Investigatii

PRIVATIZAREA FRAUDULOASA A SC ZAMUR SA TG. MURES (IV)

    Federaţia Sindicatelor din Industria Alimentară se mobilizează. Primele semnale de alarmă trase în presă. Majorarea capitalului social în baza unui act nul de drept şi amestecul Bancorex
    În urma distrugerii provocate cu bună ştiinţă ramurii pro­du­cătoare de zahăr şi a scăderii dras­tice a numărului de angajaţi, era de aşteptat ca reprezentanţii ho­ţilor din guvern să răspundă în doi peri  “jalbelor” formulate de re­pre­zentanţii Federaţiei Sin­di­ca­te­lor. Păi  cum să intervină tovarăşii securişti în propriile afaceri şi să şi le strice? Cine e atât de nebun încât să-şi dea cu stângul în dreptul când e vorba de bani ne­munciţi?
    Văzând că sunt desconsideraţi, reprezentanţii Federaţiei s-au adresat presei. Astfel ziarele care s-au implicat de-a lungul timpului au fost “Curierul Naţional” (n.a.: la 01.02.2001 a publicat articolul “Fabrica ZAMUR din Tg.Mureş va fi înschisă”), “Adevărul”(n.a.: la 02.02.2001 a publicat aticolul “Sindicaliştii din Industria Ali­men­tară avertizează: Încă o fabrică de zahăr îşi închide porţile”) şi, bineînţeles, ziarul nos­tru care la 10 iulie 2006 a publicat articolul “Justiţie cri­minală: ZAMUR şi hoţii de case”.
    Între timp, am mai aflat din procesul-verbal al comisiei de “senzori”, din 9 noiembrie 1998, că majorarea capitalului social de la valoarea de 24,3 miliarde lei la 70 miliarde lei s-a făcut prin “aport” din partea S.S.M – Franţa, conform atestării Ban­co­rex – su­cur­sala Tg.Mureş. Ca ur­mare, comisia de cenzori “ con­trolând înregistrarea în conta­bilitate a realităţii vărsămintelor referitoare a capitalul social, a ajuns la con­cluzia că acestea sunt co­recte. (n.a.: procesul-verbal semnat de Macovei Teodor, Sala Grigore şi Rusu Pavel  neînregistrat în Re­gis­trul proceselor-verbale ale co­misiei de cenzori, nu are valoare juridică). În ceea ce priveşte vărsămintele, sperăm ca într-o bună zi  organele de cercetare penală abilitate (oare care dintre ele vor fi abilitate ?) să ne spună dacă au fost corecte sau nu!

