Coruptie

Protipendada sibiana, cutremurata de arestari, cu gandul la „principiul dominoului”

<p>Cele două arestări succesive ale prim-procurorului Parchetului de pe  lângă Judecătoria Sibiu, Florin Apostu, împreună cu un ofiţer de la  S.R.I., au avut efectul unui tsunami în cercurile selecte din Sibiu. La  fel s-a resimţit şi în mass-media naţională, unde, până la momentul  zdrăngănitului de cătuşe, oraşul „premierului" Iohannis era prezentat ca  un paradis al României, „burg" al armoniei şi bunăstării. Realitatea,  nu aceea televizată pe postul de televiziune mogulo-eolian, este însă cu  totul alta. Aşa cum imaginea primarului a fost trucată printr-o lungă  campanie mediatică, la fel şi oraşul a fost ridicat în slăvi total  nejustificat. Este o discrepanţă uriaşă între imaginea plăsmuită prin  mass-media şi realitatea concretă! Doar sibienii realişti, nu cei  îmbrobodiţi cu focuri de artificii şi spectacole gratuite în Piaţa Mare,  pot confirma că fondurile mari alocate cu prilejul „capitalei  culturale  a Europei" s-au cam dus pe apa sâmbetei şi în buzunarele  organizatorilor. Aeroportul „internaţional" a devenit nesigur prin  alunecarea capătului pistei de aterizare, cu sistemul de balizaj cu tot,  tencuiala de pe casele din centru a început să cadă la doar trei ani de  la „restaurare", la fel şi pavajul de pe Corso s-a distrus, bolovanii  aduşi, chipurile, din China au ieşit din caldarâm în Piaţa Gării, deşi  lucrările au fost executate cu „o serioasă firmă germană" - aiurea! - şi  exemplele ar putea continua. Dar, cum lucrările făcute în pripă, însă  pe bani mulţi, îşi arată acum cusururile, la fel şi imoralitatea  falselor elite sibiene iese zilele acestea la suprafaţă, ca untdelemnul.

În 21 octombrie, când au fost reţinuţi prima oară Florin Apostu şi ofiţerul S.R.I. Tiberiu Popescu, învinuiţi fiind de acte de corupţie, cei doi nu au fost singurii din Sibiu „săltaţi” cu poliţişti mascaţi . De atunci şi până în prezent, peste 200 (!!!) de persoane din high-life-ul sibian au făcut naveta Sibiu – Alba Iulia, la sediul teritorial al D.N.A.-ului, pentru audieri. Unii în calitate de învinuiţi, alţii ca martori. Mai mult ca sigur că nu Florin Apostu este „ţinta” finală a D.N.A.-ului, ci sunt vizate persoane mult mai importante şi mult mai implicate în acte de corupţie.

 

Cin’ să fie, cin’ să fie,
oare chiar nea Ilie?

Reţinerea prim-procurorului Florin Apostu, o veritabilă „bombă” de presă, nu a avut efectul scontat în urbea de pe Cibin. Mass-media sibiană a tăcut chitic sau s-a mărginit la publicarea comunicatelor oficiale. Explicaţia pentru acest non-combat este simplă: majoritatea presei sibiene, „obiective” şi mustind de „deontologie”, se află chiar în mâinile unora dintre învinuiţi. Un astfel de patron de presă este Ilie Carabulea, proprietarul ziarului „Tribuna” şi cel mai bogat om din Sibiu, un fel de Sorin Ovidiu Vântu local. De fapt cei doi se cunosc foarte bine, deoarece Banca Comercială Carpatica, unde Carabulea este acţionar principal, a fost iniţiată cu banii fraierilor F.N.I., iar miliardele scoase de acelaşi Carabulea, după sistarea plăţilor pentru deponenţi, au fost doar un mezelic pe lângă grosul bănetului scos anterior şi pus la fundamentul cacofoniei financiare numită Banca Carpatica.

