Actualitate

Profesorul Corvin Lupu: „U.E. scârțâie din toate încheieturile”

„Uniunea Europeană scârțâie din toate încheieturile” -interviu cu dl. prof. univ. dr. Corvin Lupu- L-am invitat la o discuție pe […]

„Uniunea Europeană scârțâie din toate încheieturile”

-interviu cu dl. prof. univ. dr. Corvin Lupu-

L-am invitat la o discuție pe teme ieșirii Marii Britanii din Uniunea Europeană pe dl. dr. Corvin Lupu, profesor universitar de istoria relațiilor internaționale contemporane și recente, cunoscut opiniei publice pentru abordările originale ale domniei sale, dezbrăcate de haina propagandei de orice fel și pentru libertatea de gândire și de exprimare a ideilor.

Marius Albin Marinescu: Domnule profesor, cum ați primit vestea ieșirii Marii Britanii din Uniunea Europeană? V-ați așteptat la acest deznodământ?

Corvin Lupu: Am așteptat cu interes rezultatul referendum-ului, convins că el exprimă nu atât voința populară, cât, mai important orientarea politică a marilor planificatori de la Londra, care sunt de conivență cu cei din S.U.A. Este o constantă a istoriei contemporane ca marile decizii internaționale să fie luate de guvernanții de la Londra prin punere de acord cu partenerii lor din S.U.A.

M.A.M.: Din exprimarea dumneavoastră ar putea rezulta că puneți la îndoială faptul că rezultatul referendum-ului exprimă voința populației Marii Britanii.

C.L.: Personal, știu că democrația/„democrația” nu merge atât de departe încât decizii foarte mari, de relevanță istorică, să fie lăsate la voia/„mâna” străzii. În aceste situații nu decid oamenii de la baza societății, „stupid people”, ca să-l citez pe Brucan. Structurile adânci ale statului au mijloacele necesare și experiența în domeniu pentru a face să fie triumfătoare linia politică adoptată în spatele ușilor închise. Așa se procedează. Neprofesioniștii și naivii trebuie să fie lăsați să creadă orice altceva. Asta nu înseamnă că majoritatea britanicilor nu sunt pentru ieșirea din U.E. Eu cred că majoritatea britanicilor chiar au vrut să iasă, dar decidenții nu se pot baza pe asta. Ei își iau toate măsurile, din timp, începând, de cele mai multe ori, cu sondaje manipulate de opinie pe care, cu cât se apropie evenimentele, aduc cele două situații alternative la procente foarte apropiate una de cealaltă, încât foarte ușor pot să încline balanța în favoarea oricăreia dintre variante. Și în Marea Britanie institutele de sondarea opiniei publice sunt influențate de serviciile secrete. Și la noi, în România, s-au modificat de mai multe ori rezultatele scrutinelor, în conformitate cu interesele acaparatorilor străini ai României. Așa a fost mai ales la referendum-ul din noiembrie 2003 pentru modificarea Constituției, sau la alegerile din timpul celor zece ani ai președinției Băsescu, când serverul de la Biroul Electoral Central a fost deservit de firma NET CONSULTING, controlată de serviciile secrete ale S.U.A., desigur în cooperare cu serviciile secrete românești, care au fost puse sub controlul consilierilor americani, încă de cu mulți ani în urmă. Rezultatul alegerilor a fost inversat de câteva ori în România, ca să nu mai vorbim de „ajustări”, care se produc, practic, permanent.

M.A.M.: Dacă admitem teza dumneavoastră, trebuie să ne punem întrebarea ce interese au determinat această decizie importantă, care întrunește și un mare sprijin popular?

C.L.: Motivația principală, atât a politicienilor, cât și la nivelul opiniei publice, a fost aceea că britanicii doresc să aibă o țară independentă și să nu-și lase soarta la „mâna” deciziilor Comisiei Europene. Este o aspirație firească, după părerea mea, naturală. U.E. a debutat ca o organizație în rețea, așezată pe orizontală, cu primele ei state membre aflate pe poziții de egalitate deplină. La începutile comunității europene, în perioada Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului și, apoi, a Pieței Comune, Luxemburg, stat care este doar un oraș, avea la masa negocierilor aceeași greutate cu Germania și cu Franța. Când s-a pus problema aderării la U.E., statelor li s-a arătat „gazeta de perete” a intrării într-o structură democratică de state suverane și egale în drepturi, în cadrul căreia se promovează interesele tuturor, după care s-a trecut la promovarea unui sistem organizațional supranațional piramidal, cuprinzând și o periferie internă, în care se găsește România. Această aspirație de suveranitate nu este numai a britanicilor. Elvețienii au anunțat că nu mai doresc să adere la U.E., practic, din aceleași motive. Slovacii și cehii doresc și ei, în număr mare, greu cuantificabil de către mine, un referendum de acest fel, iar mai nou, sunt asemenea voci și în Franța. Mai departe s-a mers în Olanda, unde s-a dat publicității un sondaj de opinie care arăta că majoritatea populației dorește ieșirea din U.E. Suedia și Danemarca au și ele foarte mulți susținători ai ieșirii din Uniune. Să nu uităm Austria, care a fost prima țară în pragul unei asemenea decizii de ieșire din U.E., în primul deceniu al mileniului actual, fiind nevoie de asasinarea lui Georg Heider, carismaticul lider al dreptei austriece, cel mai popular austriac de la Hitler încoace, care a fost găsit mort într-un „accident” de mașină, dar având capul străpuns de un fier. Este cert că Uniunea Europeană scârțâie din toate încheieturile.

