Semnal

Poezia patriotică scrisă departe de ţară  

  Virgil Ciucă, „Aduceţi Basarabia acasă”, ed. Scrisul Românesc, Fundaţia Editura, Craiova 2018 – Ediţia a II   Problematica patriotismului […]

 

Virgil Ciucă, „Aduceţi Basarabia acasă”, ed. Scrisul Românesc, Fundaţia Editura, Craiova 2018 – Ediţia a II  

Problematica patriotismului radical şi insurgent în ceea ce priveşte Basarabia nu se mai pune în poezia de azi  –  nici măcar în varianta autorilor din Republica Moldova  –  ca un obiectiv al actualităţii, dar, iată că o afirmă de departe un glas tunător, în piaţa publică, un oltean, un român din New York, domnul Virgil Ciucă.

Să ne aducem aminte că cel mai frumos poem despre Basarabia – „Basarabia cuvânt cu patru A / ca o biserică cu patru turle …” aparţine unui ardelean din California, Aron Cotruş.  Virgil Ciucă fiind poet român şi cetăţean american revendică explicit Basarabia, iar întârzierea o pune  –  probabil pe bună dreptate  –  pe seama politicienilor.

Autorul chiar teoretizează o vinovăţie colectivă a generaţiilor de politicieni care au făcut Revoluţia fără să gândească şi unirea concomitentă pentru că momentul istoric a fost favorabil. De aceea închină cartea aceasta de angajare politică: „Generaţiei care va avea curajul şi dorinţa de a se sacrifica pentru reîntregirea pământului şi neamului românesc.”

Cu această carte manifest, D. Virgil Ciucă a ajuns la al şaptelea volum de versuri după: „Blestem străbun”, 2007, „Versete dumnezeieşti”, 2008, „Pierdut în lume”, 2010, „Chemarea la judecată”, 2012, „Condamnarea”, 2013, „Execuţia”, 2014 toate apărute la Editura SemnE .

A cerut plecarea din ţară în 1980 şi abia în 1985 a obţinut rezidenţa pentru Statele Unite, iar în 1990 a primit cetăţenia americană, stabilinduse în New York. După cum se vede, deşi de aprope 34 de ani nu mai locuieşte în România, sentimentele sale de adevărat patriot nu s-au estompat deloc, dimpotrivă, depărtarea şi timpul scurs i-au cristalizat şi nuanţat dragostea pentru acest spaţiu părăsit din cauza discriminării pe considerente politice.

Martirajul asumat, ostracizarea aşteptată, evadarea într-o lume ostilă nu activează o conştiinţă tragica ci pofta oltenească de viaţă, ca în acest poem în spirit ludic care nu are alte semne de punctuaţie decât o virgulă rătăcită prin strofa a treia: „Am plecat de ani în lumea largă/Să găsesc o rodie pe rod/Călărind semeţ o iapă şargă/Ignorând că m-am născut în glod// Colindând pământuri din pustie/Să culeg nectarul din amor/Văd nisip udat de-o apa vie/Şi morgana-n strai ucigător//Implacabil se afundă zarea/Nici nu ştiu când veacul a trecut/Dar admir cu nostalgie marea/Copleşit de dorul încă mut//Evitând cărările bătute /In periplu cu un singur sens/Urmez drumul fără servitute/Intr-o lume cu prezentul dens/”  (Poemul „Rod de Rodie” este scris la New York la data de 8 martie 2015).

Posibilităţile revenirii Basarabiei la Patria Mamă nu apar decât în momente astrale, de eflorescenţă istorică, o dată sau de două ori într-un secol. Cum momentul istoric al destrămării imperiului rusesc (fie şi sovietic) ca şi fenomenul politic al Revoluţiei Române s-au pierdut, şansele reunificării sunt din ce în ce mai scăzute. Numai dacă Bunul Dumnezeu hotărăşte să facă dreptate poporului român, atunci toţi cei cu limbă maternă românească se vor aduna într-o voinţă de fier între hotarele Daciei Felix, după o prezenţă europeană mai mare decât bimilenară, consideră autorul.

Curajul domnlui Ciucă este copleşitor, pentru că el, fără ezitare îndrăzneşte să ia de piept colosul de la răsărit şi să strige impotriva perpetuării nedreptăţii făcute la masa tratativelor de către cei puternici. Astăzi, când nu se mai vorbeşte de unirea provinciilor româneşti, el pare a fi rămas acel ultim soldat care apără tranşeele goale, aşteptând cu arma în mână duşmanii „câtă frunză, câtă iarbă”.