La doua zile după prima arestare a lui Florin Apostu, în 23 octombrie, cotidianul „Tribuna” a publicat un soi de pamflet cu titlul „Arest TV şi-a deschis staţie şi la Sibiu” prin care se încerca disculparea  prim-procurorului şi minimalizarea valorii mitelor primite de acesta, printr-o comparaţie forţată cu „caltaboşii lui Remeş”. Cum de la un cârnat la o maşină „Audi” A8 este cale lungă, penibilul articol a fost iscălit cu un pseudonim, autorul real nedorind să-şi asume un material de presă atât de penibil. După decizia luată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, miercuri, 27 octombrie, de arestare preventivă pentru 29 de zile a fostului prim-procuror sibian, ediţia on-line a aceluiaşi ziar „Tribuna” era năpădită de comunicate de la firmele implicate în contractul de leasing pentru autoturismul folosit de Apostu. Trebuia, musai, să reiasă că firma „Atlassib Leasing IFN” S.A. nu-i mai aparţine Ilie Carabulea. Pasarea firmelor aflate în impas către alte persoane a devenit o practică des uzitată de magnatul sibian. Bunăoară, „Păltiniș Leasing”, care a acumulat datorii enorme la statul român, a fost „vândută” unei persoane fără avere, practic cu statut de „boschetar” şi aflată în imposibilitatea de a fi executată financiar. Această perdea de fum cu proprietarul firmei de leasing nu are absolut nici o relevanţă în contextul întregii tărăşenii, deoarece nu prezintă interes cine a cumpărat iniţial autoturismul, ci cel care foloseşte maşina şi plătitorul ratelor. Ori, luxosul „Audi” era folosit de prim-procurorul Florin Apostu şi ratele erau achitate conştiincios, aşa cum se susţine până şi în comunicatele fumigene, de către S.C. „Intermedia” SRL din Sibiu, firmă de publicitate în care Ilie Carabulea se regăseşte printre asociaţi! Această firmă, administrată de Bicher Cristian (vicepreşedinte P.D.-L. şi sponsor al echipei de baschet C.S.U. Atlassib Sibiu), este agreată de Primăria Sibiu, cu care a semnat mai multe contracte de asociere în participaţiune pentru instalarea de panouri publicitare. Florin Apostu a fost o vedetă a echipei de baschet sibiene, acesta contribuind decisiv la promovarea echipei în prima divizie naţională, în anul 1977. Nu lipsea de la nici un meci susţinut acasă de CSU Atlassib, la care asista în calitate de spectator. Nu există nici un dubiu , dacă ar fi să judecăm doar după pasiunea pentru baschet, că existau întâlniri între Apostu, Carabulea şi Bicher. Probabil că şi la birou, domnul prim-procuror mai arunca, nostalgic, la coş, dar… coşul era de hârtii, iar probele din diverse dosare erau pe post de minge.

Este interesant că jurnaliştii din presa centrală nu au sesizat faptul că autoturismul controversat, deşi aflat şi acum în leasing, proprietar fiind „Atlassib Leasing IFN” S.A., firmă de care Ilie Carabulea, prin portavocele sale, se disociază cu vehemenţă, are numere de înmatriculare personalizate cu iniţialele instituţiei în cadrul căreia activa Florin Apostu în calitate de prim-procuror: SB 05 MPR (foto 1), adică abrevierea de la Ministerul Public (din) România.

Totuşi, contrar unora care se dau mari cunoscători în toate cele, noi considerăm că nu Ilie Carabulea este persoana importantă, acel „capo di tutti capi” al corupţiei sibiene, la care se va ajunge în final. Aşa că… cin’ să fie, cin’ să fie?… nu credem că-i nea Ilie.