Aici intervine un aspect important. Manifestându-se pentru suveranitate națională și pentru decizii independente, euroscepticii se manifestă practic împotriva sistemului, care este realmente, voba lui Băsescu „ticăloșit”. Euroscepticii nu sunt „oi negre”, cum sunt ei subtil și peiorativ proiectați de propaganda eurocraților de la Bruxelles și de la București. Apoi, din punct de vedere economic, în cadrul U.E. interesele Germaniei sunt pe primul loc, iar principalele decizii sunt influențate cel mai mult de la Berlin. Marea Britanie dorește să-și decidă singură soarta. Actualmente președintele Comisiei Europene, ca și cel al Parlamentului European sunt etnici germani și acest lucru produce efecte. Sângele nu se face apă…

Mai sunt și multe alte considerente, dar, în concluzie, eu reafirm că votul din Marea Britanie este unul împotriva politicii la nivel înalt din U.E., împotriva băncilor, împotriva marilor corporații susținute de U.E., în general un vot antisistem, pe placul celor mai mici, aflați în dispută cu cei mai mari. De data aceasta aspirațiile populare majoritare, de la baza societății, au coincis cu acțiunea americano-britanică, sprijinită tacit de Rusia și de China, de subminare subtilă și acoperită a colosului economico-politic care este Uniunea Europeană. Istoria, regina științelor umaniste, ne spune că de fiecare dată când Europa a fost în impas, S.U.A. și Rusia au avut de profitat. Marea Britanie este mult mai aproape de S.U.A. decât de Germania și de Franța.

M.A.M.: Domnule profesor, am văzut că Nagel Farage, principalul lider antieuropean de la Londra, a declarat, printre altele, că „Grupuri de criminalitate organizată țin în mâna lor țări precum România.” Ce părere aveți despre această afirmație?

C.L.: Întrebarea dumneavoastră și, în general, acest subiect ar necesita un răspuns aplicat, de altă dimensiune decât această întrebare din cadrul unei scurte discuții. Pe scurt, vă spun doar părerea mea, că Nagel Farage are dreptate. Ce este grupul miliardarului evreu George Soros? Da, este un grup dovedit de criminalitate organizată, care a întreprins atacuri împotriva monedelor naționale ale unor state importante, care finanțează grupări care să preia control politic care să fie folosit pentru acapararea resurselor unor popoare etc. etc. Da, este un grup de criminalitate economico-financiară indiscutabil, care și-a plasat oamenii și în administrația centrală de la București. G.D.S.-ul creat de Brucan, cu Liiceanu, Pleșu, A. Cornea, Renate Weber, Mariana Celac, Stelian Tănase, Tismăneanu, Patapievici etc. a jucat un rol foarte mare în influențarea deciziilor ideologice în societatea din România și în manipularea opiniei publice de la noi. Nu este întâmplător faptul că majoritatea membrilor sunt minoritari etnici, mai ales evrei, dar și țigani și unguri, cei folosiți preponderent în supunerea și, adeseori în istorie, în îngenunchierea majorității etnice românești. Între consilierii prezidențiali ai lui Băsescu și în actualul guvern sunt oameni stipendiați de Soros. Ce să mai vorbim de grupul criminal de conducere al României care a generat o mie de morți după ce l-au arestat pe Ceaușescu și au patronat o țară a asasinatelor politice. În unele cărți ale mele am dat o lungă listă de persoane asasinate în România, după 22 decembrie 1989.

M.A.M.: Domnule profesor, nu cumva dăm prea mare importanță rolului jucat de minoritarii etnici din România în ultimul sfert de veac?

C.L.: Nu domnule director, de altfel, încă din ziua de 22 decembrie 1989, la conducerea României au fost aduși minoritarii. Fără să-i înșirăm aici pe toți, este suficient să reamintim că primii doi președinți au fost etnici minoritari, Ion Ilici Iliescu (bunicul dinspre tată, Vasili Ivanovici, evreu din Rusia, iar mama țigancă), Emil Constantinescu (nume real Kazbich, evreu din Basarabia), să mai reamintim că cele mai antiromânești lichidări economice și înstrăinări, ca și decizii politice antiromânești le-au luat prim-miniștrii minoritari etnici, evreul Petre Roman (mama îi spunea „Piotr”, după cum simțea ea, evreică din Spania, iar tatăl se numea Ernst Neulander) și țiganul Adrian Năstase. Guvernatorul Isărescu (numele vechi de familie este Iser, evrei din Basarabia stabiliți la Drăgășani) a avut un rol decisiv în înstrăinarea unei mari părți din tezaurul de aur al României, în înstrăinarea băncilor românești (C.E.C. a fost salvat de Parlament, în ultimul moment și dintr-o neglijență a lui Isărescu, care nu se aștepta la blocarea vânzării C.E.C.-ului). După toate mizeriile pe care le-a săvârșit, a promovat un act normativ prin care este scutit de răspundere penală, ceea ce este o mizerie fără seamăn, pe de o parte, dar care exprimă conștiința acestor asasini economici că locul lor este în fundul pușcăriei, sau, după caz, în fața plutonului de execuție, pe de altă parte. Apoi, să nu-i uităm pe alții și alții dintre minoritarii etnici care au contribuit decisiv la lichidarea a tot ceea ce este românesc și la transformarea acestei țări într-o colonie jefuită „la sânge”, atât de baza materială, de resursele naturale, cât și de resursa umană. Astăzi, în punctele cheie, președinte, prim-ministru, directorii SRI și SIE, guvernatorul B.N.R. sunt tot minoritari etnici, „la vedere”, sau deghizați în români. Oricum, aceștia au demonstrat că nu sunt români nu numai de sânge, dar nici de simțiri, promovând sau acceptând promovarea de măsuri antiromânești de multiple feluri. Discursul lor, acțiunile lor, nu sunt cu nimic racordate la nucleul vital al națiunii române, preocupările lor fiind acelea ca nu cumva interesele străine din România să fie afectate, nu cumva ca România să calce pe urmele statelor care își apără interesele naționale reale (Polonia și Ungaria, în primul rând, dar și Grecia, Bulgaria, Cehia și Slovacia, în al doilea rând) etc.

