Cultura

Poetul martir Vasile Militaru

  Vasile Militaru s-a născut la data de 19 septembrie 1886 (după alte surse oficiale, în 1885), în comuna Dobreni […]

 

Vasile Militaru s-a născut la data de 19 septembrie 1886 (după alte surse oficiale, în 1885), în comuna Dobreni – Câmpurelu, plasa Vidra, județul Ilfov. A decedat în lagărul de la Ocnele Mari, la circa trei săptămâni de la încarcerare (la data de 8 iulie 1959), la vârsta de 74 de ani. Potrivit sentinței nr. 320 din 20 iunie 1959 a Tribunalului militar, citez: „Inculpatul Vasile Militaru, născut în anul 1885, în comuna Dobreni – Câmpurel, regiunea București, fiul lui Ghiță și Dinca, de profesie funcționar, domiciliat în București, str. Luiblanc nr. 8 este condamnat la 20 (douăzeci) de ani de temniță grea, 10 (zece) ani de degradare civică, cu aplicarea art. 31 Codul penal pentru crimă de uneltire contra ordinii sociale, la 12 (doisprezece) ani închisoare corecțională pentru delictul de deținere de publicații interzise, confiscarea averii personale și obligația de a plăti 1000 de lei cheltuieli de judecată…”. Adică, în fapt, a fost condamnat la moarte !

           Pentru ca să se înțeleagă cine a fost Vasile Militaru, vă rog să vă aduceți aminte de poezia „Mama”, elaborată de acest poet talentat, în anii ’30, transformată într-o romanță de succes și dedicată compozitorului George Enescu. Ulterior, cei care au condus destinele culturii românești (în timpul comunismului) au atribuit această poezie lui George Coșbuc. Redau mai jos, o strofă din această minunată poezie:

A venit aseară mama, din sătucu-i de departe,
Ca să-l vadă pe feciorul, astăzi domn cu multă carte.
A bătut sfios la ușă, grabnic i-am ieșit în prag,
Mi s-a umezit privirea, de iubire și de drag.

Ei bine, cu toate acestea, în anii ’80, poeziile lui Vasile Militaru se citeau la televizor (în diferite ocazii – surpriză !), de către unii actori români, oarecum ca o formă de protest față de regimul comunist ălat în descompunere…

Vasile Militaru nu și-a negat nicicând originea măruntă (fiu de plugar, cu doar patru clase primare), dimpotrivă, el a acționat permanent așa cum a fost obișnuit încă din copilărie, în sensul de a cugeta la valorile umane, așa cum făceau țăranii de pe vremuri, care participau la șezători. Intrarea în literatură și-a facut-o prin fabule (publicate în reviste – Porunca vremii, Drum nou, și altele), dar acestea sunt nesemnificative față de întreaga sa operă scrisă. Intre anii 1918 – 1944, în București a scris mai mult de douăzeci de volume de versuri (unele reeditate), precum și diferite articole inserate în unele publicații ale vremii.

Treptat, Vasile Militaru  a devenit un foarte popular poet. Astfel, în toate casele unde oamenii știau să citească, se aflau volumele cu scrierile acestui autor. A fost descoperit de către Duiliu Zamfirescu.

Temele abordate de el sunt diverse. Poeziile sale te invită la cugetare și la condamnarea racilelor umane. Unele sunt patriotice sau religioase. Problema existenței și a unei anumite revelații în sensul dreptății divine sunt apreciate de poet, ca fiind specifice firii umane și, în mod firesc, se regăsește în fiecare dintre noi. Credința împrăștie îndoiala și conferă omului încredere și optimism. Vasile Militaru consideră că fiecare vietate are un mod propriu prin care se realizează un anumit fel de rugăciune către divinitate, ceea ce este remarcabil. Poetul a avut un succes enorm la public, în domeniul literar fiind o excepție, în sensul că a câștigat mulți bani din scrierile sale și chiar a făcut avere. Cu toate acestea, George Călinescu (Istoria literaturii române de la origini până în prezent) l-a considerat „autorul unor fabule triviale…  de un succes extraordinar”, o apreciere oarecum nefondată și care nu a ținut seama de opera sa reală, ci poate numai de felul în care Vasile Militaru era perceput de către public.

Operele sale publicate sunt: „Treziți-vă români”, „Vorbe cu tâlc”, „Spre împărăția lui Isus”, „Viermi și stele”, „Cântarea neamului”, „Curcubee peste veac”, etc., publicate în epoca interbelică. Ulterior s-au publicat în străinătate volumele: „Stropi de rouă”, „Temelie de veac nou” – 1988 și „Poemele nemurii” – 1989. In timpul războiului a publicat un volum de versuri patriotice sub pseudonimul Radu Bardă.