 

Marcel Rusu, preşedintele Tribunalului Sibiu, o altă
„rotiţă” din angrenajul corupţiei… „pentru ca treaba să meargă ceas”

 

Anual, un trio sibian, cu o puternică încărcătură juridico-administrativă, făcea excursii în Germania. „Cei trei muschetari” erau, în ordinea importanţei: Klaus Werner Iohannis (primarul Sibiului, propus ca premier de liberalul Crin Antonescu), Marcel Ioan Rusu (preşedintele Tribunalului Sibiu, candidat la Consiliul Superior al Magistraturii) şi Florin Nicuşor Apostu (prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, propus pentru arest preventiv şi candidat ca inculpat într-un proces penal). Aparent şi oficial, excursia avea ca scopuri relaxarea şi cumpărăturile. Neoficial, aceste excursii semănau mai degrabă a deplasări în „interes de serviciu” pentru instructaj. Cine erau „instructorii” şi ce interese erau vizate? Lăsăm deducţiile la latitudinea imaginaţiei fiecăruia.  Unde era S.R.I.-ul, care trebuie să se ocupe cu astfel de acţiuni care puteau afecta interesul naţional, mai ales că cei trei excursionişti erau implicaţi în retrocedări dubioase de imobile către cetăţeni germani, acestea aducând prejudicii directe avuţiei statului român? Păi, unde să fie, la trafic de influenţă prin colonelul Tiberiu Narcis Popescu, prieten bun şi coleg de coţcării cu Florin Apostu, alături de care se şi află acum în arestul I.P.J. Alba!

Marcel Rusu şi Florin Apostu mai au în comun, în afară de relaţia privilegiată cu tartorul Sibiului, Klaus Iohannis şi autoturismele „Audi” pe care le conduc cei doi magistraţi – ciudată înclinaţia spre aceeaşi marcă de maşină a şefilor magistraturii sibiene – şi reţeaua de relaţii printre oamenii de afaceri din oraş. Comparând declaraţiile de avere ale preşedintelui Tribunalului Sibiu din anii 2005 şi 2009, observăm nu doar obsesia acestuia pentru autoturismele marca „Audi” A4, dar şi faptul că a schimbat acelaşi tip de autoturism, fabricat în anul 2003, cu altul nou, din 2007. Pe cel vechi l-a vândut, în anul 2008, firmei „Atlas Motors” S.R.L. cu suma de 17.500 de euro. Firma care a cumpărat o maşină veche de 5 ani, cu suma supraevaluată de 17.500 de euro, are sediul pe strada Autogării din Sibiu, la nr. 1, unde se găsesc o sumedenie de alte societăţi comerciale controlate de Ilie Carabulea, chiar dacă din unele s-a retras doar scriptic. Faptul că firma „Atlas Motors” are ca obiect principal „activităţi de închiriere si leasing cu autoturisme şi autovehicule rutiere uşoare” nu o împiedică să aibă şi activităţi de carmangerie. Aceste două activităţi, corelate cu chiar numele „Atlas”, un derivat  din denumirea imperiului „Atlassib”, plus adresa, duc fără tăgadă la numele Ilie Carabulea, pe care unii nici măcar nu îndrăznesc să-l murmure de frica piticului războinic.

Doar procurorii D.N.A.-ului pot să elucideze jongleriile domnului Rusu cu autoturismele marca „Audi” A4, precum şi modul de achiziţionare al acestora. S-ar putea să aibă surpriza să descopere că sunt mai multe coincidenţe raportate la autoturismele fostului prim-procuror şi încă actualul preşedinte al tribunalului Sibiu, nu doar marca maşinilor! Parcurgând, în continuare, declaraţia de avere a judecătorului Marcel Ioan Rusu, completată în 5 mai 2009, ajungem la locuinţe. Acesta a cumpărat trei apartamente în Sibiu, în anii 1991, 1996, 2008 şi a construit o cabană la Avrig, în anul 2007. În declaraţia de avere nu apare casa pe care Rusu a construit-o pe strada Someşului (foto 2), în spatele imobilului care găzduieşte biroul de relaţii cu publicul al firmei E.ON Gaz şi al uneia dintre casele prietenului său Klaus Iohannis (str. Someşului, nr. 13). Tot procurorii D.N.A.-ului  ar putea să-l întrebe pe domnul preşedinte de Tribunal dacă posedă facturi pentru materialele cu care s-a construit imobilul şi pentru executarea lucrărilor de construcţie. S-ar putea să aibă, dar s-ar putea să nu aibă… Pentru renovarea casei părinteşti de pe strada Progresului, numărul 16 (foto 3), sigur nu posedă astfel de facturi! Acolo lucrările au fost executate gratis în perioada 1999 – 2000 cu o echipă de 6 – 8 muncitori maramureşeni ai omului de afaceri Emilian Pătru. Chiar dacă acesta din urmă a decedat în ianuarie anul acesta – Dumnezeu să-l odihnească! – există martori care cunosc faptul că reînnoirea casei de pe Progresului a fost o mită mascată oferită judecătorului Marcel Rusu. Cât despre terenul pe care s-a construit imobilul de pe Someşului, ne întrebăm dacă acesta nu provine de la escrocul, specialist în mânării imobiliare, Herzog Savu, pe numele său adevărat Oprişor Savu, care şi-a schimbat cetăţenia, numele şi religia, dându-se acum neamţ. Acest Oprişor sau Herzog, cum îi place lui să se numească, a făcut un schimb de terenuri total neavantajos pentru primăria condusă de Iohannis, în primul mandat al acestuia, primind la schimb mai multe terenuri pe străzile Morilor, Malului, Dealului şi… Someşului. Oprişor, fost ofiţer al Ministerului de Interne, pe vremea comuniştilor, este actualmente avocat pentru că s-a născut „cu trei mânuţe”, vorba amicului Florin Chilian, aşa că-i normal să aibă tangenţă, fie aceasta şi doar pur profesională, cu Marcel Rusu.