Poate v-am surprins cu discursul meu radical, dar situația României euro-atlantice și a românismului este una excepțională, în sens negativ și într-o atare situație, discursul nu poate fi nici neutru, nici domol, nici indiferent. Eu nu sunt politician, nu sunt diplomat, nu sunt aservit puterii ticăloșite și de aceea vorbesc liber.

M.A.M.: În noile condiții create de ieșire a Marii Britanii din U.E., cum vedeți evoluțiile viitoare de pe continent?

C.L.: Uniunea Europeană este o organizație supranațională care are un caracter istoric, trecător. Eu nu mă aventurez în predicții privitoare la cât va mai dura U.E. Viitorologia nu este știință, după părerea mea, chiar dacă se bazează uneori pe analiza unor realități din trecut și din prezent, dovedite științific. Dan Voiculescu, fost ofițer la I.C.E. Dunărea a fostei Securități și fost director la „Crescent”, locuri de unde aveai acces la informații de primă mână, spune din pușcărie că pentru țările din fostul „bloc” sovietic termenul de prezență în U.E., gândit în 1989, se apropie de final. Oricum, cei care au prezentat integrarea europeană ca pe un „proces ireversibil” ne-au manipulat. Este cert că întregul proces al globalizării nu este altceva decât lupta S.U.A. și a unor aliați ai săi pentru dominație mondială, restrânsă tot mai mult în ultimul deceniu și jumătate. Lumea unipolară din vremea lui Gorbaciov și a lui Elțân, când S.U.A. rămăsese singura supraputere a luat sfârșit. Rusia alături de China, cu partenerii lor din Shanhai-5 și B.R.I.C.S. își întinde influența asupra unor părți tot mai întinse de pe Glob. Lumea a redevenit bipolară iar sfera de influență a S.U.A. se restrânge la teritoriile negociate la sfârșitul celui de al doilea război mondial. Acele înțelegeri sunt foarte trainice. Ele au fost încheiate pentru eternitate. De aceea, la Malta, în 2-3 decembrie 1989, președinții S.U.A. și U.R.S.S. nu au putut încheia decât un acord verbal, tratatele lor mai vechi interzicând modificarea înțelegerilor. Ei pot face alte înțelegeri, dar nu le pot modifica pe cele vechi. Pe pagina sa de Facebook președintele Putin a afirmat că înțelegerile sovieto-americano-britanice au fost foarte bine făcute, doar că la Moscova au fost doi trădători, sugerând că unul le-a stricat și altul a respectat stricăciunile, dar că Federația Rusă actuală nu mai vrea să recunoască ce au făcut trădătorii. Deci, lucrurile se complică…

Savanții sociologi și psihologi au arătat cu claritate că în era globală conștiința națională nu dispare. Deci, Homo europeus, homo mondialus sunt niște „făcături” de etapă din acest efort eșuat de globalizare integrală. De altfel, comuniștii leniniști și staliniști au inițiat și ei „internaționalismul proletar”, internaționaliștii sovietici acționând în aceeași direcție de dominație mondială, ca și judeo-americanii de astăzi. Comuniștii aspirau și ei la „omul nou”, tot un fel de homo europeus și la răspândirea puterii lor pe tot Globul.

M.A.M.: Vedeți o legătură între eforturile de globalizare și criza refugiaților și imigranților?

C.L.: Este clar că frâna principală în calea globalizării (dominației mondiale judeo-americane) ținta prioritară a distrugerii națiunilor este Europa, cea asupra căreia se exercită autoritatea judeo-americană în cea mai mare măsură. Chiar și această aducere a milioane de musulmani peste popoarele europene, cu forța, prin abuz, face parte tot din proiectul de distrugere a națiunilor europene, nucleele naționale și naționaliste fiind cele care salvează națiunile și etniile majoritare. Pe măsură ce Franța, învinsă total în al doilea război mondial, a fost refăcută de americani a fost dată pe mâini evreiești și iată că astăzi poporul francez a fost invadat de milioane de tot felul de negrii, galbeni, musulmani etc. al căror loc ar trebui să fie în țările lor, nu în Europa. Desigur situația aceasta este și un revers al unei medalii vechi: șase dintre statele vest europene au stăpânit imperii coloniale care acopereau cea mai mare parte din Globul pământesc. Sute de ani, colonialiștii europeni au jefuit coloniile, lăsându-le sărace și înapoiate, cu mici elite slugarnice și profitoare, cu ajutorul cărora au perpetuat transferul de prosperitate spre Europa. De aici sunt și decalajele. Unii au muncit să-și asigure cele necesare, iar alții au jefuit coloniile. Acum, aceștia, într-adevăr ar avea obligația morală să-i primească la ei pe cetățenii fostelor colonii pe care le-au jefuit și sărăcit.