Redau aici impresiile lui Alex Cetățeanu (Observatorul, Toronto, 14.07.2006) care reflectă reacția de dezaprobare a cititorilor la decizia autorităților comuniste, de interzicere a operei lui Vasile Militaru, fragment care m-a impresionat pentru că în copilăria mea, tatăl meu a procedat într-un mod similar, cu mine:

„Mama mea, Elisabeta Gh. Costeanu, îmi citea adesea versuri de Vasile Militaru pe vremea când nu stiam să citesc, dintr-o carte jerpelită, fără coperți si fără prefată. Mai târziu, am aflat de ce, în mod intenționat, mama a mutilat acea carte. Era o lucrare interzisă si prezenta un mare pericol pentru ea, daca ar fi fost denunțată că deținea publicații interzise. Nu a putut să se despartă de cartea idolului ei și al milioanelor de români, dar a șters, pentru siguranță, orice urmă cu numele autorului. Am reținut până în ziua de azi multe poeme citite de mama mea din acea carte fără nume și fără autor, care până la urmă a dispărut din casa noastră tocmai cănd doream să învăț și mai multe poeme pe dinăară, îmbogațit fiind cu puterea cititului. Nu am întrebat-o niciodată pe mama cum de a disparut acea biblie a copilariei mele; presupun că speriată de arestările cu scop terorist ce se practicau în perioada stalinistă, a pus pe foc acea carte minunata de versuri, așa cum a fost nevoită să o faca și cu alte carți din casă. Multe poeme însă le-a memorat și mi le recita ca răsplată când eram cuminte”….

Vasile Militaru nu a fost reabilitat niciodată. Se pare că numai românii din diasporă au înțeles adevărata sa valoare și l-au publicat în străinătate (Bruxelles 1988), iar în Canada, Vasile Militaru are astăzi numeroși simpatizanți.

În final, vreau să evidențiez o poezie de-a lui Vasile Militaru, pe care o admir foarte mult. La noi, această poezie este actuală oricând (și nu numai !). Se intitulează „Am vorbit cu Moș Crăciun”.

              AM VORBIT CU MOȘ CRĂCIUN

Moș Crăciune, Moș Crăciune, vrăjitor cu barba albă,
Ce te-arăți la toți copiii în a visurilor salbă,
Câtă sfântă bucurie mi-aduceai, la toate leac,
Când veneai, luptând prin vifor, mai acum juma de veac!

Te-am văzut în vis și-azi noapte, Moș Crăciune bun și sfânt:
Se făcea că, eu, căruntul, tot copil ca-n vremuri sînt,
Însă, trist ieșind în cale-ți și de doruri mari pătruns,
Tu m-ai întrebat, moșnege, de ce-s trist, și ți-am răspuns:

„Moș Crăciune, Moș Crăciune, vesel nu mai pot să fiu,
Fiindcă azi, nu știu de unde, știu atâtea câte știu:
Și, anume, știu, moșnege, că, în tolba ce-ai în spate,
Tu duci daruri la copiii fericiți de prin palate;

Duci acelor cari în lume sunt în adevăr bogați,
Ce-n căminuri mângâioase au și mame, au și tați,
Însă uiți mereu orfanii aruncați de nenoroc
În coliba fără pâine, în bordeiul fără foc!…

Și-astfel, sfinte Moș Crăciune, pe când unii veseli cântă,
Încărcați de-atâtea daruri ce le-aduci în tolba sfântă,
Alții, triști, cu frigu-n oase, lunecând pe-al morții iaz,
Plâng în umbră și le-ngheață lacrimile pe obraz!…”

Vasile Militaru, „Stropi de rouă”, Editura „Cartea Românească”, București, 1934, p. 134.

Orice alte interpretări răuvoitoare le consider nejustificate. Ne-am obișnuit să rumegăm informațiile servite pe o tavă frumoasă. Le uităm la fel de frumos. Am considerat că profunzimea poeziilor lui Vasile Militaru merită o atenție mai deosebită, având un impact educativ special. Iar dacă cumva, am deranjat anumite orgolii, îmi cer scuze. Sper să-mi fie primite.

                                                                                  Marian BADEA

                              http://www.bocancul-literar.ro/forms/CreatieLiterara/DetaliiCreatie.aspx?id=6729

 

 

 

2 Comments

  1. Dan Cristian Ionescu

    Cind s-a judecat recursul lui Vasile Militaru, acesta deja murise in lagarul de la Ocnele Mari. Judecatorii insa, nici macar nu stiau astfel incit in loc sa inceteze procesul penal, i-au respins recursul!

  2. Mihai Toderașc

    O parte din opera lui Vasile Militaru a fost publicată la editura Lumină din Lumină de domnul Gheorghe Palade. Veșnică să le fie pomenirea amândurora.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*