Afaceri imobiliare şi vânzarea ilegală a unor imobile

    Deşi la data semnării con­tractului de privatizare al ZA­MUR nu au fost evaluate şi in­cluse în capitalul social nici te­re­nurile şi nici clădirile aflate în pa­trimoniul său, echipei penale aflate la conducerea fabricii i s-a “rupt”… cu mânecile suflecate mai sus de coate, mafioţii şi-au continuat treaba. După gândirea lor mizerabilă, experienţa  proprie şi ordinele primite de sus, ştiau foarte bine că afacerile imobiliare le vor aduce profituri uriaşe.
    Deci, prima mutare în ale imobiliarelor a fost vânzarea clă­dirilor. Din informaţiile ob­ţi­nute am aflat că prima clădire care a fost vândută a fost căminul mun­ci­toresc de garsoniere- având des­tinaţia locuinţe de serviciu- din Str. Nicolae Bălcescu nr. 48. Te­meiul acestor operaţiuni bănoase a fost tot un document ilegal: copia unui proces-verbal din 22.12.1995 al AGA (n.a.: ne­sem­nat, neştampilat şi neînregistrat în Registrul proceselor verbale ale Cons. de Administraţie) adu­nare la care au asistat Ciobanu Maria (n.a.: actuala juristă a Primăriei, una din mâinile drep­te ale lui Dorin Florea), Spinei Maria – din partea FPS şi unui individ pe nume Suciu Victor din partea F.P.P.
    În baza acestui act nul de drept, con­tabilul şef de atunci,  Duca Gri­gore, a stabilit vânzarea gar­so­nierelor din blocul respectiv nu pe baza unei expertize tehnice de eva­luare ci ochiometric,  “la pre­ţul reieşit din calcul, care este în jur de 700.000 lei- diferenţiat în funcţie de etajul fiecărui apar­tament” (n.a.: există clădiri con­struite în 1894, al căror preţ  ar fi trebuit să fie simbolic la acea dată).
    În căminul muncitoresc era o dată un club, o hală de cazane şi un dispensar medical în care lucrau doi medici: dr. Bodea Flo­rica şi dr. Jucan Cornelia-medicul ZAMUR. Conform proverbului “cine împarte, parte îşi face”, mister Luţă – actualul director – şi-a “cumpărat” , fără a scoate la li­citaţie, Clubul şi o garsonieră (pe care ulterior le-a închiriat unei firme de medicamente) în timp ce “tovarăşul” Molnar Alexandru, securistul ZAMUR, şi-a “tras” în 2001 dispensarul pe care s-a grabit să-l renoveze şi să-l re­vândă în timp record. Dispensarul era format din 3 camere, baie şi hol…Acelaşi Molnar şi-a mai cumpărat în cămin un apartament de serviciu format din două ca­mere, plus o altă cameră pentru  prea­iubitul fiu. Şi hala cazanelor a fost scoasă din circuit şi închiriată unei terţe persoane, se înţelege de la sine, tot pe bani grei.   
    Să nu credeţi cumva că Luţă şi Molnar sunt unicii care au făcut mânăreli cu imobilele statului! Nici defunctul director Mănişor nu a stat cu mâinile în sân, căci de, fărădelegile au început pe vre­mea “domniei” sale! Clădirea nu­mită “Castelul” aflată la inter­secţia străzilor I.H. Rădulescu cu Libertăţii a fost închiriată câţiva ani  SC  ELECTRO-MECA­NICA, pentru ca ulterior să fie vân­du­tă… cui credeţi? Doamnei Maricica Mănişor, soaţa defunctului! În ceea ce priveşte preţul, doar dom­nia sa şi “organili” de cercetare penală vor putea  face vorbire.
Dar staţi să vedeţi că şi alte clădiri au fost vândute în funcţie de interesele bandiţilor aflaţi la cârma ZAMUR . Imobilele de gar­soniere  din Str. Depozitelor şi cel din Str. Fabricii de Zahăr, cele 3 situate în Str. Băneasa la nu­me­re­le 25,27 şi 29 au avut aceeiaşi soartă.  Oare cui au fost vândute Cabana Zamur din  complexul de agrement Week-End şi Vila sindicatelor din Sovata?
    Este logic să ne întrebăm: din moment ce nu au fost efectuate investiţiile de capital şi clădirile nu au intrat în proprietatea fran­ceză, pe ce bază legală au fost vân­dute şi întabulate pro­prie­ta­ri­lor imobilele şi terenurile afe­rente? Şi în buzunarul cui au intrat contravalorile obţinute de-a lungul anilor? Nu cumva prada a fost împărţită între zecile de participanţi la acest mega-jaf economic?

Schimbarea ilegală a statutului juridic al locuinţelor de serviciu în locuinţe de intervenţie. Falsuri în actele societăţii. Primele procese şi legături de tip mafiot cu instanţele mureşene patronate de  Andreea Ciucă şi Artenie Cordoş- fostul preşedinte al Curţii de Apel Mureş.