Revenind la întrebarea dumneavoastră, eu sunt de acord cu Donald Trump care a spus că britanicii „și-au luat țara înapoi”. Cred că în viitor acest proces de destrămare a U.E. va continua și vor ieși și alte țări din Uniune. Problema recunoașterii largi a eșecului proiectului U.E. este doar o chestiune de timp. Din păcate, deocamdată nu văd decât mesaje unidirecționale la diriguitorii politici ai României și la propagandiștii regimului de la Bruxelles din România. Cea mai arogantă și evident nedemocratică, care arată adevărata față a lui Mugur Isărescu este declarația B.N.R. care își exprimă speranța că Parlamentul Marii Britanii va ignora referendum-ul! Din punct de vedere politic, din perspectiva acestui regim politic, declarația ar trebui să atragă destituirea imediată a lui Isărescu ca dușman al democrației. Cum să ignori voința unui popor? În fine, eu vorbesc teoretic, pentru că, practic, voința poporului român este manipulată și ignorată permanent, ceea ce Isărescu și știe și face.

Printre rânduri și din informațiile mele, constat că există o preocupare ca România să fie menținută în chingile care o fixează la cheremul corporațiilor internaționale care îi sug resursele naturale și umane, o mențin în sărăcie, exportă ilegal profitul, plătesc statului român un minim de taxe și impozite și obțin facilități maxime de la administrația României.

M.A.M.: Cum vedeți dumneavoastră ieșirea Marii Britanii din U.E. din perspectiva României?

C.L.: Nu cred că România va fi afectată în bine sau în rău de ieșirea Marii Britanii din U.E. Cât despre cetățenii români de acolo, nici ei nu vor fi afectați. Ei sunt fie specialiști de valoare, fie muncitori care se vând ieftin. O forță de muncă calificată și ieftină vrea oricine. La așa ceva nu renunță nimeni. Copii români minunați au plecat în Anglia. Nu se vor mai întoarce. Este o pierdere genetică colosală. Pleacă valorile și tinerii capabili și rămân să procreeze mediocrii și slabii. Aceasta este cea mai mare problemă a etniei române pe care opinia publică, mereu neatentă, nu o percepe la adevărata ei valoare. Ar fi bine ca mulți dintre tinerii de etnie română care se află în Marea Britanie, rămași fără burse de la guvernul britanic, să se întoarcă în România. Cred că este nevoie de urgență să se ia măsuri, chiar împotriva voinței Comisiei Europene, în favoarea încurajării cu măsuri importante a revenirii românilor de valoare în România, fie ei muncitori sau intelectuali. Dar guvernanții de la București, aserviți străinilor, poartă grija românilor plecați în lumea largă și îi neglijează grav pe cei rămași în țară, determinând continuarea exodului, sau încurajându-l direct, cum a făcut Băsescu care le-a spus să plece. Cât despre țiganii cerșetori și infractori, pe aceia, posibil și probabil, ni-i vor trimite nouă înapoi, ne vor certa pentru ei, cerându-ne să îi integrăm, cum a făcut Sarkozy când trimitea la București avioane întregi pline numai cu țigani. Ulterior, mulți dintre ei s-au întors în Franța unde spuneau că „sărăcia-i mai bogată”.

Pe de altă parte, România are alte probleme. Ea trebuie să aibă proiecte alternative de multiple feluri și nu prea are cine să le facă. Consilierii români și străini de la Cotroceni, SRI, SIE și de la guvern sunt aserviți unor forțe străine. România trebuie să se elibereze de stăpânirea străină și să ajungă să ia cea mai mare parte din decizii singură, în conformitate cu propriile interese. Are modele foarte bune, în primul rând vecinele noastre, Ungaria și Polonia, state-model în ceea ce privește promovarea intereselor naționale. Dar, desigur, minoritarii care conduc la București nu vor face treaba aceasta. Deci, ne rămâne să așteptăm sau să acționăm pentru vremuri mai bune, când românii vor decide ei, nu minoritarii sau români jidoviți.

M.A.M.: Domnule profesor, vă mulțumesc pentru amabilitatea cu care mi-ați răspuns și sper ca prin acest prim interviu să deschidem calea pentru dialoguri periodice, cu subiecte cât mai interesante pentru cititorii noștri.