Poemul titular al volumului de faţă, ajuns la ediţia a II-a, are zece strofe, este datat „New York, 22 aprilie 2016” şi vorbeşte despre o Basarabie răstignită, „pământ străbun din zestrea dacilor” care sângerează sub jugul unor străini care se străduiesc să o desnaţionalizeze: „Aduceţi Basarabia acasă/ Nu o lăsaţi pierdută prin străini/Aduceţi Basarabia acasă/ Să nu cerşească milă prin vecini//Aduceţi Basarabia acasă/Nu o lăsaţi imperiului rusesc/Aduceţi Basarabia acasă/Căci este plai cu suflet românesc//[…] Aduceţi Basarabia acasă/ Nu o lăsaţi să moară prin străini/ Aduceti Basarabia acasă/ Şi aruncaţi coroana ei de spini//[…] Aduceţi Basarabia acasă/Aşa ne cere «Sfatul Ţării Doi» /Aduceţi Basarabia acasă/ Doar reuniţi scăpa-vom de nevoi//Aduceţi Basarabia acasă/ Basarabenii ne sunt fraţi de sânge/Aduceţi Basarabia acasă/ Căci fără EA o ţară-ntregă plânge//Aduceţi Basrabia acasă[…]

Trăirile şi dorinţele autorului sunt absolut copleşitoare şi de o incantaţie şi intensitate febrile, dovedind că domnia sa nu şi-a uitat ţara, chiar daca a obţinut rezidenţa Americană din anul 1985! Creator adevărat, nu doar poet curajos şi luptător pe baricade, autor de versuri vibrante dintr-o profundă simţire şi trăire a sentimentului national, Virgil Ciucă este Poet cu o voce autentică, puternică, vindicativă, cu un strigăt convingător, care afirmă, în acelasi timp, o atitudine sarcastică, pamfletară, identificând cu siguranţă pe trădători care sunt: imbecili, şarlatani, mizerabili, hoţi, sperjuri, farisei … şi vocabularul său e încă şi mai bogat, dar şi atent la nuanţe, precum în sintagma „turnători care nu mai poartă opinci” .

Am scris de mai multe ori despre poezia autentic patriotică a domnului Virgil Ciucă pentru că cred sincer în talentul său literar şi în vigurosa sa angajare politică, nemotivată şi nesusţinută de vreun interes personal mercantil, ci numai de pornirea sa originară, sufletească.

Într-o lume angajată în fenomenul globalizării şi integrării europene, devenit aspiraţie politică, numai el, poetul, nu a rămas desuet şi ridicol, ci chiar ultimul luptător pe metereze, când şi porţile cetăţii au fost deschise de bună voie de băştinaşi dornici de avantaje mai mult sau mai puţin personale, de un alt mod şi nivel de viaţă, când uniformizarea a devenit un certificat european de bună purtare.

Dar cartea susţine şi momente mai relaxate, în afara angajărilor patriotice, când poetul devine mai degajat, se scutură de toate conflictele asumate, chiar face pace cu numeroşii săi duşmani, şi începe să danseze în spaţiul cosmic: „Aş vrea să dansez şi mişcări de talaz/Din suflet să îmi rupă poeme/Pe muzica veche să cad în extaz/Visător protejat de toteme//Dansând o sirenă cu ochi visători/Savura-voi plăceri însutite/Neştiut revenit între muritori/Iubirile-mi vor fi ocrotite//Când goarna-mi va prefaţa asfinţitul/ Din amintirile care mă dor/Nu ura îmi va decide sfârşitul//Ci doar trăirile care nu mor!//Aştept să valsez printre stele şi sori/Inspirat de plăceri ireale/Şi Sântul Ilie cu barba-i de nori/Să-mi fulgere picioarele goale/” („Valsul”)

În singurătatea sa newyorkeză, poetul scrie versuri româneşti meşteşugite, meritând tot respectul celor care scriu româneşte în România, dar şi visând patriotic la reîntregirea provinciei ce poartă numele Basarabilor cu Patria Mamă.

Muzicalitatea versurilor şi mesajul puternic au făcut – nota bene – ca poezia „Aduceţi Basarabia acasă” să fie pusă pe note de compozitorul Valentin Mandric şi cântată public în 24 martie 2018, la Ateneul Român, în interpretarea Corului „Divina Armonie“ (format din 30 de persoane, dirijor col. Marius Firca). Aceaşi poezie a fost pusă pe note şi de compozitorul octogenar Constantin Arvine – fost dirijor la ansamblu Ciocârlia.

Acelaşi compozitor, Constantin Arvine, a pus recent pe note şi poezia „La arme” publicată în volumul „Pierdut în lume”, Editura SemnE 2010, pag. 155. De asemenea, şi poezia purtând titlul „Draga mea” l-a inspirit, pentru a deveni bucata muzicală, pe compozitorul Marin Voican Ghioroiu; versurile vor apărea în volumul „Salvaţi Ţara” sub tipar.

                                                                                                                      Aureliu GOCI  

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*