La capitolul „conturi şi depozite bancare”, domnul preşedinte Marcel Rusu a declarat, în anul 2009, două conturi în moneda europeană (16.995 şi respectiv 1.743 euro) şi un depozit de 38.000 lei. Din spaţiile închiriate a avut un venit, în anul anterior, de 21.600 lei, iar din salariu: 164.521 lei. Sume frumuşele a adunat din îndeletnicirile sale „pedagogice”, acesta acumulând următoarele sume pentru ore la catedră, în calitate de profesor universitar doctor: 57.575 (Universitatea „Lucian Blaga” – fostul rector penal Dumitru Ciocoi Pop, dar şi actualul, Constantin Oprean, la fel de penal, au oferit sinecuri judecătorilor, procurorilor şi poliţiştilor ca să fie scoşi permanent albi-dalbi în multele lor dosare penale), 8.152  lei (Universitatea „Alma Mater”), 398 lei (C.E.C.C.A.R.  Sibiu – Corpul Experţilor Contabili şi Contabili Autorizaţi din România) şi 6.145 lei (Centrul Regional de Formare Continuă pentru Administraţia Publică Locală Sibiu). Ultima instituţie de învăţământ este condusă de directorul „doctor” – probabil ginecolog, directoarea economică a Primăriei Sibiu, Viorica Bândescu, ştie mai multe în acest sens – Mihai Baltador, altul căruia îi este ruşine, la fel ca şi lui Oprişor – Herzog că este român. Fiul lui Baltador a fost implicat, recent, într-o escrocherie imobiliară care a răbufnit şi în presa locală, cu toate că aceasta este obedientă clanurilor care conduc Sibiul. Bineînţeles că legătura parentală a fost trecută sub tăcere! Anul acesta, doar de la Universitatea „Lucian Blaga”, profesorul Rusu Marcel Ion a încasat lunar suma de 14.795 lei/luna (!!!), conform ziarului „Monitorul de Sibiu”. Revenind la declaraţia de venit de anul trecut, alături de veniturile provenite din învăţământ este trecută şi ARACIS (Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior) fără a avea alături şi suma încasată de către Marcel Rusu de la agenţia respectivă. Nici măcar nu are importanţă suma, dar noi îl vedem pe preşedintele Tribunalului Sibiu, Rusu Marcel Ioan, incompatibil cu această poziţie din cadrul ARACIS (membru în Comisia de Experţi Permanenţi), deoarece dânsul ocupă o funcţie de demnitate publică, ori legea nu permite o astfel de alăturare. A.N.I. (Agenţia Naţională de Integritate)nu a văzut  şi ea ceea ce vedem noi?