                                                                  A consemnat Marius Albin MARINESCU

6 Comments

  1. Teodor GHIŢESCU

    Felicitari domnule profesor, pentru curajul dv. de a difuza informatii cat mai apropiate de realitatea obiectiva. Din pacate, dupa 1989, romanii sunt manipulati, in primul rand prin guvernare, apoi prin invatamantul superior, prin media si formatorii de opinie, intr-un mod inadmisibil. Hotia este prezentata drept „initiativa privata”, „cetatenia multipla” drept libertate de circulatie (a averilor), iar constitutia drept un model de democratie, desi este cea mai contradictorie, difuza, confuza, antidemocrata si antiromanesca din istoria tarii.

    • Liviu

      Decizia fiecăruia dintre noi contează în prezent pentru pregătirea unui viitor mai bun pentru generațiile de mîine ce ne vor conduce destinele țării.Fă ceva pentru țară nu aștepta să facă ea ceva pentru tine!

  2. NU MAI CONTEAZĂ CE AU FOST SAU CE SUNT,ESTE IMPORTANTA BUNA CREDINȚĂ PENTRU URGISITUL POPOR ROMÂN ȘI ROMANIA….MĂCAR DE NE-AR FI MAI BINE!

  3. Rusu Radu

    Aşa-zisa Uniune Europeană este pe cale de dezagregare deoarece „liantul” care trebui să-i asigure coeziunea – religia creştină -, şi-a pierdut „puterea de aderenţă”. Religia creştină, ca mai toate religiile de altfel, este moartă, formală, lipsită de forţă. Singurii care se mai raliază la o religie sau alta – „credincioşii din obişnuinţă”, „fanaticii religioşi” -, fie ajung martiri, fie ajung terorişti. Nici alternativa la creştinism, pregătită în „laboratoarele” iudeo-masoneriei – aşa-zisa „religie universală” -, nu va prinde la mase; chit că se va încerca impunerea ei.

    Apa Vie a Adevărului netulburat nu mai este de găsit la nici una din religiile actuale.

    Uniunea Europeană nu este altceva decît o construcţie – provizorie / tranzitorie – menită să asigure trecerea de la „democraţie” la „totalitarism”. Se doreşte edificarea Statului Totalitar global; şi nicidecum a Statului Civil(izat) global. Uniunea Europeană este doar un Lagăr de Concentrare (Konzentrationslager). Succesoarea ei va fi Lagărul de Exterminare (Vernichtungslager). Spre asta se tinde. Spre „Casa cu gratii” ne îndreptăm. Că o vor asigura legionarii, cei din Pravîi Sektor, cei din Zorile Aurii, din Jobbik, neo-naziştii, sau alţi membri ai mişcărilor „ultra-naţionaliste”, puţin importă. Europa, întreaga lume, va ajunge o imensă Temniţă. Finalitatea unei religii moarte este moartea tuturor adepţilor ei; moartea urmată de uciderea gardienilor şi călăilor care i-au avut „în custodie protectoare” (Schutzhaft) pe adepţi. Ideea este ca, la final, pe planetă, să nu rămînă în viaţă mai mult de o jumătate de miliard de fiinţe umane.

    Ceea ce domnul profesor a omis să precizeze – probabil, din neştiinţă -, este că actuala Uniune Europeană constituie opera unor nazişti.

    Daniel J. Beddowes şi Flavio Cipollini au publicat, în anul 2014, cartea intitulată „Uniunea Europeană: Adevărul despre al Patrulea Reich. Cum a câştigat Hitler al Doilea Război Mondial”. În această carte, autorii ei susţin că Germania a ieşit învingătoare din cea de a doua conflagraţie mondială; că Germania este, de facto, marea beneficiară a creării Uniunii Europene; şi că expresia „Statele Unite ale Europei” i-a aparţinut LUI HITLER şi regimului nazist. „Nu este o coincidenţă că aproape fiecare ţară din Uniunea Europeană devine mai săracă, în timp ce Germania continuă să fie din ce în ce mai bogată”, scriu Beddowes şi Cipollini. În sprijinul acestor afirmaţii, autorii vin cu următoarele argumente: limba lui Hitler este cea mai folosită în interiorul Uniunii Europene – inclusiv în Elveţia -, iar Germania este ţara cu cea mai puternică economie din UE, fiind pe locul 4 în lume la acest capitol, după SUA, China şi Japonia.

    „Am putea să credem că am cîştigat al Doilea Război Mondial; dar l-am pierdut. Nu este nici o surpriză că trăim în cel de-al Patrulea Reich. Cu bună ştiinţă, sau fără, cei care susţin şi apără Uniunea Europeană, sprijină, de fapt, moştenirea nazistă”, sînt de părere Beddowes şi Cipollini.

    Potrivit autorilor mai sus citaţi, Viviane Reding, fostul vicepreşedinte al Comisiei Europene, a transpus în realitate ideea lui Adolf Hitler atunci cînd a cerut, pe 17 februarie 2015, ca „UE să devină Statele Unite ale Europei”.

    Daniel J. Beddowes şi Flavio Cipollini nu sînt primii care susţin că visul Führer-ului s-a împlinit în Uniunea Europeană. În 1990, ministrul britanic Nicholas Ridley a afirmat că „Uniunea Monetară şi Economică” a Europei a fost „o rachetă germană menită să preia controlul asupra întregii Europe” şi că renunţarea la suveranitatea britanică, în favoarea UE, a fost la fel de nocivă ca şi o predare în faţa lui Adolf Hitler.