    Anul trecut, “Justiţiarul” a pu­blicat o anchetă referitoare la M­a­fia imobiliară şi legăturile  dintre (in)justiţia mureşeană şi  ZA­MUR SA. Ancheta a informat opi­nia publică despre modul de derulare a procesele intentate de către o parte a chiriaşilor con­du­ce­rii acesteia, privind  vânzarea locuinţelor de serviciu.
    Refuzând încă din 1999 să încheie contracte de vânzare-cum­­părare cu o parte din foştii chiriaşi, conducerea a fost dată în judecată. Mergând pe firul do­sarelor civile soluţionate de in­stan­ţele mureşene în perioada 1999-2001 pe timpul domniei mă­reţei ex-Ciucei magistrate, am avut surprize… Dacă trei dintre cei 4 chiriaşi ai aceluiaşi imobil (Rusu Ana, Doşa Ioan şi Trif Au­gustin) situat în Str. Băneasa Nr. 2A  apartamentele 2, 3 şi 4 au pier­dut procesele, vecinul lor, N­a­gy Peter- chiriaşul de la ap. 1 a câş­tigat în instanţă, obligând con­du­cerea fabricii să-i vândă lo­cuinţa.
    Fiind vorba de aceeiaşi speţă, de acelaşi judecător, Hegy Piros­ka, şi de acelaşi avocat ales, Nagy Sandor, hotărârile instanţelor mu­re­şene  frizează absurdul. Dacă dom­nului  Nagy Peter instanţele mu­reşene i-au recunoscut lo­cu­in­ţa ca fiind una de serviciu, vecinii săi au pierdut procesele întrucât locuiau în… locuinţe de inter­ven­ţie!
    Schimbarea statutului juridic al aces­tora a avut la baza procesul verbal nesemnat din 22.11.1995 care, la punctul “Diverse” pre­ve­de: “ Stabilirea statutului juridic ca locuinţe de intervenţie a cămi­nu­lui muncitoresc şi a locuinţelor din incintă, aflate pe Str. Băneasa 2… locuinţele din căminul mun­citoresc şi cele din incnta fabricii nu se vor vinde”.Specific aici faptul că în incinta fabricii se află trei imobile: două situate într-o curte comună de-a stânga fabricii- care ar fi trebuit să fie numerotate Băneasa 2A şi 2B  şi altul situat de-a dreapta acesteia- care ar fi trebuit să fie numerotat 2C.
    Întocmit cu grijă, acest proces-verbal a stat la baza altor fal­su­rilor: extrasele CF în care imo­bi­lele nu au fost individualizate, au fost greşit renumerotate, acestea având acelaşi număr cu cel al sediului întreprinderii: Băneasa 2.
Dar conducerea ZAMUR nu a jonglat doar cu numerele sediului social al societăţii ci şi cu nume­rele apartamentelor, din sentinţe rezultând că cei 4 proprietari ai imobilului aflat în litigiu(Rusu, Doşa, Trif, Nagy) ar locui la acelaşi număr: 1!
Deşi au modificat din condei statutul juridic, conducătorii au continuat să încaseze ilegal de la chiriaşi contravaloarea chiriilor şi facturilor la utilităţile furnizate (apă, gaz, transport gunoi, curent electric).
    Între timp nelegiuirile au con­tinuat. Imobilul din curtea co­mună din Str. Băneasa 2A a fost vândut. Pentru a satisface exi­gen­ţele unei amante de profesie me­dic stomatolog (gurile rele spu­neau că se numea Pribac), de­functul Mănişor i-a pus acesteia la dispoziţie  dispensarul sto­ma­tologic. Bineînţeles, după ce l-a dotat cum se cuvine, cu aparatură din import şi după ce a reuşit să smulgă o cameră din apar­ta­mentul câştigat în instanţă de d-na Lorinci Carolina, fostul medic al ZAMUR.
 Păi cu banii altora să tot faci afa­ceri şi să calci peste cadavre, nu? Căci în aceeaşi clădire mai lo­cuiau şi soţii Imreh, capul familiei fiind pe vremuri juristul întreprinderii. Acesta, luptându-se din răsputeri pentru a-şi câştiga drep­turile, ca urmare a stressului, a decedat. La scurt timp i-a urmat soţia. Copiii familiei Imreh, ne­putând plăti chiria astronomică fixată de bandiţi, au fost nevoiţi să părăsească casa. În prezent, ca urmare a amestecului presei, clădirea este abandonată.

Uraganul evacuărilor silite imobiliare şi contractele de închiriere cu titlu executoriu din 2006. ZAMUR şi noul jurist Corina Jeflea

    După cum v-am informat în articolul din luna iulie 2006, Ma­rele Luţă, adică directorul ZA­MUR, dornic de schimbare(în in­te­resul său şi a grupului infrac­ţio­nal din care face parte), le-a pre­gă­tit foştilor chiriaşi o surpriză: le-a trimis acestora  un contract de închiriere pe durata 07.06.2007 – 30.11.2006 cu  titlu executoriu tip “ultimatum” prin care chiriaşii erau înştiinţaţi de faptul că, după expirarea perioadei, ca urmare a schimbării destinaţiei locuinţelor de serviciu, urmau să fie evacuaţi. “Contractul”,  conceput şi redac­tat la mare artă de actualul jurist Co­rina Jeflea, nu este vizat şi semnat de Oficiul Juridic, nea­vând  numărul de înregistrare al fa­­bricii. Deşi teoretic ne aflăm în faţa unor documente nule de drept, care nu produc efecte juri­dice, practic situaţia e alta. Şi veţi vedea de ce!