Recent, domnul Marcel Ioan Rusu a candidat pentru un post în Consiliul Superior al Magistraturii, dar, din păcate pentru el şi din fericire pentru justiţia română, a obţinut doar  43 de voturi din partea tribunalelor, clasându-se pe penultimul loc în clasamentul preferinţelor colegilor săi din teritoriu. Ce i se poate reproşa acestui magistrat? Multe, dar toate acestea se pot sintetiza într-o frază: tot ceea ce au jefuit „rechinii” locali (întreprinderi prospere falimentate deliberat şi vândute la fier vechi, terenuri agricole sau situate în intravilan, imobile valoroase), victimă fiind statul român, adică noi toţi, justiţia sibiană, în frunte cu bravul Marcel Rusu, a legalizat! Mai mult, plângerile penale împotriva devalizatorilor erau mătrăşite de unii ca fostul prim-procuror Apostu, iar dacă totuşi ajungeau în instanţă le „rezolva” Marcelică cel fără frică direct sau prin marionetele sale. Debandada care domneşte în palatul de Justiţie din Sibiu este efectul traficului de influenţă şi a faptului că unii judecători speculează îndeplinirea „rugăminţilor” lui Rusu în diverse procese şi deraiază de la codul etic al profesiei de magistrat, fiindcă ştiu că şeful lor le este prea obligat pentru ca să mai poată avea reacţii ierarhice. Dacă, la exterior, clădirea care adăposteşte Palatul de Justiţie sibian stă să se prăbuşească, fiind proptită cu bârne din lemn, conduita morală din interior s-a prăbuşit de multă vreme, paradoxal, tocmai datorită „proptelelor”!

Ne surprinde naivitatea procurorului Apostu, care-şi punea la cale combinaţiile prin intermediul telefonului. Ascultarea telefoanelor nu este o practică recentă, iar la Sibiu a fost chiar un scandal, înăbuşit rapid, pentru o scurgere de informaţii referitoare la supravegherea unui grup de  traficanţi de droguri, aceştia fiind puşi în gardă să nu-şi mai folosească telefoanele, deoarece erau ascultate. A fost suspectat de trădare judecătorul Marcel Rusu, preşedintele Tribunalului Sibiu, chiar cel care dăduse aprobările pentru interceptare, la solicitarea anchetatorilor D.I.I.C.O.T., deoarece în primele înregistrări ale convorbirilor dintre suspecţi se pomeneşte că atenţionarea de a nu mai vorbi la telefon a venit de la Mona şi Marcel. Dacă se pomenea doar numele Marcel, putea să fie o coincidenţă, dar apariţia şi a numelui Mona alungă posibilitatea aceasta, Monica Zlatea, concubina judecătorului Marcel Rusu, fiind grefier la Tribunalul condus de prietenul ei. Cei interesaţi găsesc detalii despre acest caz în articolul intitulat foarte sugestiv „Anchetă eşuată”, publicat în săptămânalul „Sibianul” din data de 10 aprilie 2006 şi semnat de Ovidiu Scutelnicu. Din câte ştim noi caseta compromiţătoare, în care erau pomenite personajele Marcel şi Monica, a fost distrusă. Vă spune ceva distrugerea de probe? Nouă da, este cea mai gravă acuză adusă de către D.N.A. fostului prim-procuror al Parchetului sibian, Florin Apostu!

 

Dictatura şi corupţia merg mână în mână la Sibiu

 