    Rodney Atkinson, fostul consilier al Guvernului britanic, a afirmat mai demult acelaşi lucru, pe care Beddowes şi Cipollini îl susţin în cartea lor, că Adolf Hitler a cîştigat cel de al Doilea Război Mondial. „Uniunea Europeană a fost fondată şi condusă, DE LA ÎNCEPUT, de foşti nazişti şi fascişti”, declara Atkinson, acelaşi politician care l-a comparat pe Mandela cu Adolf Hitler, potrivit The Guardian.

    Deşi îi admir iniţiativa domnului profesor Corvin Lupu, îl invit să se documenteze temeinic înainte de a mai face „dezvăluiri”. De asemenea, îl rog să nu ne mai dea exemple de ţări vecine (şi ne-prietene) devenite „modele” în materie de apărare a drepturilor cetăţenilor lor. Aparentul „naţionalism”, „patriotismul” care îi animă, chipurile, pe liderii lor – cu toţii, slugi obediente ale Ocultei -, conduce, în final, către acelaşi Stat Totalitar. Are vreo importanţă dacă eşti mînat cu biciul, sau dacă ţi se pune un morcov în faţă, cînd te aşteaptă înrobirea (osînda) veşnică? Dacă europenii nu acceptă „tutela benevolă” a liderilor UE, dacă vor „ieşirea din Uniune”, dacă asimilează „îndemnurile” UE cu tirania şi amestecul în treburile interne, atunci, deoarece NU se acceptă nici o împotrivire, nici o abatere de la Planul de Înrobire, de la Soluţia Definitivă, europenii din fiecare ţară vor sfîrşi prin a accepta „directivele” – impuse de la Centrul Ocult de Putere -, cu bîta, pumnul, şi bocancul, de către arhitecţii locali ai Statului Totalitar.

    În condiţiile în care ţara noastră este condusă de un etnic german, Klaus Werner Johannis, fost preşedinte de organizaţie succesoare a Grupului Etnic German – „reprezentanţă” a SS-ului în România -, în condiţiile în care a fost numit în funcţia de director al S.R.I. tot un etnic german, Herr Eduard Hellvig, în condiţiile în care l-am acceptat ca ambasador al Statelor Înnebunite ale Americii pe etnicul german Hans Klemm, în condiţiile în care avem o Mişcare Legionară reactivată, putem afirma că România a devenit un fel de „ţară pilot” în materie de NAZIFICARE. Şi nu orice fel de nazism, ci varietatea cea mai dăunătoare: nazismul sionist. (A se vedea „spectacolul vrăjitoresc” pe care l-a dat Klaus Johannis la Templul Coral, în anul 2015, cu chipa pe creştet…)

    Succesoarea U.E. va fi un Stat multi-naţional compus dintr-o minoritate de profitori, şi o majoritate de ROBI. Profitorii nu sînt doar infractori şantajabili, ori psihopaţi, ori vicioşi, ori corupţi de Puterea absolută! Din rîndurile Stăpînilor fac parte oameni extrem de bine informaţi, culţi, spiritualizaţi, educaţi, excelenţi profesionişti, cu o voinţă de fier. Oameni care cunosc „adevărul adevărat” despre Trecut; despre „istoria secretă”. Şi asta, deoarece străbunii lor – din societăţile secrete – AU CREAT istoria. Aşa cum de altfel însuşi domnul profesor a subliniat în intervenţiile domniei sale.

    Or, cînd ştii că deţii Averea şi Puterea, cînd eşti situat deasupra legilor pămînteşti, cînd beneficiezi de „impunitate perpetuă”, cînd poţi dispune, după bunul plac, de viaţa oricărui pămîntean, cînd ai autoritate deplină asupra tuturor conducătorilor de state şi de instituţii, cînd ştii că eşti superior „viermilor pămîntului”, în toate privinţele, DE CE ar trebui să-ţi pese de soarta popoarelor?? Cine îţi poate cere socoteală pentru faptele tale?! Dumnezeu e departe. Şi continuă, parcă, să se îndepărteze de omenire; de vreme ce EL a îngăduit, „cu mîneci largi”, de mii de ani, toate ororile şi toate ordaliile prin care au trecut pămîntenii. Oculţii sînt Dumnezeul gloatei!

    Oculţii, spre deosebire de creştini – care continuă să creadă, în mod tragic, că „Adevărul [religiei] îi va face liberi” -, au ajuns la o altă concluzie: AURUL te face liber. BANUL îţi permite să scapi de suferinţă. AVEREA te eliberează de chinuri. Pentru cei sărmani (săraci), doar „munca” îi va elibera („Arbeit macht frei”). Vor intra pe poarta lagărului şi vor ieşi pe coşul crematoriului…

    Întrucît „Banul e ochiul Diavolului”, reiese că „Mîntuitorul” Stăpînilor din Umbră este Antihristul. Să sperăm că toţi creştinii veritabili, care vor rezista „pînă la sfîrşit” – pînă la profeţitul sfîrşit al vremurilor” -, în cele din urmă vor fi salvaţi de apariţia îndelung aşteptatului Fiu al Omului. Altfel, în preconizatul Stat Totalitar Global, va fi veşnic valabil, pentru deţinuţii din Lagăr (pentru Häftlinge), dictonul „Lasciate OGNI speranza, voi ch’entrate!”. În definitv, oare există vreun pămîntean care să nu fi păcătuit? Păcatele se ispăşesc în Temniţă. În închisoarea globală. Acolo, în infernul penitenciar, doar banii reuşesc să-ţi facă viaţa mai uşoară.-

  4. Oliviu Tocaciu-Transilvanius, advocat pensionar, Romania, Județul Sibiu, Comuna Bazna, nr.36,

    UNIUNEA EUROPEANĂ – DEMOCRAȚIE SAU DICTATURĂ?