Legea 85/92. Amestecul Pri­măriei Mureş. Al doilea val de procese

    Dacă nu ştiaţi, vă informez că în 1992 a apărut Legea 85. Aceas­ta dă dreptul foştilor chiriaşi ai în­tre­prinderilor de stat să cumpere apartamentele de serviciu în care au locuit, indiferent dacă au fost sau nu angajaţii acestora. Întrucât, după naţionalizare, ZAMUR şi acareturile sale au intrat în pro­prie­tatea statului şi foştii săi ch­riaşi ar fi trebuit să beneficieze de prevederile acestei legi. Dacă în general celelalte fabrici au în­cheiat contracte de vânzare-cum­părare cu foştii chiriaşi, ZA­MU­RUL s-a abătut de la regulă.
    Deşi ar fi trebuit să aibă ane­xate repartiţiile emise de Pri­mă­rie, aşa cum prevedeau cele vechi, noile contracte de închiriere nu aveau nici o anexă. În acest sens dl. Trif Augustin-fostul lider de Sin­dicat, unul dintre protagoniştii anchetei-  a solicitat Primăriei o copie după ordinul de repartizare pentru locuinţa sa situată în Str. Băneasa nr. 2A/2. Ştiţi ce i-a răs­puns jurista Cioban Maria? “Imo­bilul situat în Tg.Mureş, Str. Bă­neasa nr. 2A nu a făcut parte din fondul locativ de stat, prin urmare nu s-a emis ordin de repartizare de către Primăria Municipiului Tg. Mureş pentru această lo­cuinţă”
    Pe faimoasele “contracte” şi adre­sele chiriaşilor au fost greşit men­ţionate; astfel, în cazul lui Doşa Ioan, care locuieşte pr Str. Bă­neasa nr. 2A ap.4, contractul specifică o altă adresă: Str. Băneasa nr. 2C…bineînţeles, fără număr de apartament!
Pentru ca ZAMUR-ul şi Pri­mă­ria să poată jongla după bu­nul plac cu casele şi terenurile sta­tu­lui şi implicit cu vieţile familiilor pe care vor să le lase în stradă, ero­rile sunt identice. E logic să ne întrebăm: oare de ce nici avocaţii aleşi şi nici judecătorii nu au ob­ser­vat acest lucru? E posibil ca lo­cul gripei aviare să fi fost luat de orbul găinii? Sau… nu cumva e vorba de imense sume de bani care s-au vehiculat pentru a face jocul gunoaielor penale care vor să acapareze totul în această ţară?
    Printre persoanele care au dat în judecată conducerea ZAMUR pentru obligaţia de a încheia con­tract de vânzare-cumpărare, con­form Legii 85/92 se numără ve­chii protagonişti ai anchetei noas­tre: Rusu Ana, Doşa Ioan, Trif Au­gustin. Acestora li se adaugă Chirilă Ioan, Molnar Katalin, Szegedi Lajos, Csuba Ferencz, Râ­za Aurelia, Stoica Angelica.  Cu toate că au fost sfătuiţi să nu îşi angajeze avocaţi şi să nu dea în judecată conducerea ZAMUR, ci să aştepte ca aceasta să facă prima mutare, vechii chiriaşi- speriaţi de perspectiva evacuării silite, au trecut la atac.
    Drept urmare oamenii, care în­tre timp şi-au angajat  avocaţi re­nu­miţi – contra onorarii grase-au dat în judecată conducerea ZA­MUR. Acest lucru se petrecea în toam­na anului 2006. Veţi vedea în con­tinuare modul în care s-au des­­făşurat câteva dintre aceste fai­moase procese, trucurile avo­ca­­ţilor şi mişcările de culise ale ce­lor care reprezintă oarba jus­tiţie.

Rusu Ana, Doşa Ioan şi Trif Augustin şi vecinii lor- protagonişti ai anchetei legate de mafia imobiliară. Magda Adriana Andonie, Daniele Chertes, Codruţa Sălcudean-preşedinta Judecătoriei Mureş- judecători ai mafiei imobiliare. Gorea Viorel- avocatul diavolului şi al primarului Dorin Florea.

    
    După publicarea primelor două părţi ale anchetei jurnalistice, trei dintre protagoniştii războiului cu conducerea ZAMUR revin în aten­ţia presei. Este vorba de Rusu Ana, Doşa Ioan şi Trif Augustin, chiriaşi ai imobilului din Str. Bă­neasa Nr. 2A care au pe rolul Ju­decătoriei Tg.Mureş dosarele cu numerele: 8227/06 (Rusu Ana), 8304/06 (Doşa Ioan), 8303/06  (Trif Augustin), toate trei dosarele având ca obiect “obligaţia de a face”, adică obligarea AC  ZA­MUR  SA de a încheia contract de vânzare-cumpărare cu chiriaşii în temeiul Legii 85/92.
    Dacă în urmă cu câţiva ani cei trei – trădaţi de avocatul ales Na­gy Sandor- au pierdut procesele, anul trecut oamenii s-au gândit să îşi angajeze un alt avocat, care să le reprezinte interesele. Pe cine credeţi că au angajat? Pe faimosul Gorea Viorel! Până aici nimic sus­pect, ci dimpotrivă… atâta doar că oamenii habar nu aveau că faimosul “arvocat” este în ace­laşi timp avocatul de renume al primarului Dorin Florea- care, aşa cum aţi văzut, este direct interesat în facerile imobiliare ale ZA­MUR. Bineînţeles că dumnealui nu apare în prima linie, ci… aşa cum e obişnuit, îi bagă pe alţii la înaintare.
 (va urma)

Liliana Delia MORARIU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*