Procurorii care anchetează stufosul dosar de corupţie de la Sibiu se vor afla într-o situaţie ingrată, ca în bancul de pe vremea comuniştilor cu muncitorul de la Fabrica de maşini de cusut din Cugir. Acesta fura piese din întreprindere şi le ducea acasă pentru a-şi asambla propria maşină de cusut, dar, oricum monta piesele, tot o mitralieră îi ieşea în final. Ori, aşa cum toate drumurile duceau în antichitate la Roma, la fel toate aranjamentele din justiţia sibiană, cercetate în prezent de procurorii D.N.A.-ului,  vor duce în cele din urmă la cel care conduce oraşul în mod absolut şi autoritar. Se ştie că la Sibiu nu se mişcă nimic fără consimţământul personal al primarului Klaus Iohannis. Acesta are puteri discreţionare şi la nivel judeţean, Martin Bottesch, preşedintele Consiliului judeţean, fiind doar o marionetă subordonată politic lui Iohannis în cadrul organizaţiei lor etnice şi hitleriste. Calitatea de neofascişti a saşilor sibieni este conformă unei hotărâri judecătoreşti (sentinţa civilă nr. 2790 din 28 mai 2007, la dosar nr. 1672/306/2007), din „parohia” subordonată lui Marcel Rusu, care a legalizat dorinţa arzătoare a FDGR-ului de a i se recunoaşte calitatea de succesor al Grupului Etnic German, fostă organizaţie hitleristă din timpul războiului, dizolvată de Decretul – Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944 al regelui Mihai, ca urmare a Convenţiei de Armistiţiu din 12 septembrie 1944. Prietenia dintre primar şi preşedintele Tribunalului Sibiu este veche, aceasta fiind anterioară ascensiunii ierarhice a celor doi. Această relaţie a fost puternic cimentată prin sentinţa civilă nr. 6011 din 20 iulie 1998 pe care a pronunţat-o Marcel Rusu, în calitate de judecător, referitor la două imobile pe care puseseră ochii şi doreau să-şi pună şi labele soţii Iohannis, soacra lui Iohannis şi un escroc pe nume Baştea Ioan, stabilit ulterior furtului în Statele Unite. Prin această sentinţă s-a anulat naţionalizarea la cererea moştenitorilor impostori Iohannis, Lăzurca şi Baştea, fiind făcut astfel primul pas, cel mai important, pentru însuşirea prin fraudă a celor două proprietăţi, în detrimentul statului român. Motivarea domnului judecător este demnă să facă parte dintr-o antologie a umorului. Cică, cei doi proprietari erau proletari de-ai noştri, din popor. Astfel Ghenea Ilisie era muncitor, iar soţia, Maria,  casnică şi lucrau ca zilieri în agricultură, ca să nu moară de foame – bieţii de ei! – şi de aceea naţionalizarea a fost abuzivă, conform articolului 2 din Decretul nr. 92/1950. În realitate, cei doi soţi aveau în proprietate două căsoaie enorme ultracentrale pe care le închiriaseră. În clădirea de pe str. N. Bălcescu, nr. 29, funcţiona chiar o policlinică particulară a unui grec, iar dincolo, pe str. Magheru, nr. 35, răposatul Lăzurca, socrul lui Iohannis avea o blănărie pentru care plătea lunar o chirie babană foştilor proprietari! Aşa a şi cunoscut-o pe mama „doamnei primar”, aceasta fiind servitoarea familiei Ghenea, care ocupa şi ea un apartament în acel imobil. E bună asta, nu? Salahori care mergeau la sapă ca să-şi câştige existenţa, deşi aveau spaţii comerciale închiriate şi servitoare! Judecătorul combinator Marcel Rusu a sprijinit din greu mafia imobiliară sibiană, condusă de bunul său prieten Klaus Iohannis. Toţi sibienii alungaţi din case de către falşi proprietari sau moştenitori impostori, au pierdut procesele din instanţele sibiene, dar şi la Curtea de Apel Alba Iulia, fiindcă şi acolo traficul de influenţă este la loc de cinste. Ştiu asta din proprie experienţă, subsemnatul fiind o victimă a aranjamentelor de la această ultimă instanţă.