    În orașele-state grecești (πόλις [pólis]) care au adoptat forma de guvernământ a democrației, puterea aparținea poporului, demos, dar în componența poporului nu intrau decât cetățenii (oamenii liberi: aristocrații, preoții, militarii, meșteșugarii, negustorii, agricultorii mici proprietari de terenuri ș.a.), în schimb sclavii (care ajunseseră să constituie chiar și până la o treime din populația unora dintre polisurile-state) și metecii (străinii), precum și oamenii liberi proveniți din sclavii eliberați (și care erau asimilați metecilor) nu puteau deveni cetățeni decât în mod cu totul și cu totul excepțional și nu aveau drepturi politice. Deci, la grecii antici, poporul nu se confunda cu întreaga populație a orașului-stat și nici cu majoritatea acesteia.
    Însă, în așa-zisele democrații actuale ale lumii, pornindu-se de la confuzia populație = popor, se afirmă că forma de guvernământ a statelor respective ar fi democrația și că într-o democrație toată puterea aparține poporului.
    La o analiză atentă însă, situația din respectivele state nu este așa cum ne este ea prezentată de cei care au tot interesul s-o facă și să ne arunce nouă praf în ochii orbilor, cum se zice, ci, în realitate, există doar clamarea unei aparențe, a unei iluzorii puteri a întregului popor. Deci avem de a face nu cu o „democrație”, ci – în nemuritoarea exprimare a marelui nostru dramaturg I.L.Caragiale – cu o „curat-murdară” șarlatanie politică menită a astupa și a întuneca ochii și mințile alegătorilor și de a ține în frâu populația, amăgind-o că ea singură și-ar fi ales reprezentanții și că tot ea și-ar exercita prin aleși puterea suverană.
    Dar voi lăsa pe mai încolo și pentru altă dată expunerea motivelor pe care le am în vedere și care, în opinia mea, mă îndreptățesc să afirm că așa-zisa democrație n-a existat și nu există în statele respective.
    Deocamdată, pentru a da răspuns la dilema cu care am intitulat acest articol și care face obiectul lui, să acceptăm ipotetic realitatea existenței democrației ca formă de guvernământ a unei majorității a statelor actuale.
    Esențial pentru democrație, ca formă de guvernământ a statelor capitaliste așa-zis democratice (celelalte tipuri de stat neintrând în discuție), este să fie adoptat, statuat și observat principiul „separației și echilibrului puterilor în stat” între cele trei puteri tradițional consacrate ale guvernământului (orânduirii, ocârmuirii) – puterea legislativă (parlamentul), puterea judecătorească (justiția) și puterea executivă (guvernul și administrația) –, principiu formulat și folosit pentru prima oară în strălucita lucrare teoretică „De l’esprit des lois”, 1748, a marelui gânditor politic iluminist francez Charles-Louis de Secondat, Baron de La Brède et de Montesquieu. Acesta, în lupta sa împotriva statului monarhic absolutist, a denumit și a elaborat teoretic „separația puterilor în stat”, acest principiu fiind consacrat știinific ulterior și devenind quasi-universal baza statului constituțional modern.
    Prin separarea sau separația puterilor în stat, adică prin separata transmitere constituțională a funcțiilor statale către parlament, guvern, administrație, precum și către judecători independenți, puterea statală este ținută în echilibru, stabilindu-se nu numai competența și atribuțiile fiecăreia dintre cele trei puteri, dar și mecanismul de mentenanță a echilibrului prin instituirea constituțională a unor posibilități reciproce de control și de verificare, precum și prin instituirea constituțională a instrumentelor și a procedurilor de echilibrare, spre a se preîntâmpina sau a se înlătura abuzul de putere, în scopul de a-i apăra astfel pe cetățeni de eventualele acțiuni samavolnice ale monarhului, președintelui, magistraților, guvernanților, demnitarilor și ale altor funcționari ai statului, sau spre a se preîntâmpina sau a se înlătura chiar uzurparea democrației și glisarea ei în dictatură.
    După aceste – nu tocmai scurte – preliminarii introductive, să vedem, dară, cum stau lucrurile cu UNIUNEA EUROPEANĂ și dacă, pe bună dreptate și într-adevăr, este ea și poate să fie denumită ca fiind o autentică democrație sau o așa-zisă democrație modernă de tip occidental, ori, dimpotrivă, ea este o dictatură, o plutocrație a cartelurilor industriale, comerciale și bancare și a elitelor „aristocratice” din umbră care le conduc pe acestea .
