă ofere „reţete” de fericire conjugală, când el este căsătorit acum a treia oară? Cum puteţi să credeţi într-o „castă morală superioară”, în rândurile căreia vă invită Coruţ, când chiar liderii „creatorilor” în cauză se etichetează între ei fie ca escroci, fie ca nebuni (invocându-se şi diagnosticări psihiatrice), în spaţiul public? Cum vă poate oferi P.C. „reţete” de succes în arta politicii, când acesta a înfiinţat un partid ieşit şifonat în alegeri şi în cele din urmă a fost desfiinţat? Vă doare, cumva, amăgirea? Sau dezamăgirea? Poate! Dar cea mai mare durere va fi la Marea Trecere, dincolo, când zadarnic va fi regretul că ai avut ocazia să trăieşti cu Hristos în Lumina veşnică şi nu ai trăit… Zadarnic va fi atunci tot cutremurul nemângâiat al sufletului pierdut: căci pe toţi îi învingi, Galileene… Domnul meu şi Dumnezeul meu!

 

                                                                             Prof. Costel NEACŞU 

                                                                            

                                                                                      

 

1 Comment

  1. gabi

    „…astronomii şi astrofizicienii nu pot explica ce anume s-a întâmplat în „secunda zero”, adică în momentul iniţial formării Universului!” – asa cum nici biologii nu pot explica (oricat s-au chinuit ei; si s-au chinuit, nu gluma, timp de zeci si zeci de ani prin cele mai sofisticate laboratoare!) cum a aparut prima celula vie cu toate functiile ei de crestere, reproducere, autoreparare, etc. Decat sa creada in Dumnezeu si in existenta Lui, majoritatea oamenilor de stiinta actuali prefea sa atribuie Creatia extraterestrilor sau teoriei lui Darwin (care Darwin, saracul, nici n-a visat ce-i pun astia azi in carca si nici nu explica aparitia de la zero a celulei vii).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*