Legăturile dintre primar şi oamenii de afaceri sibieni sunt evidente, fie doar şi pentru simplul motiv că primul gestionează banul public şi el decide cine execută lucrările edilitare, licitaţiile fiind doar aşa de ochii lumii. Oricum, grosul banilor publici merge spre firmele germane şi austriece, chit că „seriozitatea şi hărnicia germanilor” a rămas doar o legendă. Mărturie pentru această realitate crudă stau „aeroportul internaţional Sibiu” şi Piaţa Gării, ambele lucrări executate dezastruos taman de astfel de firme germano-austriece pe bani foarte mulţi, care au depăşit cu mult preţul iniţial cu care executanţii câştigaseră licitaţia. Afacerile în familie ocupă un rol important  pentru primar. Astfel, Primăria a încheiat un contract de 222.552 de lei cu firma „Saubermann” din Sibiu, pentru servicii de curăţenie pe anul 2009, cam 53.000 de euro pe an, deci 4.400 de euro pe lună. Firma aparţine lui Andreas Huber, finul lui Klaus Iohannis, iar la nunta în cauză a participat şi preşedintele Tribunalului Sibiu, Marcel Rusu, suplimentul pentru cadoul de nuntă oferit de judecătorul combinator materializându-se prin W.C.-ul public din curtea Tribunalului Sibiu oferit firmei „Limorom” a aceluiaşi Huber. Probabil, Rusu s-a gândit că rahatul aduce noroc! Având în vedere că şi naşul Iohannis a închiriat o parte din spaţiul furat de el pe strada Nicolae Bălcescu, nr. 29, ca W.C. public pentru o terasă de pe centru, concluzionăm că lăcomia ăstora nu are margini, ei fiind dispuşi să facă bani şi din rahat, aspect care ne îndreptăţeşte să-i numim căcănari. Recent Huber a fost numit consul onorific al Austriei la Sibiu, deşi el este cetăţean german, emigrat din comuna Cristian, judeţul Sibiu. Mai are cineva dubii că nu s-a refăcut Anschluss Österreichs din 1938 , când Austria a fost anexată la Germania? Oricum pe lângă limba comună, acum nu mai există nici frontiere, iar moneda este aceeaşi. Statul austriac mai există doar pentru ca Germania să aibă mai multe voturi în Uniunea Europeană, iar băncile austriece să proceseze banii negri de pe întregul continent. Nu doar finul are regim preferenţial, ci orice etnic german. Astfel, Klaus Iohannis a pus stadionul municipal, în mod gratuit şi pentru mai mulţi ani la dispoziţia firmei, ,,W.K. Group”, aparţinând altui sas, Werner Keul, emigrat în Germania din comuna Slimnic, judeţul Sibiu. Şi acesta este partener de afaceri cu Iohannis, dar şi cu Ilie Carabulea. Fiindcă a venit, din nou vorba despre Ilie Carabulea, este necesar să reamintim că primarul Klaus Iohannis a executat o manevră identică cu fapta pentru care primarul din Baia Mare a fost condamnat la închisoare! Chiar în primul său mandat de primar, în perioada 2000-2004, Iohannis a achiziţionat, de la magnatul Ilie Carabulea, blocul situat în Sibiu, str. Henri Coandă, nr. 57 cu destinaţia locuinţe sociale! Că afacerea a fost una cu scop clar de ciugulire a banului public se poate vedea chiar din cercul vicios, pe circumferinţa căruia s-a învârtit dreptul de proprietate asupra acestui imobil! Iniţial blocul aparţinuse I.T.A., devenită ulterior, după revoluţie, „Transmixt”, cu Ilie Carabulea ajuns acţionar principal. Astfel blocul a trecut din proprietatea statului român în proprietate domnului Carabulea. Acesta a evacuat chiriaşii, a tras o zugrăveală în mare viteză şi cu aceeaşi viteză, ca să nu-şi iasă din mână, a vândut blocul Primăriei Sibiu, deci tot statului român, cu o sumă exorbitantă, la mica înţelegere cu Klaus Iohannis. Această tranzacţie a şi reprezentat prima „întâlnire de gradul zero” dintre cei doi şi a creat premisele pentru următoarele afaceri derulate pe bani publici de proaspeţii parteneri.