    UNIUNEA EUROPEANĂ, cu sediul la Bruxelles, încearcă să ni se prezinte nouă, europenilor – în special -, cât și lumii întregi – în general – că ar fi fiind un fel de structură statală federativă cârmuită de o democraţie parlamentară și să ne convingă că, în cadrul respectivei democrații, rolul primordial și decisiv i-ar reveni Parlamentului U.E.
    Însă, în realitate, lucrurile nu stau așa cu această structură satală hibridă numită actualmente UNIUNEA EUROPEANĂ și care speră ca în viitor să se cheme STATELE UNITE ALE EUROPEI. Spun aceasta nu doar pentru simplul fapt (desigur, nedeterminant, dar având totuși un anumit efect placebo de încărcătură emoțională) că U.E. încă nu s-a sinchisit să le emită tuturor cetățenilor statelor sale membre cărți de identitate care să le ateste și așa-zisa lor cetățenie europeană (în care unii, mai nărozi, chiar cred déjà și încă și-o mai și afirmă prioritar, în detrimentul cetățeniei lor naționale), ci, mai întâi de toate, deoarece COMISIA U.E., cu președintele și comisarii săi, care nu este aleasă – propriu-zis -, fiind mai mult negociată și numită decât aleasă, EA, COMISIA UNIUNII EUROPEANE ESTE ACEEA CARE, DE FACTO, DEȚINE TOATĂ PUTEREA, IAR NICIDECUM PARLAMENTUL EUROPEAN !
    Comisia U.E. deține în mod exclusiv competența elaborării proiectelor de legi și de alte acte normative – pe care Parlamentul U.E. (care nu are sub nicio formă și în niciun fel nici cea mai mică inițiativă legislativă!) le adoptă ca pe bandă rulantă și cu aceeași indiferență și suficiență cu care acționează și Parlamentele Trădărilor Naționale din majoritatea țărilor membre ale U.E.!
    Și tot COMISIEI U.E. și armatei sale de birocrați profesioniști și de carieră – peste 50.000 ! – (plătiți cu salarii grase din contribuțiile la bugetul U.E. ale statelor europene membre achitate din impozitele și taxele plătite de către toți contribuabilii din aceste state) îi aparține și puterea de a emite deciziile executive, de punere în aplicare a respectivelor legi.
    Iar judecătorii C.E.D.O. – Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care pronunță hotărîri de caz obligatorii pentru jurisdicțiile naționale ale statelor membre – nu mișcă în front față de COMISIA EUROPEANĂ și le cântă în strună președintelui și comisarilor acesteia (care nu sunt aleși uninominal – prin vot direct, universal și secret – de către cetățenii statelor europene membre), căci în mâinile lor se află pâinea și cuțitul și de ei depind numirea și menținerea lor în funcție, salariile, diversele indemnizații și pensiile lor de zeci de ori mai mari decât oricare salariu mediu sau pensie medie din fiecare stat European membru.
    Vedeți dumneavoastră, așadar, la organizarea și funcționarea pretinsului stat federativ în devenire U.E., ca fiind statuat și aplicându-se principiul separației și echibrului puterilor în stat, principiu esențial pentru existența și implementarea democrației? Cu părere de rău, ca jurist o spun, eu unul nu-l văd nici în ruptul capului! Și sunt sigur și că nici nu poate fi văzut de cineva cu rațiunea întreagă și de bună credință!
    CONCLUZIE:
    Prin chiar statutul său de organizare și funcționare, prin așa-zisa sa Constituție, UNIUNEA EUROPEANĂ nu este încă nici stat federativ, nici clădită pe principiul separației și echibrului puterilor în stat, nici pe celelalte principii fundamentale ale democraţiei și nici nu acționează conform acestora, ci contrar lor.
    PRIN DEFINIŢIE, DECI, UNIUNEA EUROPEANĂ NU ESTE ACTUALMENTE O DEMOCRAȚIE PARLAMENTARĂ.
    PER A CONTRARIO, UNIUNEA EUROPEANĂ ESTE O DICTATURĂ!
    UNIUNEA EUROPEANĂ ESTE O PLUTOCRAȚIE, ADICĂ EXERCITAREA PUTERII MAI MARILOR BOGĂTAȘI AI LUMII EFECTUATA PRIN CARTELURILE INDUSTRIALE, COMERCIALE ȘI BANCARE, ÎN PRMUL RÂND PRIN CARTELUL PETROLULUI ŞI MEDICAMENTELOR ȘI PRIN CORPORAȚIILE MULTINAȚIONALE SUCCESOARE ALE I.G.FARBEN INDUSTRIE, CARE CONTINUĂ SĂ CONTROLEZE EUROPA, CÂT ȘI PRIN ELITA „ARISTOCRATICĂ” GLOBALĂ DIN UMBRĂ, CARE LE CONDUCE PE TOATE ACESTEA !

    Oliviu Tocaciu-Transilvanius,
    Advocat pensionar,
    Comuna Bazna, nr.36, Județul Sibiu
    18 septembrie 2015

    • Ioan

      Buna ziua stimate domnule Oliviu Tocaciu,
      Am citit materialul dvs care mi-a placut foarte mult si care ar putea figura la loc de cinste in manualul de istorie pentru a intelege si tinerii din ziua de astazi(daca vor avea rabadare sa-l parcurga) contextul international in care santem obligati sa ne „miscam”.Va felicit pentru analiza facuta si va doresc numai bine.
      Cu deosebita consideratie,
      Dr Ioan Petrescu,Botosani

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*