Baronii Sibiului: Ilie Carabulea şi Klaus Iohannis

Baronii Sibiului: Ilie Carabulea şi Klaus Iohannis

Am prezentat doar o mică parte din afacerile necurate ale primarului Sibiului, Klaus Werner Iohannis, aspirant la funcţia de prim-ministru al României. La acestea se mai adaugă: abuzul în serviciu contra intereselor publice şi contra intereselor persoanelor în formă calificată, evaziunea fiscală şi uzul de fals.  Dosarele penale ale acestuia au fost  dosite, până s-au prescris faptele, de procurori ca Doru Ţuluş, şef de secţie la D.N.A. sau „subţiate” de alţii după modelul Florin Apostu, prim-procurorul sibian acuzat de sustragere de probe din dosarele de cercetare penală. Acestuia din urmă parcă i-a prorocit, indirect, ziaristul de investigaţii Silviu Alupei prin titlul unui articol apărut în ziarul nostru: „NUP şi SUP în loc de ZDUP!”, cu referire la nonşalantele decizii de neînceperea urmăririi penale (NUP) şi suspendarea urmăririi penale (SUP) oferite cu largheţe de parchetul condus de Florin Apostu la Sibiu. Doar că la „zdup” a ajuns chiar cel care-i scotea „basma curată” pe infractori.

Luni, 25 octombrie, în prima zi lucrătoare de după reţinerea lui Florin Apostu din data de 21 octombrie, Klaus Iohannis şi-a făcut apariţia la „Antena 1 Sibiu”, unde a fost întrebat, chipurile „în treacăt”, de „ziaristul” Răzvan Marcu, lăudătorul personal al primarului şi o ruşine pentru presa sibiană, despre reţinerea de 24 de ore şi eliberarea prim-procurorului sibian de către Curtea de Apel Alba Iulia. Răspunsul a fost sub formă de mesaj, adică să stea liniştit, că şi el, marele Iohannis, a fost chemat la Parchetul General şi la D.N.A., unde le-a explicat procurorilor despre ce este vorba şi a fost lăsat în pace. Probabil că i-a ameninţat că o sună pe Tante Merkel şi o să-i pârască şi lui nenea Traian că nu este lăsat în pace, conform înţelegerii. Pentru prima dată Iohannis a recunoscut public faptul că a fost audiat ca învinuit în dosare penale!!! Curios şi dubios este lipsa presei naţionale la acele vizite, ştiut fiind că jurnaliştii bucureşteni pândesc, precum hienele, intrarea D.N.A.-ului din Ştirbei Vodă.

Considerăm că D.N.A.-ul are obligaţia să reia cercetările penale în toate dosarele care au primit la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu soluţiile NUP şi SUP, deoarece planează suspiciunea că din ele s-au putut sustrage probe care ar fi dus la trimitere în judecată a învinuiţilor. Numai noi am prezentat anul acesta o serie de dosare care au fost „ştampilate” suspect şi superficial, ca să nu folosim alţi termeni mai duri, cu soluţiile NUP şi SUP la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu. Le reamintim: „Mafia terenurilor din Şelimbăr”(grupul de interese condus de primarul Ioan Daniel Maricuţa care a făcut învârteli cu terenuri agricole în valoare de milioane de euro); cazul „Paderteg” (foştii directori români l-au înşelat pe patronul german al firmei – să nu mai zică mâncătorii de rahat de pe internet că avem ceva cu germanii; noi scriem doar de ticăloşi, indiferent de etnia lor!); „Clanul Presecan” (blocuri construite abuziv între case de către apropiaţii lui Vasile Presecan, patronul firmei „Trans Agape” şi al postului de televiziune „Antena 1 Sibiu”, cazurile din străzile Anul 1907 şi Teilor) şi „INSIB” (escrocheriile imobiliare ale administratorului firmei, Gheorghe Sandu). Aştept, cu curiozitate, soluţiile pe care le va emite Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu la cele două plângeri ale mele privind abuzul în serviciu al primarului Klaus Iohannis (folosirea  poliţiei comunitare sibiene la paza propriei locuinţe, pe banii sibienilor – foto 4) şi împotriva recunoaşterii oficiale a calităţii de succesor al organizaţiei hitleriste Grupul Etnic German pentru FDGR (Forumul Democratic – n.a.:halal democraţie, cu „dampf” de Nazi! – al Germanilor din România). Cu aceeaşi curiozitate aşteptăm să vedem dacă se va produce „efectul dominoului” şi dacă se confirmă că prăbuşirea primei piese dintr-un  eşafodaj va determina năruirea totală a construcţiei.

Marius Albin MARINESCU

Trackbacks / Pings

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*